5,909 matches
-
1848 de pictorul rus Ivan Aivazovski. Pictura a fost realizată de Aivazovski după ce acesta a efectuat o călătorie la Istanbul. În ea este reprezentat Turnul lui Leandru, construit în secolul al XII-lea pe o stâncă mică aflată la intrarea sudică în strâmtoarea Bosfor. El a servit mult timp ca far și ca loc de acostare a navelor. Turnul se află în mijlocul strâmtorii, iar pe fundal pot fi văzute corăbii cu vele alb și siluetele clădirilor din Constantinopol.
Vedere a Turnului lui Leandru din Constantinopol () [Corola-website/Science/323686_a_325015]
-
masive care străjuiesc cafasul și alte două turle mai mici așezate pe coama altarului și a pronaosului. Lăcașul de cult este prevăzut cu trei uși: una pe latura de vest, una pe latura nordică a pronaosului și alta în peretele sudic al absidei altarului. În biserică sunt păstrate mai multe obiecte cu valoare istorică și artistică cum sunt: În clopotniță se află trei clopote și anume:
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
ce veneau de la Messina. Victoria Ligii Sfinte a prevenit transformarea Mării Mediterane într-un canal de circulație al forțelor musulmane, a protejat Italia de o mare invazie otomană, și i-a împiedicat pe otomani să înainteze mai departe în flancul sudic al Europei. Lepanto a fost ultima mare bătălie navală dusă aproape în întregime de galere cu vâsle. După ce au cucerit Constantinopolul în 1453, turcii au invadat Peninsula Balcanică, avansând spre centrul Europei, amenințând statele creștine. Au transformat Marea Mediteraneană într-
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
semicilindrice iar cele două absidiole (abside mai mici) aflate în partea terminală estică a colateralelor, sunt acoperite cu niște semicalote. Bazilica are un cor pătrat ce este boltit pe arce frânte în timp ce o semicalotă acoperă absida principală semicirculară. Pe peretele sudic al corului se regăsește o ușă, în prezent zidită, pe care privirea descoperă urme de pictură murală. Cu toate că altarul bisericii a fost demontat, se mai păstrează un fragment sculptat din nișa centrală, fragment datat din anul 1425, care o înfățișează
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
să accepte suzeranitatea otomană. Pentru asigurarea securității căii comerciale Vardar - Morava cât și pentru constituirea unor baze de atac pentru campaniile viitoare, Baiazid a colonizat un număr mare de iuruci pe valea râului Vardar din Macedonia. Prezența turcilor la granițele sudice ale Regatului Ungariei l-a făcut pe regele Sigismund de Luxemburg să conștientizeze pericolul care plana regatului său și să caute aliați pentru formarea unei alianțe antiotomane în Balcani. Pe la începutul anului 1393, țarul de Tărnovo, Ivan Șișman, a început
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
FARACUPRINS este un fus orar aflat cu 11 ore și 30 minute înainte UTC. este folosit în următoarele țări și teritorii: UTC+11:30 este denumită "Norfolk Time" (NFT). Insula australiană Lord Howe care folosește în iarna din emisfera sudică fusul , are în timp de vară fusul UTC+11 în loc de UTC+11:30. Pe 2 noiembrie 1868 Noua Zeelandă a fost prima țară din lume care a adoptat o oră standard. Timpul neozeelandez de atunci era bazat pe meridianul 172° 30
UTC+11:30 () [Corola-website/Science/323853_a_325182]
-
În această calitate a participat la coalițiile antinapoleoniene, fiind unul din întemeietorii Sfintei Alianțe. El a vizitat orașul Sibiu în septembrie 1817, împreună cu soția sa, împărăteasa Carolina Augusta, cu acel prilej fiind realizat iluminatul stradal al orașului. Zidul din extremitatea sudică a cetății face parte din incinta a V-a de fortificații a cetății medievale construită pe la mijlocul secolului al XVI-lea pentru întărirea incintei ce înconjura Orașul de Sus (incintă construită în secolul al XIV-lea). La începutul secolului al XIX
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba latină: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXXVIII"". Monumentul statuar a fost amplasat într-o nișă a zidului sudic de incintă a Cetății Sibiului, la mijlocul promenadei ce se întindea de la fostul Bastion al Cisnădiei la Turnul Gros. În fața monumentului a fost amenajată o platformă rotundă de piatră cu o fântână arteziană; pe cheia arcului acestei platforme s-a amplasat
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
