5,450 matches
-
Căci pe câte știu, singurul poet care a pomenit de Bahlui în opera sa, Vasile Alecsandri, a făcut-o în batjocură, o singură dată, în vechea sa "Oda către Bahluiu" din care amintesc distihul acesta: ...Bahluiu locaș de broaște, râu tainic fără maluri, Ce dormi chiar ca un pașă pe patul tău de glod. Cu timpul însă m-am deprins. L-am acceptat. Mai ales l-am acceptat în primăvara care a urmat, când după topirea zăpezilor, trezit din lunga-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unui bal de gală, cu ocazia vreunei vizite a regelui Carol și a reginei poete. Dar încetul cu încetul, liniștea îl va acoperi ca o apă adâncă, și noaptea, ca și în vechile palate din Cetatea Evanghelistului, luna va pătrunde tainic, "înălbind pereții". Peste câțiva ani, la 1893, devenind proprietatea Comunei, el va fi transformat pentru a deveni "palat princiar" adică pentru a îndeplini funcțiunea de reședință a principelui moștenitor, a principelui Ferdinand. S-admirăm încă arhitectura veche, albă, simplă, distinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
du? se Întreba Schiller În Zeii Greciei. Singurul răspuns Înțelept mi se pare că este să mă las scăldat de o lumină care nu șovăie să glorifice viața. Aceasta e lecția pe care mi-o da arta elină. „Sfînta, nerostita, tainica noapte” a lui Novalis redeschide ca o rană labirintul. În schimb, firul Ariadnei mă conduce Înapoi spre bucuriile luminii. Chiar sîngele și noroiul sînt saturate de lumină, iar Oedip Înaintează vagabond și cerșetor pe un drum plin de soare. Dacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o clipă. - Nici nu știi cât de mult mi-am dorit să te revăd. Dacă mi-ar fi ghicit cineva în cafea că te voi întâlni, nu aș fi crezut. Simțea cum plăcerea și bucuria reîntâlnirii o învăluiau într-o tainică și plăcută căldură, iar inima îi bătea nebunește. Carlinei îi tremură picioarele și tresări când mâna lui caldă o apucă pe a ei și o strânse ușor. Ochii le tremurau în fântâni de lacrimi fierbinți, iar buzele lor căutau sărutul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toanele când îți este lumea mai dragă. Uneori, Carlina visa cu ochii deschiși, ca mulți alții, cum călătorește în jurul lumii, în locuri interesante, suind și coborând vârfuri de munte, traversând râuri, admirând frumusețile naturii împreună cu copiii ei și alte lucruri tainice. Nu era deloc caraghios, era un vis numai al ei. Cum ar fi viața dacă n-am visa? N-am cunoaște îndeajuns gustul vieții pe Pământ, n-ar vibra în noi acea plăcere de a visa, de a dori ceva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toată regula. Știu că ți-a fost greu. - Mamă, dacă ai ști prin câte am trecut... Eram să mor de foame și de frig, am dormit pe unde am apucat, am dormit prin șanțuri, pe cartoane, prin fân, prin locuri tainice și în unghere întunecoase, prin tufișuri mari, prin cimitire în catacombe, la rădăcina unor copaci și mai 155 puțin prin gară pentru că acolo veneau cei de la ordine și ne alungau în toiul nopții. - O, Doamne, gemu Carlina din toată ființa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
două lumi diferite: cerul îi părea acoperit în flori de liliac iar pământul în crini albi cu mirosul unui parfum de calitate și cu gustul perfect al unei ciocolate preferate. Câte lacrimi se scuturaseră din ochii ei verzi până când mugurii tainici de dorințe încolțiseră și se împliniseră într-un triumf vesel ca un cânt? Ca un vis urât rămăsee ce fusese greu în urma ei, iar acum ducea o viață ca o floare la ureche. Dar oare, va uita vreodată labirintul prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tu câștigi - eu câștig” și invers, dar cu amintiri dureroase. Subconștientul nostru este activ și creează întotdeauna noi soluții pentru aceleași nevoi. Timpul trebuie folosit pentru a gândi pozitiv spre posibilități de a găsi noi soluții la problemele vieții. N. Tainice dorințe Privea printre gene, cu melancolie, dar și cu un oarecare interes străzile și orașul din vestul țării prin care era plimbată cu Porche-ul, alergând repede și oprindu-se în fața unor biserici ortodoxe aflate pe acel teritoriu pentru a putea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la toate astea, în timp ce ospătarul se mișca