KorAP: Find »[drukola/base=stilistic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...290 >

7,229 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

religie"" (p. 88). Un capitol special e consacrat raporturilor lui Cezar Ivănescu cu eminescianismul. Astfel, Dumitru Augustin Doman, aparținător al generației optzeciste, l-a numit pe Cezar Ivănescu "poetul total", sintagmă vehiculată și în legătură cu marele înaintaș, dar nu sub raport stilistic, ci valoric. Ambii poeți s-au apropiat, spiritualmente vorbind, de filosofia orientală. În tema dragostei și a morții, Cezar Ivănescu este considerat de criticul piteștean drept cel mai profund poet român de la părintele Luceafărului încoace. Aplecarea spre budism e o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
care în realitate nu impun nici pe departe concluzii definitive. Complexitatea imaginarului la Eminescu, semnificația miturilor și variantele "oglinzii" în viziunea sa, receptarea simultană a lumii sub raport spațial și temporal (care-i permite autorului să afirme că, "în plan stilistic", acesta este "o extraordinară sinteză între tipurile Dostoievski și Proust"), intuiția sa poetică excepțională, soliditatea de arheu a românismului și literaturii naționale etc. îl determină pe Theodor Codreanu să pronunțe și să explice termenul de model cu argumente convingătoare. "Acest

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ispititoare decât o bună controversă, intelectuală decentă în pofida acidității ei? Polemistul nostru nu-i viforos ca Eminescu, nici neguros subiectiv ca G. Ibrăileanu, nici "imperturbabil" ca E. Lovinescu. Reacțiile lui per contrariam, repet, au vehemență temperată, argumentația permanentă și vioiciune stilistică. Să mergem la exemple. Campaniile demarează cu un text din 1966, când autorul era student (dar ele, textele, nu urmează o strictă ordine cronologică, n-am înțeles din ce anume rațiune). Acest text de acum 36 ani, Portrete eminesciene, îl

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
moartea. Una dintre dovezile pe care se bazează autorul e poemul Plumb, un "Luceafăr de sens invers", "istoria hiperconcentrată a incompatibilității iubirii în raportul dintre Eros și Thanatos". În planul efectelor produse de "complexul Bacovia", cel mai important e "negativul stilistic", care împinge poezia spre un "grad zero", despărțind-o de toate iluziile și convențiile. Ultimul capitol discută despre Bacovianism, definit, într-un loc, ca "lipsa absolută de soluție a lumii creștine care s-a lepădat de Dumnezeu". Între alte aspecte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-se metafore critice bine găsite și așezate la locurile potrivite. Theodor Codreanu face parte dintre istoricii literari care au respectul textului, atitudine datorită căreia ajunge la unele concluzii judicioase, venite dintr-o perspectivă modernă, mai ales în capitolul dedicat structurilor stilistice, definite, generic, prin "negativul stilistic". În pagini care analizează componente esențiale pentru bacovianism, se discută despre cromatică, olfactiv, muzicalitate, metaforism, ritm, rimă. Este partea cea mai realizată, în care conceptele generale sunt puse la contribuție cu mai mare eficiență și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
și așezate la locurile potrivite. Theodor Codreanu face parte dintre istoricii literari care au respectul textului, atitudine datorită căreia ajunge la unele concluzii judicioase, venite dintr-o perspectivă modernă, mai ales în capitolul dedicat structurilor stilistice, definite, generic, prin "negativul stilistic". În pagini care analizează componente esențiale pentru bacovianism, se discută despre cromatică, olfactiv, muzicalitate, metaforism, ritm, rimă. Este partea cea mai realizată, în care conceptele generale sunt puse la contribuție cu mai mare eficiență și în același respect față de cuvântul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Cenușăresei din Bacău s-a ascuns sub pseudonimul Bacovia!" (pag. 12). Dl. Theodor Codreanu acreditează cuvântul "complex" și cu o conotație religioasă, ceea ce devine un nucleu de interpretări inedite, cu totul originale, ale poeziei bacoviene. Capitolul IV al cărții, Negativul stilistic, debutează cu secțiunea tematică Poezie și Absolut, cu o "intuiție esențială asupra întregului fenomen poetic românesc: "Complexul Bacovia" e una dintre cele mai insolite manifestări ale crizei spiritului european modern. El s-a ivit pe fundalul vieții insignifiante a târgului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
nicăieri că ar fi ajuns să scrie o asemenea poemă, așa cum se vor iluziona noii profeți ai artei moderne. Și, se pare, tocmai prin asta e mai modern decât toți. Marea lui "invenție" în poezia românească (și europeană) e negativul stilistic. Efect a ceea ce am numit "complexul Bacovia"" (ibid., pag. 253). Lamentația universală reprezentată de poezia bacoviană are atâtea resurse declarate și atâtea modele recunoscute încât ar părea că nu mai rămâne nimic specific sub umbrela noțiunii de "bacovian". Totul pare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
un "complex", de data asta generalizat la nivelul întregii culturi române "complexul Lear" și "complexul Bacovia", cu mobilizarea unei uriașe și convingătoare demonstrații, din care nu lipsesc "diferența ontologică", "eroarea existențială", "tragicul ființial"; și, ca o încununare aplicativă, chestiunea "negativului stilistic". Laitmotivul acestei atotcuprinzătoare cărți este mereu posibila șansă de îmbogățire a ideii de bacovianism, de unicitate a poetului, examinat la nivelul atmosferei și al profunzimii. Nimic pare să nu scape privirii ciclopice a infatigabilului exeget. Cartea aceasta, atât de complexă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
bineînțeles, studiul lui Theodor Codreanu cu al său Complex Bacovia (2002), un opus impunător prin obiective, proporțiile investigației, dar în primul rând prin rezultatele atât de convingătoare la toate nivelurile: caracteristicile imaginarului poetic, cronotopul acestui univers aflat sub semnul negativului stilistic, dubla descendență a bacovianismului (Eminescu și simbolismul), reprezentanții acestuia în timp și spațiu. Totul este făcut cu o suverană stăpânire a unui imens material, investigat fără crispări și complexe (inutile), cu delimitări, nuanțări și preluări critice, autorul fiind permanent interesat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
structurează în cinci părți care se susțin reciproc, fără șansa reală de a minimaliza sau ignora un capitol sau altul: cap. I Introducere: la judecata criticii sau "complexul Cenușăresei"; cap. II Narcisul bacovian; cap. III "Complexul Bacovia"; cap. IV Negativul stilistic; cap. V Bacovianismul, care propune o radiografie completă și complexă asupra vieții și operei poetului, proză de idei de cea mai bună calitate realizată cu probitate, dar uneori cu un surplus de pasiune și orgoliu. Vreau să spun că e