Pereții exteriori sunt căptușiți cu scânduri vopsite în culoarea albastru deschis. Acoperișul bisericii și cel al turlei sunt din draniță. Interiorul lăcașului de cult este luminat prin 7 ferestre: una în axul absidei altarului, câte două ferestre pe pereții laterali (sudic și nordic) ai naosului și câte una pe pereții laterali ai pridvorului. Toate ferestrele sunt duble, dreptunghiulare și prevăzute cu gratii metalice. În interior, lăcașul de cult este împărțit în trei încăperi: pridvor închis, naos și altar. Edificiul nu are
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
avea de fapt tentă peiorativă, cu sensul: „Uită-te la Jackson cum stă ca un zid de piatră!” sau „Uită-te la Jackson cum stă ca o momâie!” Comandantul de artilerie Griffin a hotărât să deplaseze două tunuri la capătul sudic al liniei lui, în speranța de a putea executa tragere de anfiladă înspre confederați. La orele 3 p.m., acele tunuri au fost cucerite de regimentul 33 Virginia, care purta uniforme albastre, ceea ce l-a făcut pe comandantul lui Griffin, mr
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
ce-și imagina distrugerea locuințelor pe care le vedea de către raza de foc marțiană sau de către iarba roșie. În timpul scrierii romanului, Wells se amuza șocându-și prietenii cu detalii ale poveștii care descriau descrierea completă a unor zone din regiunea sudică a Londrei cu care aceștia erau familiarizați. Personajele artileristului, a preotului și a studentului la medicină au la bază cunoștințe din Woking and Surrey. În zilele noastre, în Working se găsește o sculptură înaltă de 7 metri reprezentând o mașină
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
peste 60 de opere de ficțiune pentru adulți care descriau invadarea Marii Britanii. Punctul de pornire l-a constituit "The Battle of Dorking" (1871), scrisă de ofițerul George Tomkyns Chesney. Cartea prezintă un atac surpriză al germanilor, care acostează pe coasta sudică a Angliei, profitând de faptul că Marina Regală Britanică este angajată în patrulări coloniale și în oprirea unei insurecții irlandeze. Armata germană înfrânge rapid miliția engleză și pornește în marș spre Londra. Povestea a fost publicată în numărul din mai
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
(749 m altitudinea maximă în vârful Istrița) - cunoscute ca și Culmea Istrița-Dealu Mare-Ceptura, reprezintă un anticlinoriu alungit est-vest care face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații de Curbură, în grupa sudică externă a Subcarpaților Buzăului. Sub această titulatură se regăsesc: "Culmea Istrița", "Dealu Mare", "Dealul Ciortea" și "Dealurile Cepturei". Această structură este delimitată la nord de valea Nișcovului și de dealul Ciolanu, la sud de Câmpia Română, la vest de valea
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
și este alcătuită predominent din gresii și calcare sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului și Ialomiței. Se întîlnesc aici 3 tipuri de zone de vegetație datorită unei mari varietăți de condiții
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului și Ialomiței. Se întîlnesc aici 3 tipuri de zone de vegetație datorită unei mari varietăți de condiții de microclimat: stepă, silvostepă și pădure. Au fost desemnate
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Spre sud se află în apropiere DN1B împreună cu Magistrala CFR 500 - pe porțiunile dintre Buzău și Ploiești, iar spre est DN10 Buzău - Brașov. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari pe versanții sudici, ce aparțin Podgoriei Dealu Mare. Pe flancurile sudice ale anticlinalului Istriței apar complexe de calcare sub formă de cuestă, exploatabile pentru industria materialelor de construcții, care beneficiază pe plan local și de existența unor nisipuri cuarțoase. Industria extractivă este prezentă
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Magistrala CFR 500 - pe porțiunile dintre Buzău și Ploiești, iar spre est DN10 Buzău - Brașov. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari pe versanții sudici, ce aparțin Podgoriei Dealu Mare. Pe flancurile sudice ale anticlinalului Istriței apar complexe de calcare sub formă de cuestă, exploatabile pentru industria materialelor de construcții, care beneficiază pe plan local și de existența unor nisipuri cuarțoase. Industria extractivă este prezentă prin mina de petrol de la Sărata Monteoru. Rețeaua
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
