6,105 matches
-
topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă eroic, asemeni unui ostaș aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai ești tânăr, ca să-ți intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Doar crizele astea... - Ce crize? Nu mi-ai spus. - Îți tot spun. De angoasa. Nu mă simt bine. Mai ales când nu fac nimic. Cand conduc, când mă plimb... Cand sunt concentrat, nu am timp să gândesc... - Dar ce ai? Sufli greu? - În mașină? Îmi vine să plâng... - Cum? - Îmi vine să plâng. - De ce? - Nu știu. Simt că mi se strânge inima. Nu vreau să văd pe nimeni. Nu am chef să ies din casă... - Nu ai nici un motiv. - Știu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
zboare\Cât florile pe caldarâm nu cad”. In aceasta vară capricioasă versurile poetului B.Fundoianu,în concepția criticului literar George Călinescu ca fiind „transcrieri ale unei patriarhalități inedite” și „o îmbătare de exaltații vitale”,sună dramatic pentru pastelul citadin: „Afară suflă vântul și ploaia bate-n geamuri,\ Și nori sporesc pe bolta ca zdrențuite flamuri,\ Mor macii-n lac de sânge pe margini de răzoare,\ Și plânge firav cimbrul și gingașa cicoare...”. Turistul enigmatic va mai petrece încă douăzeci de ani
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
combustibilii lichizi ? Câți s-au îmbogățit din aceste fonduri ?”. Îmi iau inima în dinți.Nu mai vreau să petrec o nouă noapte departe de casă.Pornesc pe șosea spre Bârlad.Este o distanță de 15 km până în oraș.Vântul îmi suflă în spate.Baraje de zăpadă și de mașini de diferite tonaje sunt la kilometrii nr:83,82,81,80,79 și 78. Le depășesc escaladând nămeții.La o stație de pompare pentru irigații un tractor cu remorcă este răsturnat în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în câmp. E cel mai mare restaurant din Europa”... Din acest moment Dan pierdu noțiunile de timp și spațiu.Avea impresia că rătăcește printr-un labirint.Peste tot se vedeau buchete mari de flori și afișe de teatru. Lore îi sufla fum de țigaretă în față.Chicotea. Dintr-un fundal se auzea o sirenă de vapor. Se plimba pe un cheu.O fetiță se juca pe faleză cu o minge.Un vapor cenușiu la ancoră. Fetița a scăpat mingea în apă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă, dintr-o greșeală, mi-am însușit o viață ce nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și mai statornic... Lipsit de podoaba verde, acum În prag de iarnă, părea mai trist, mai abătut... Printre ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar cei câțiva fulgi rătăciți se topeau după câteva minute. „Oare de ce nu m-am hotărât?” Să mai existe speranță sau totul s-a ruinat... și tot repetând am simțit cum ceva nedefinit se prăvălește peste mine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
coșmarul vieții mele cu ochii deschiși. Iernile erau cele mai de temut. Aveam câte o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț sau două pe zi. Când veneam din câmp, mai Întâi suflam În pumni și apoi aprindeam focul. Abia se simțea o mică adiere de căldură. Până dimineață, era frig ca și afară. Am dormit și la temperaturi de - 25 grade, cu gândul că respectiva noapte este și ultima din viața mea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai gândea la micul meu defect, care mult mai târziu avea să primească frumosul nume de alexie. De la una din bănci venea un miros distinct de grajd. Câțiva tușeau sec și reținut, deși locuiau în Norsjövallen. Una din fete își sufla nasul în palmă. Nici unul dintre noi nu era perfect. în scurtele momente când mi se permitea să predau, mă purtam ca un reprezentant al bunicului meu. Eram glasul spiritului lui în lume. Cred chiar că luam adesea un toc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aviditate, așa cum ar privi un ucigaș, așteptând cu disperare, în speranța că victima lui ar putea da un semn de viață care să arate că, de fapt, este nevinovat. Și cum crezi că ți-ar arăta ei dragostea? continuă fata. Suflându-și nasul lor mare? Crezi că ochii ăștia de avocat ar fi în stare să plângă? El întinse mâna și-i atinse brațul. Cred că ar arăta-o în felul ăsta... și în clipa aceea clopoțelul de la intrare începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pentru femeie, care nu vroia, până la urmă, decât să vadă filmul. ― Dar n-o faci cum trebuie, a insistat colegul meu. Mama mea fumează, și numai când nu tragi iese așa de mult fum. Pun pariu că nu-l poți sufla pe nas. Am încercat să suflu fumul pe nas, n-am reușit, am strănutat, dar tot nu s-a întâmplat nimic. ―Vezi, ți-am zis eu că nu poți să tragi în piept. ― Ba să vezi că pot, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