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a analizat remediul și efectele sale (poezia), apreciind că universul bacovian "nu este unul ajuns la stadiul de totală încremenire, ci rămâne unul în agonie, în neputința de a muri cu adevărat, în perpetuă descompunere și prăbușire" (pag. 210). Negativul stilistic și existențial corespunde gradului zero al crizei omului european, autentică și profitabilă descoperire în plan estetic. Întâlnirea cu moartea (temeiul ontologic care transformă ființa umană) și solitudinea la care l-a condamnat dragostea excesivă a mamei au reprezentat momentul de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
urmare a tendinței generale de simplificare, ceea ce anunța o schimbare de poziție estetică, de program și nu un semn al declinului valoric, cum s-a crezut mult timp. În schimb, repetițiile bacoviene, remarcate de mai toți comentatorii, au "radicalitatea negativului stilistic". Cu toată motivația și prudența, pe care le afișează la început, capitolul Bacovianismul reprezintă o sinteză echilibrată despre modul în care se particularizează arhetipul de repliere la nivel național și european; cu observația că doar poetul din Bacău întrupează acest

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ilustrare a aceleiași crize europene, ajunsă în punctul ei cel mai înalt. Cititorul are surpriza să descopere că există o linie de continuitate Caragiale Bacovia E. Ionescu Urmuz, prin exersarea aceluiași procedeu: "ruptură în sistem" și cultivarea discontinuității la nivel stilistic și existențial. Avangardismul spune Th. Codreanu este "bacovian" în măsura în care "devine imaginea morții poeziei înseși" (etalon ar fi antipoezia Cogito). Mai apoi, M. Eliade, M. Sebastian, M. Blecher, Emil Cioran beneficiază de analize sumare, dar consistente din această perspectivă, născută din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Ed. "Junimea", Iași, 2002) este structurat în cinci secțiuni, diferite ca orientare tematica și ca maniera de abordare: I. Introducere la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei" (p. 1-60); II. Narcisul bacovian (p. 60-126); 111. "Complexul Bacovia" (p. 126-241); IV. Negativul stilistic (p. 241-420) și V. Bacovianismul (p. 420-522), la care se adaugă o Bibliografie selectivă (p. 522-544), precum și o listă cu Indice de nume. După ce sintetizează studiile și opiniile critice pertinente ale antecesorilor sau exegeților contemporani emise pe marginea poeziei / operei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ș.a. sunt situate colocvial, față în față la aceeași masă a dezbaterilor critice, în cadrul căreia Th. Codreanu este, pe rând, moderator, analist, critic și istoric literar, comentator. Meritul său fundamental constă în orientarea discursului spre sensuri și percepții estetice delimitate stilistic într-o manieră novatoare: " Am început acest capitol cu opinia înțelenită că Bacovia a fost un poet fără biografie. Afirmația are chiar sens axiologic (...) Nu există creator inferior operei sale și asta în virtutea "inegalității" dintre cauză și efect (...) Despicarea personalității

