8,805 matches
-
că nici măcar ei n-ar fi în stare să facă nimic. - Ușa s-a deschis o dată pentru mine, zise el înnebunit. Trebuie să se redeschidă. Și chiar așa se și întâmplă. Ușurel, fără împotrivire, producând aceeași senzație de imponderabilitate, ușa stranie și sensibilă se supuse mișcărilor degetelor lui. Dincolo de prag nu era decât o lumină slabă, o boltă largă și întunecată. Din spatele lui vorbi primarul Dale: - Fara, nu te juca! Ce vrei să faci înăuntru? Fara constată cu uimire că trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
demnitate. Simțea că furia lui este atotdistrugătoare, dar emoțiile violente puseră capăt acestui gând chiar în clipa în care se ivi. Cu glasul îngroșat de enervare spuse: - Cayle, du-te imediat acasă! Își dădu seama că fata, cu ochii ei stranii, gri-verzui, îl privește cu multă curiozitate. "N-are pic de rușine", gândi el, aproape violent. Cayle, vizibil tulburat, se întoarse spre fată și-i spuse: - Ăsta-i babalâcul care a dat în mintea copiilor și cu care trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
parcă simțea gheața dinlăuntru! său prefăcându-se în oțel. - Hai, mișcă-te mai repede, auzi el, și un baston îl înțepă în umăr. Unul dintre soldații care conduceau debarcarea lungului șir de bărbați încărunțiți urmă aceste îndemnuri și glasul suna straniu de sec în aerul acela rarefiat. Cayle nici măcar nu întoarse capul. Se mișcă... asta fu reacția lui la insulta și infamia la care fusese supus. Mergea mai departe, păstrându-și locul în șirul respectiv, și, cu fiecare pas pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
era în dreapta ei. În stânga se afla magazinul de arme din Greenway, cu parcul său. Văzu pentru prima dată un asemenea magazin ale cărui firme strălucitoare nu funcționau. Asta o făcu să se simtă mai bine. Magazinul părea izolat în mod straniu printre umbrele copacilor. Strânse pumnii și se gândi: Dacă toate magazinele din sistemul solar ar fi eliminate brusc, cele câteva mii de parcele de tipul parcurilor unde se aflaseră ele puteau fi ușor transformate în aproape orice". Iar apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fără sens discută părinții lor și alți oameni mari". - Pe toți zeii spațiali! zise ea tare, pe un ton pătimaș, chiar așa se va întâmpla! Vorbele ei avură efectul unui sfârșit de replică, în teatru. Deodată, aerul căpătă o vibrație stranie. Acolo unde fusese o imensă gaură de formă regulată se înălță brusc o clădire. - Exact la tanc, zise căpitanul Clark, înnebunit de fericire. Innelda, încremenită, privi lung clădirea. Mai urmărise o dată acest proces pe teleecran. Acum însă era altceva, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
avocat, astfel că era de la sine înțeles că se purta altfel. După ce se născuse copilul lor, Omar o rugase să rămână să-l crească și se încleștară în certuri. În sfârșit, amănuntele acum nu mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când o camionetă încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spre abator. Știi, m-am gândit totdeauna că aici chiar e Europa, mi-am dorit să ajung într-un loc ca ăsta... — Serios? Îți plac lucrurile confuze. — Dimpotrivă, ador detaliile. Veterinara ea însăși era o sumă de amănunte, contrastante și stranii, de nepătruns. Ce voia? Să-l îmbete? Era fără rost. Se purta de mult ca un prins, ea îl luase în posesie, pas cu pas, ca o cobră cu clopoței. — Dă-ți acum telefoanele, înainte să bei, îi comandă doctorița
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
adesea înfățișați cu capete enorme, adeseori cu mai multe fețe; în același mod, zeitățile demonstrează capacitatea lor prin intermediul numărului. Sacrificiul suprem era fie arderea omului într-o colivie de salcie, la celți, fie sacrificiul în lupta din arenă, fie în stranii hibride în care animalele posedă elemente umane ori în care oamenii au coarne sau mâini similare cu ale animalelor. Există o importanță politică diferită a mâinii drepte (un baston ținut în mâna dreaptă este simbol distinctiv al autorității, jurămintele și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mecanic (natural) și cultural (artificial) o anumită reacție simbolică din partea visătorului. Cel care transmite și acela care recepționează se află acuma într-un spațiu