uimitor de repede. O privi pe maică-sa cu lumini scânteietoare, zâmbindu-i încrezător și bucuros de prezența ei. La rândul ei, și ea simțea bucuria și plăcerea întâlnirii, învăluind-o într-o tainică și plăcută căldură sufletească, iar inima îi surâdea nebunește. - Nici nu știi mamă, cât de mult mi-am dorit să te revăd! - Și eu mi-am dorit același lucru. Dar nu speram așa curând. - Ce mult a trecut de când nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atunci le frânse iar impedimentele care le întâlnise, acum erau un obstacol depășit. Făcuse față cu brio tuturor dificultăților. În zâmbet de amurg asfințise tot trecutul ei care o urmărise ca un vis plin de tristețe. Era ca o lumină tainică pe care o descoperi atunci când nici nu mai speri. O clipă de bucurie poate șterge mulți ani de suferință din sufletele noastre, și invers. După douăzeci de ani, Carlina întoarse privirea înapoi iar imaginea pe care o vedea nu o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în „clipă” furată din caruselul timpului. Regăsesc în plastică peisagista o frescă atemporala a mișcării naturii în „veșnică trecere”, cum ar spune poetul. „Orașul dintre vii” a rămas pentru Viorel Huși, tărâmul paradiziac al copilăriei, de aceea a simțit o tainica chemare spre „acasă”. Aici a fost fericit, ocrotit, sănătos. Îndată ce a plecat din Huși, au apărut sentimentul înstrăinării, dificultățile financiare, semnele bolii chinuitoare, chiar dacă, indubitabil, aceasta „ieșire în lume” a fost benefică pentru împlinirea să ca artist, fiindcă a cunoscut
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
teatru T.V., după festivitatea de premiere, amețit de cupele cu șampanie, mi-a venit ideea năstrușnică să-i telefonez Marianei, o cunoștință de pe vremea studenției, care se amuzase, lăsîndu-mă să-i fac curte. I-am telefonat mai mult din dorința tainică de a-i plăti niște polițe. Și-a amintit de mine, a fost încîntată că i-am telefonat și m-a dojenit că timp de atîția ani n-am mai dat nici un semn de viață. M-a felicitat pentru piesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
conturarea portretului sincretic al solomonarului ar fi contribuit și „figura rabinului (cabalistului, hasidicului) evreu, mitizat În folclor” <endnote id="(312, p. 432)"/>. Pentru mentalitatea populară poloneză, cartea este un semn identitar al evreilor. Cărțile lor - cred țăranii polonezi - conțin cunoașterea tainică, accesibilă doar inițiaților. Ele sunt receptate ca niște amulete, Încărcate cu puteri magice, inclusiv acelea de a opri furtunile, de a stinge incendiile, de a aduce noroc și bogăție <endnote id="(302, pp. XLVI ș.u.)"/>. Dacă unii țărani români
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu „prădarea de lucruri sfinte (hierosolie)”, care „se pedepsește cu moarte”. În urma unei jalbe adresate domnitorului Moldovei Mihail Sturdza de către „toată nația evreească din acest Principat”, pedeapsa capitală a fost comutată În „ocnă pe viață”. Nu este vorba de vreun tainic și tenebros obicei al evreilor, fiind unicul caz de acest gen atestat documentar În spațiul românesc (nu am Întâlnit astfel de manifestări profanatoare nici la alte comunități evreiești din Europa). De altfel, În timpul anchetei din 1836, chiar și „târgoveții de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și să-l omoare”. Ghicindu-le intenția, Isus ieși din templu și se Îndepărtă. Însă jidovii l-au Înconjurat și au Început să arunce cu pietre În el. „Domnul nostru Iisus Hristos Însă, În loc să fugă de dânșii, rosti niște cuvinte tainice, În urma cărora toate pietrele cari le zvârleau jidovii se prefăceau În ouă roșii.” Speriați de această minune, jidovii au luat-o la fugă. „Și de atunci au Început oamenii a face, spre aducere-aminte de această Întâmplare, ouă roșii” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se putea încadra în procedurile legale (program, statut, conducere aleasă). Membrii acestei organizații își ziceau „legionari”, iar conducătorul lor era Corneliu Zelea Codreanu, numit „căpitan”. Legiunea „are ca șef, neales de nimeni, ci consimțit de cei ce atrași de forța tainică, au venit să se constituie sub conducerea șefului, celulele ordonate și disciplinate ale organizației”. Era una din caracteristicile esențiale ale Legiunii, într-o vreme în care lupta pentru șefie constituia un obiectiv de bază în celelalte organizații politice, iar multe