cunoscute și sub denumirea de Culmea Istrița-Dealu Mare-Ceptura și compun un anticlinoriualungit dinspre est spre vest. Structurile anticlinale ale dealurilor Istriței, fac parte din șirul "dealurilor externe" ale subunității Subcarpaților Buzăului a Subcarpaților de Curbură și se află în grupa sudică (Ciolanu - Dealu Mare-Istrița) a acestora. Culmea Istriței împreună cu dealurile Cepturii, Ciortea, Dealu Mare din partea de vest, se învecinează la sud și sud-est cu Câmpia Română, la nord cu depresiunea intracolinară Nișcov prin care sunt despărțite de Dealul Ciolanu până la nivelul
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
sud-vest spre nord-est. Aceasta poate fi subîmpărțită - ținând cont cu precădere de natura petrografică a rocilor, în mai multe subunități: În zona de nord-vest se află o prelungire a culmii principale - dealul (culmea) Ciortea - prelungită până la Tătaru, iar în zona sudică centrală, la sud-vest de dealurile Năenilor, Dealu Mare propriuzis. În partea de vest se află Dealurile Cepturei. În structura dealului s-au dezvoltat de la est spre vest depresiunile: Sărata, Vispești, Fintești, Valea Șcheilor, Călugăreni, Rotari. Limita cu câmpia poate fi
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Pliocen și, în principal în Cuaternar. Adesea în rocile calcaroase ale dealului se găsesc fosile - cel mai frecvent de tipul scoicilor și melcilor. Reacția solurilor pe versanții favorabili culturii viței de vie este alcalină sau slab alcalină. Multe dintre pantele sudice sunt expuse eroziunii pronunțate a solului, dar pantele nordice și estice sunt mai puțin afectate, deoarece sunt parțial împădurite. Grupa sudică a subcarpaților Buzăului - din care dealul Istrița face parte, are caractere specifice reliefate prin contact brusc cu câmpia (în
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
și melcilor. Reacția solurilor pe versanții favorabili culturii viței de vie este alcalină sau slab alcalină. Multe dintre pantele sudice sunt expuse eroziunii pronunțate a solului, dar pantele nordice și estice sunt mai puțin afectate, deoarece sunt parțial împădurite. Grupa sudică a subcarpaților Buzăului - din care dealul Istrița face parte, are caractere specifice reliefate prin contact brusc cu câmpia (în partea de vest cu cea a Gherghiței și, în partea de est cu cea de subsidență a Buzăului prin fâșia glacisului
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
forme de relief impuse net de structură și petrografie, precum și zone depresionare tipic subcarpatice. Astfel, contactul dealului către Câmpia Română se realizează deosebit de brusc atât prin linii de falie (în partea de est), cât și prin căderea monoclină a flancului sudic al anticlinalului principal, Are altitudinea maximă de 749 m (751 m după altă sursă), cu peste 500 m mai sus decât câmpia localizată spre sud. În partea de est a Istriței, Dealurile Zoreștilor sunt mai joase, având o structură monoclinală
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Tătaru se dezvoltă din masivul central al Istriței Culmea Ciortea, cu înălțimi de 500-600 m, unde similar calcarele și gresiile meoțiene au condiționat altitudinea mare a acesteia. Depozitele calcaroase apar sub forma unor cueste cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, pe flancurile sudice ale anticlinalului. În formațiunile argilo-marnoase de la baza calcarelor de la Năeni, apar doline. Lapiezuri de mici dimensiuni dezvoltate pe calcare ocupă suprafețe reduse. Depresiunile intracolinare au aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, pe flancurile sudice ale anticlinalului. În formațiunile argilo-marnoase de la baza calcarelor de la Năeni, apar doline. Lapiezuri de mici dimensiuni dezvoltate pe calcare ocupă suprafețe reduse. Depresiunile intracolinare au aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme torențiale de diferite mărimi. Numai văile mai mari precum Sărata, Tohani, Năianca ajung să străbată ulterior câmpia piemontană. Cuvertura de depozite care constituie piemontul sudic acoperă cutele subcarpatice marginale. La zona de
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme torențiale de diferite mărimi. Numai văile mai mari precum Sărata, Tohani, Năianca ajung să străbată ulterior câmpia piemontană. Cuvertura de depozite care constituie piemontul sudic acoperă cutele subcarpatice marginale. La zona de contact cu câmpia, se remarcă intrânduri acesteia în zona colinară sub formă de golfuri (estuare) străbătute de către un râu. Acestea se constată atât pe pe valea Nișcovului, cât și pe văi mai mici
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]