închis, acela al cuvintelor tipărite, pe o hârtie; acum vede și aude interior simultan o priveliște stranie și înțelege cuvinte înscrise pe partea de sus, în stânga unui tablou: „Taci și fii cuminte, fetița babei, zise bătrâna ridicând asupra ei arătătorul de la mâna dreaptă. Fetița afirmă: „fel și chip și am un vis, care-mi mănâncă sănătatea”. - liniile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Cu - ntuneric nu încarcă; Întinzând piciorul, parcă Lacul cel de farmec prins, Cu-a lui vârf întîi îl cearcă, Pân- se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere, Iară buzele-i se crapă De o stranie plăcere, Totuși valul nu se taie Cercuind apa bălae Ci-o încunjură frumoasă Ș-o îmbracă cu văpae În lucire scânteioasă. Și deși în lac înnoată, El nu mișcă, nici se-ncreață, Ca o floare-i aninată De oglinda cea măreață
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Florence?" Raul Ionescu o examină pe doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
degete. " Gîndește-te, Melania! Gîndește-te bine!" Adăugă încet privind fix steluțele de săpun care se spărgeau cu un sfârâit ușor: ― Îți urez succes, fetițo. Maiorul recunoscu în atitudinea inginerului reacția clasică ce urmează mărturisirii. Raul Ionescu vorbea degajat, părea în mod straniu bine dispus, și făcând abstracție de bandajul de la cap ― o rană superficială ― părea în vizită la Cristescu, gata să discute despre mașini, fotbal și femei. Zâmbi. ― Inutil insistați. Nici unul din noi n-o cunoaștem. ― Ce vă determină să credeți că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
boțită se așternuse un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce nesigură, gâlgâind de o satisfacție stranie: ― A mai crăpat unul! Și ciocăni cu unghia încovoiată în ziar indicând rândurile dintr-un chenar negru. Martinescu! Mi-a făcut un mare rău acum 49 de ani... Da, un mare rău. Eram elev la liceul militar din Craiova. Chicoti
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deloc să-mi facă curte, o curte grosolană, la cinci minute după sosire. Grigore Popa e un bătrân morocănos și ca toți bărbații care au depășit 60 de ani, sau aproape toți, îngrozitor de nepoliticos cu femeile. În general, o faună stranie... Mă gândesc mereu: cum rezistă Marin? ― De ce... Cristescu ezită imperceptibil. De ce nu s-a mutat... Doina Popovici râse amuzată. ― Aici vreți să spuneți? De fapt întrebarea sună altfel: De ce nu ne căsătorim? Copilării! Trăim de zece ani împreună și ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atât de nerăbdător, de pătimaș, aș zice. Mama ne părăsise... De-atunci m-am obișnuit să nu mi se împlinească o dorință mare, foarte mare. Mi-a fost chiar teamă să mai doresc... Matei îl privi impresionat. ― Ești un om straniu. ― Copilării, rosti tonică Melania Lupu. Domnul Van der Hoph va sosi mâine, sânt încredințată. Matei scutură violent din cap. ― Lasă asta... Cu pașii aceia... Zici că-i auzi. Crezi că... ― Hm, bătrânul se ghemui și mai mult în fotoliu. Cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dar nici asta nu era așa de rău, căci la el se holba cu ochii larg deschiși o femeie, o femeie care era pe jumătate copil, pe jumătate geniu, și care simțea o poftă intensă, plină de emoții față de lucrurile stranii și exotice. Ședea cu ochii mari strălucitori și―l asculta pe Hedrock care spunea: ― Probabil sînteți nebuni cu toții, pentru că altfel n-ați subaprecia mereu Arsenalele și știința lor dezvoltată continuu. Ce idee meschină e asta că aș fi venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎMI VORBEȘTE DE INTERESELE MELE? NU SÎNT, N-AM FOST NICIODATĂ ȘI NICI NU VOI FI VREODATĂ OMUL ARSENALELOR, SPUSE CU HOTĂRÎRE HEDROCK. PE FAȚA EI APĂRU O EXPRESIE DE SURPRINDERE, DUPĂ CARE SPUSE: \ APROAPE CĂ TE CRED. E CEVA STRANIU, DE PE ALTĂ LUME ÎN DUMNEATA, CEVA CE-MI RĂMÎNE SĂ DESCOPĂR... AM SĂ-ȚI SPUN CHIAR EU, ȚI-O FĂGĂDUIESC. Pari mult prea sigur că n-am să pun pe altcineva să te spînzure. \ DUPĂ CUM AM MAI SPUS ȘI ÎNAINTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