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
1973), Duhul aurului (1974), Ilustrate cu flori de câmp (1975). Compozițiile ei au rămas în filmografia românească puncte ferme de reper. REFERIRI EXTRASE: -BARBU, N., Dicționarul actorilor Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași, 1816-1976, p. 201-202 -TONITZA, IORDACHE MIHAELA, Un personaj tainic Eliza Petrăchescu, Revista „Teatrul azi”, București, 2001 ARTICOLE: -OPREA, ȘTEFAN, Galeria teatrului românesc, „Monitorul” (Iș) nr. 79 (3276), 5 aprilie 2002, p. 6A PÎCĂ, AURELIA (1945-2001) INGINER TEXTILIST Distins dascăl al școlii textiliste ieșene, pe care a onorat-o timp
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
aflam atunci ca un Dumnezeu printre nori, cu fruntea în văzduh, în timp ce soarele scăpăta tot mai mult spre apus și își trimitea spre noi ultimele raze de lumină. Impresionat la maximum, într-o stare excepțională de impresionabilitate, am făcut un tainic legământ cu Dumnezeu, zicându-mi mie însumi și lui Dumnezeu: „Doamne, de-o fi să mor cândva pe câmpul de luptă, îngăduie-mi să mor pentru Transilvania și pe pământul Transilvaniei”. Fantastică și de neuitat a fost acea plimbare pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lună, aveam o sănătate robustă, călită de valurile vieții și mai ales de anii de concentrare și de război! Cu ochii pe ceas, la momentul oportun, fac semn cu brațul drept și toți, ca un singur om, cu un șoptit tainic de „Doamne ajută!”, pornim la atac, tot înainte! La început, doar artileria adversă ne face greutăți, însă pe măsură ce ne apropiem de obiectiv devine din ce în ce tot mai greu!... Ici-colo, cineva cade fulgerat! Mergem tot înainte cu salturi tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de‑a pururi pierdute !” ăs. n.Ă Să remarcăm că acest final este o posibilitate care a fost anticipată în text, și care acum buclează creând o armonie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o lumină slabă care se străduia să descurajeze eforturile mele de tainică cercetare, căutam cuvinte necunoscute, inexplicabil de ispititoare și enervante, În ediția rusească În optzeci și două de volume a Enciclopediei Brockhaus, unde, pentru economie de spațiu, În cuprinsul articolului detaliat În care era explicat cuvântul respectiv, acesta era redus la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să depășească dificultăți și mai mari. Se mulțumi să clatine din cap a Îndoială, dar nu fără dragoste, spunându-i majordomului să-mi lase În fiecare seară câteva fructe pe veranda luminată. Mi-am dus fata adorată În toate locurile tainice din pădure, unde o Întâlnisem și o creasem cu patimă, În visurile mele cu ochii deschiși. Într-un anumit crâng de pini, totul s-a petrecut firesc, acolo am sfâșiat țesătura imaginației și am gustat realitatea. Întrucât unchiul meu lipsea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
va ști ceea ce știm tu și cu mine. Copilul nostru crește; trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din debaraua plină cu boarfe. Ne vom Întoarce și mai mult Înapoi, Într-o dimineață de mai a anului 1934
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iese din piepturile oamenilor cu capetele plecate. Ștefan tace câteva clipe, apoi, cu altă voce, calmă, și un zâmbet abia schițat: De-aș avea mulți "proști" de aiștea, care, cu prețul capului, să-și apere credința, spune și se apleacă tainic spre tânăr. Auzi, mă, Nae-Năică cum îți zice-, de-om scăpa, și tu și eu, și, de-oi mai freca cu șezutul Scaunul acela de la Suceava, să vii, să mă cauți. Am o vorbă cu tine... Năică, înviat din morți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
PELERINAJ LA SFINTELE LOCURI 23 octombrie - 23 noiembrie 2003 Israel - Ierusalim - Egipt 4 Văzusem urma pașilor Tăi, Iisuse, Și m-am cutremurat! Un tainic glas mi-a zis: „Vino să vezi!” Da! Și am văzut multe, multe... Am simțit! M-a transformat! Este adevarat! Mergeți să vedeți! Autorul Din cauza păcatelor pe care le am, nu știu cât de bine voi fi în stare să redau această
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]