urmă, decât să vadă filmul. ― Dar n-o faci cum trebuie, a insistat colegul meu. Mama mea fumează, și numai când nu tragi iese așa de mult fum. Pun pariu că nu-l poți sufla pe nas. Am încercat să suflu fumul pe nas, n-am reușit, am strănutat, dar tot nu s-a întâmplat nimic. ―Vezi, ți-am zis eu că nu poți să tragi în piept. ― Ba să vezi că pot, am zis eu și cu un gest pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemimei și Geraldinei, vrea să afle ce cred și ele, adică dacă are vreo șansă, adică dacă și l-ar imagina la televizor, dar nu e prea sigur că poate avea încredere în Geraldine. El știe că Jemima n-ar sufla vreun cuvânt despre asta, și probabil că nici Geraldine n-ar spune nimănui în mod intenționat, dar i-ar putea scăpa; or el nu vrea să riște să-i iasă vorbe prin redacție, cum că și-ar căuta altceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apă decât o s-o faci oricum. Tubul e un spray de apă Evian, pe care va trebui să-l folosești după cum urmează: Geraldine își dă părul pe spate și, cu o fluturare a mâinii, își pulverizează vaporii fini pe față, suflând ușurată aerul când termină. Așa, spune ea. Așa fac toate modelele, pentru că nu-ți lasă pielea să se usuce. Astea, adaugă ea, arătând spre recipiente, sunt luate tot la promoție. Am sunat la companie și le-am spus că scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își sufla în pumni de frig. ― Da’ este un sat cu așa un nume, omule? - a întrebat unul căruia abia i se vedeau ochii de sub marginea unei căciuli țurcane. ― Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo, omule? Trezește-te, că mor de frică!” Cât a fost noaptea de lungă, hangița a vorbit în van la capul lui. Abia suflând, lotrul mai scotea câte o vorbă, două, fără nici un înțeles. Când s-au ivit zorii, a intrat Petruță. „Ce face...?” „Rău. Rău băiatul, lelei”. „Oare pe cine să chemăm să-l vadă?” „Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mână, că i s-o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cel mai greu le-a fost să-l scoată din locașul de tragere. După o vreme, s-a auzit glasul lui Todiriță: ― Suntem gata de drum... Calea până la locul de adunare s-a dovedit destul de anevoioasă... Când au ajuns, abia suflau. Căpitanul i-a luat în primire: ― Lipsește cineva? Nu ați uitat nimic la plecare? În avangardă, tunul comandat de sergentul major Dumitru Dinsus, însoțit de grupa de pușcași destinată în acest scop. În ariergardă, o grupă de pușcași. Pentru ocuparea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dar nu ai spus nimic de cele două sticle de coniac pe zi pe care le-ai băut în ultimii zece ani! N-ai pomenit nimic de vitele pe care le-ai vândut fără știrea fratelui tău! Și n-ai suflat nici un cuvânt despre a doua ipotecă pe care ai încheiat-o pe terenul de la fermă! Chiar așa făcuse? m-am întrebat eu incitată. Cine-ar fi bănuit? Un bătrânel inofensiv ca el! John Joe n-a reacționat în nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ai ceva praf la tine? am întrebat-o cu voce scăzută. Nu, mi-a șoptit ea și a roșit. —Atunci ce ai? — Nimic. Nimic? am întrebat-o ca și cum aș fi fost ecoul vocii Annei. De ce? — M-am lăsat, mi-a suflat ea, fără să se uite în ochii mei. De ce te-ai lăsat? — Știi tu... de droguri. De ce? am întrebat-o. Din cauza lui Lent? Nu știu. Se poate. Dar nu ăsta e motivul! Atunci de ce? Eram șocată. — Pentru că nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
facă, săracii de ei? Încep să bage fitile ba ici, ba acolo, fiindcă lumea-i mare, dar parcă-i și mai mare-i grădina lui Dumnezeu, care adăpostește pe cei săraci cu duhul. Și dacă pe undeva prinde o scânteie, suflă apoi în ea până se face pălălaie. Acum, cu penuria asta de puncte „fierbinți” pe glob, ce le-a trăsnit prin cap: să înlocuiască slugile lor pe care-i aveau prin țările din nordul Africii de 20-30 de ani cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vreo 30.000 (gurile rele spun că sunt doar vreo cinci mii) de oameni demonstrează împotriva conducerii țării. Dacă nu ar fi fost oamenii SUA poate-i mai credeam dar așa, nu am decât să-mi închipui că Mubarack a suflat cumva în borșul americanilor și acum trebuie să plătească îndrăzneala asta. Apoi bă nene gazetarule, eu cred că matale încerci să mă îmbeți pe mine ditamai omul cu școală și care am și dud în curtea de la țară, că la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai vrea să audă de români. Oare de ce Antonescu în loc de santinele pe malul Nistrului nu a pus panouri cu „șoșoi”, că poate nu mai veneau înapoi în țară, ci se întorceau la Bug. Chestia cu „șoșoiul” i-ar trebui suflată la ureche chiar și lui Sarkozy, sau să punem noi de pază „șoșoi” la frontiera vestică? Cine știe cum ar fi mai bine, dar cert este că nația asta parazită, este și probabil va rămâne pentru multă vreme, cel mai mare blestem
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un pârâiaș pe care îl auzea curgând năvalnic la vale, umflat de ploaie. Porțiunile drepte erau foarte scurte iar curbele în vârf de ac se succedau una după alta. Vuietul apei începea să se stingă rămânând în urmă. Începuse să sufle un vânt slab ce făcea pădurea să foșnească. Nu putea să spună de ce dar avea senzația că nu era singur. Simțea că cineva îl privea insistent din adâncul pădurii. Un fior îl străbătu din cap până-n picioare, ciuli urechile oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]