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
o carte: structură exigentă, situare diacronică și sincronică a tezei elaborate, dezvoltare concentrică a ideii, la fiecare întoarcere asupra problematicii discutate se simte progresia înregistrată în paginile eseului. Introducere: la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei", Narcisul bacovian, "Complexul Bacovia", Negativul stilistic și Bacovianismul. George Bacovia este singular în istoria literaturii, afirmația se sustrage truismului prin demersul hermeneutic din paginile cărții lui Theodor Codreanu, demonstrație riguroasă a ipotezei lansată în Introducere, cu atât mai fundamentată științific, cu cât ea a plecat, se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul, critică ontologică, biografismul și cercetarea stilistică." Theodor Codreanu aduce în discuție metodele de abordare și rezultatele investigațiilor operate de Romul Munteanu, Ion Caraion, Marian Popa, Lucian Tamaris, Dinu Flămând, Daniel Dimitriu, Mircea Scarlat, Radu Petrescu (vizând ultima etapă a receptării critice) și utilizează el însuși instrumente

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
la Bacovia tocmai această simultaneizare ontologică pare să fi dispărut. (...) Bacovia nu numai că n-a fost un "întârziat", dar printr-un miracol, el s-a maturizat prematur, "îmbătrânind" în primii ani ai adolescenței." Dintre metodele amintite mai înainte, cercetarea stilistică primează în capitolul Negativul stilistic. Există o scară a negativului, desigur, iar vizualizarea ei nu se poate face nicăieri mai limpede ca în pagini bacoviene: Negativul stilistic capătă înțeles prin poetica oglinzii, în lumina căreia am conceput cercetarea operei lui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ontologică pare să fi dispărut. (...) Bacovia nu numai că n-a fost un "întârziat", dar printr-un miracol, el s-a maturizat prematur, "îmbătrânind" în primii ani ai adolescenței." Dintre metodele amintite mai înainte, cercetarea stilistică primează în capitolul Negativul stilistic. Există o scară a negativului, desigur, iar vizualizarea ei nu se poate face nicăieri mai limpede ca în pagini bacoviene: Negativul stilistic capătă înțeles prin poetica oglinzii, în lumina căreia am conceput cercetarea operei lui Bacovia. "Când Narcis contempla în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
prematur, "îmbătrânind" în primii ani ai adolescenței." Dintre metodele amintite mai înainte, cercetarea stilistică primează în capitolul Negativul stilistic. Există o scară a negativului, desigur, iar vizualizarea ei nu se poate face nicăieri mai limpede ca în pagini bacoviene: Negativul stilistic capătă înțeles prin poetica oglinzii, în lumina căreia am conceput cercetarea operei lui Bacovia. "Când Narcis contempla în ape imaginea proprie cu impresia alterității, e prima treaptă, cea mai apropiată de pozitiv (ș.a.). Despre treptele care urcă, dar și despre

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
negativă, Plumb și cromatică vorbește în acest capitol Theodor Codreanu. Când spuneam că fiecare capitol este o carte în sine, era vorba și de interpretarea pe care această lucrare o reclamă, dacă ar fi spațiu tipografic, pentru fiecare capitol. Negativismul stilistic și Bacovianismul constituie partea cea mai "grea" (plumb) a demersului hermeneutic. Cartea de față susține unicitatea lui Bacovia, astfel încât noțiuni ca "prebacovieni" sau "urmașii lui Bacovia" trebuie înțelese în liniile axiomaticei aprecieri anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a fost infernul interior al lui Dostoievski. Într-un fel, stă la baza lumii sale alături de mila creștină". Și adaugă: Numai un geniu de talia lui și-a putut permite să transfigureze grozăvia unei maladii obișnuite în principiu de univers stilistic. Opera sa este o imensă, înfricoșătoare zvârcolire imanent-transcendentă". Alteori, maximele au efectul și rapiditatea fulgerului: "O glorie falsă este semnul lipsei de libertate", "Toți suntem poeți. Numai că pe majoritatea ne ucid cuvintele". Nu puține dintre cugetări includ implicit recomandări

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Deși în aparență arată o molcomie vecină cu placiditatea, e un lucid care ascunde destulă afectivitate și o vehemență de polemist pur-sânge, departe de inhibițiile provinciale. Atuurile sale sunt: informația bogată până la erudiție o intelectualitate deopotrivă emoțională și analitică -, ritm stilistic adecvat, între vioiciune și deliberare bine temperată. Cu manuscrisul recentei cărți, Fragmentele lui Lamparia, Theodor Codreanu umblă în geantă de prin 1982, a bătut din poartă în poartă pe la oameni de bine și, din diverse pricini, abia acum a reușit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ultima instanță, îi transformă pe oameni în nevrozați, în inși veșnic în alergare după himere. Personajele lui Caragiale trăiesc o necontenită sarabandă a exteriorității, ei sunt prinși în "lanțul slăbiciunilor"", precum Lefter Popescu, Costăchel Gudurău ș.a. (p. 162). Astfel, capacitatea stilistică a lui Caragiale caricaturizează două personaje ale lui Poe, regele și Dupin, adică Trahanache și Pristanda, primul ca simbol al puterii înșelate iar al doilea nu-și găsește locul. Demonstrația autorului eseului pune în evidență capacitatea dialectică, dovedită și în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]