clipă se concentră asupra comenzilor și se asigură că în jurul atelierelor nu se produce nici o mișcare. Clădirea stătea liniștită, cu firma ei magică aruncînd văpăi în soare, simbol al unei libertăți care acum dăinuia de mii de ani, o libertate stranie și ciudată care rezistase celor mai periculoase dintre atacurile ce puteau fi îndreptate împotriva ei de ambiția nemărginită a celor ce mînuiau sceptrele puterii. Pe măsură ce autoavionul se înălța în aer condus de el, atelierul rămînea tot mai mic și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
avut impresia că nu vrei să intri. \ M-A SPERIAT NAVA SPAȚIALĂ INSTALATĂ CHIAR AICI ÎN INIMA ORAȘULUI. I SE PĂRU CĂ AR FI UN ASPECT CARE SĂ ATÎRNE GREU ÎN BALANȚĂ. FAPTUL CĂ TOATE ACESTE LUCRURI ERAU NOI ȘI STRANII PENTRU EL AVEA SĂ SUBLINIEZE IDEEA CĂ N-A ȘTIUT DINAINTE DE EXISTENȚA UNEI NAVE COSMICE. CONTINUĂ: ― Atîta vreme cît ne împăcăm cu idee, eu zic că o să ne înțelegem. Mai ține treaba cu alea 800 de unități fiduciare pe săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întunecat din jurul soarelui ei, încă o odraslă nelocuită a lumilor pe care le zămislise Natura în încercarea ei de a creea inteligență. Bineînțeles, știuse. Soarele acelei planete era mai galben decît va ajunge vreodată vechiul soare al pămîntului. Galben și straniu și străin. Soarele albastru parcă se apropie, iar speranța că ar fi vorba de Sirius pieri doar cînd ecranele confirmară limpede că nu există nici o stea însoțitoare. Erau doar planete. La prima mișcare de baleiaj a telescopului apărură vreo zece-douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNĂUNTRU. CAMERA ERA GOALĂ. ÎNCHISE UȘA, PĂȘI REPEDE ÎN ORAȘ ȘI SIMȚI CUM ÎL ÎNVĂLUIE DIN NOU CA UN GIULGIU TĂCEREA. TREPTAT, SE MAI RELAXĂ, CU ATÎT MAI MULT CU CÎT TREBUIA SĂ ÎNFRUNTE CURAJOS FIECARE FAȚETĂ A ACESTEI LUMI STRANII PREGĂTITĂ PENTRU EL \ CU TOATE SURPRIZELE EI \ DE FIINȚELE NEVĂZUTE CARE-L LUASERĂ CAPTIV. LE STÎRNISE INTERESUL CEVA DIN PERSONALITATEA LUI ȘI ACUM EL TREBUIA SĂ FORȚEZE LUCRURILE ȘI SĂ LE REȚINĂ ATENȚIA PÎNĂ CÎND DESCOPEREA SECRETUL PUTERII CU CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
trebuie să transforme pe plan spiritual palatul în așa fel încît să fie un cămin corespunzător pentru copii, și așa mai departe. După șase ore îi spusese lui Hedrock că are întîlnire cu Edward Gonish și plecase păstrînd amintirea expresiei stranii din ochii lui. IAR ACUM ACEASTĂ RUINĂ ȘI CONSTATAREA DIN CE ÎN CE MAI GREU DE TĂGĂDUIT CĂ HEDROCK A DISPĂRUT, FIIND SMULS FĂRĂ PUTINȚĂ DE ÎMPOTRIVIRE DE CĂTRE VECHII EI DUȘMANI DIN ÎNSĂȘI INIMA IMPERIULUI EI. ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ CINEVA \ SECRETARUL CURȚII \ RECITĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
UN TUN ENERGETIC. TRUPUL LUI NU MAI E PROTEJAT ÎN NICI UN FEL \ LA NEVOIE AM PUTEA SĂ-L UCIDEM CHIAR ȘI BĂTÎNDU-L CU GHIOAGELE. ȘTIM BINE CĂ TOATE ACESTEA SE POT FACE ÎN CLIPA ASTA. DAR, DATE FIIND INSTRUMENTELE STRANII PE CARE LE FOLOSEȘTE, NU MAI ȘTIM DACĂ ACESTE LUCRURI AR MAI FI POSIBILE ȘI PESTE ZECE MINUTE. VORBIND ATÎT DE SERIOS, TÎNĂRUL CONSILIER SE RIDICĂ ÎN PICIOARE CÎND TERMINĂ: DOMNILOR, SĂ ACȚIONĂM PE DATĂ! Aplauzele puternice ale lui Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lumi comuniste, invocate doar în dezbaterile televiziunilor de știri. Abandonate în colțul unui anticariat sau postate de fidelii nostalgici pe forumurile de internet, numerele din Pif nu pot vorbi cu adevărat decât celor care vin din același teritoriu, accidentat și straniu, al nostalgiei. Odată ce reflexul lecturii îndrăgostite este reactualizat, paginile decolorate își expun vocația lor secretă, accesibilă doar unei confrerii de inițiați. Dintre culorile benzii desenate se întrevede, discret, sunetul unei Românii care a fost, ca prin miracolul unei cutii muzicale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
te poate ghida decât magia. Odată cu aventurile sale, Tristan Bantam își dezvăluie adevărata lui misiune, aceea de punte dintre universuri. El este cel care aduce la lumină sunetele și umbrele continentului pierdut, după cum tot el este acela care reunește familia stranie și multirasială a tatălui său. Pe măsură ce se consumă această viață extraordinară, Tristan este din ce în ce mai mult scufundat în marea de mituri celtice. Simbolic, acestei lumi celtice îi aparține, cel puțin onomas tic, și sora sa vitregă, Morgana. Este ca și cum între insula
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]