KorAP: Find »[drukola/base=ungar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...323 >

8,054 matches

Corola-website/Law/171170_a_172499

Articolul 1 Se aprobă organizarea de către Ministerul Culturii și Cultelor și Muzeul Județean Maramureș din Baia Mare, în colaborare cu Fundația Publică de Artă din Szentendre, Republica Ungară, a expoziției "Coloniile Europene de Artă: Școala de la Baia Mare" în localitatea Szentendre, Republica Ungară, în perioada 1 octombrie 2005 - 15 ianuarie 2006. Articolul 2 (1) Finanțarea acțiunii prevăzute la art. 1 se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului

HOTĂRÂRE nr. 1.119 din 22 septembrie 2005 privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, pentru organizarea expoziţiei "Coloniile Europene de Artă: Şcoala de la Baia Mare". In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171170_a_172499]
Articolul 1 Se aprobă organizarea de către Ministerul Culturii și Cultelor și Muzeul Județean Maramureș din Baia Mare, în colaborare cu Fundația Publică de Artă din Szentendre, Republica Ungară, a expoziției "Coloniile Europene de Artă: Școala de la Baia Mare" în localitatea Szentendre, Republica Ungară, în perioada 1 octombrie 2005 - 15 ianuarie 2006. Articolul 2 (1) Finanțarea acțiunii prevăzute la art. 1 se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii și Cultelor. ... (2) Pentru finanțarea cheltuielilor aferente organizării și desfășurării acțiunii prevăzute la

HOTĂRÂRE nr. 1.119 din 22 septembrie 2005 privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, pentru organizarea expoziţiei "Coloniile Europene de Artă: Şcoala de la Baia Mare". In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171170_a_172499]
Corola-website/Law/171173_a_172502

României prin Legea nr. 284 din 23 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 6 iulie 2004. Articolul 13 La data de 13 septembrie 2005 a intrat în vigoare Convenția dintre România și Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier și feroviar, semnată la București la 27 aprilie 2004, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 191 din 23 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 4 iulie

ORDIN nr. 1.405 din 23 septembrie 2005 privind intrarea în vigoare a unor tratate semnate de România cu alte state sau la care România a devenit parte. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171173_a_172502]
Legea nr. 191 din 23 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 4 iulie 2005. Articolul 14 La data de 13 septembrie 2005 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Ungare privind aplicarea Convenției dintre România și Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier și feroviar din 27 aprilie 2004, semnat la București la 27 aprilie 2004, aprobat de Guvernul României prin Hotărârea nr. 380 din 28 aprilie 2005 , publicată

ORDIN nr. 1.405 din 23 septembrie 2005 privind intrarea în vigoare a unor tratate semnate de România cu alte state sau la care România a devenit parte. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171173_a_172502]
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 4 iulie 2005. Articolul 14 La data de 13 septembrie 2005 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Ungare privind aplicarea Convenției dintre România și Republica Ungară privind controlul traficului de frontieră rutier și feroviar din 27 aprilie 2004, semnat la București la 27 aprilie 2004, aprobat de Guvernul României prin Hotărârea nr. 380 din 28 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

ORDIN nr. 1.405 din 23 septembrie 2005 privind intrarea în vigoare a unor tratate semnate de România cu alte state sau la care România a devenit parte. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171173_a_172502]
Corola-website/Law/171956_a_173285

puncte de suspensie. PROCEDURĂ 1. La originea cauzei se află Cererea nr. 71.099/01 împotriva României și Ungariei, introdusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), de către un cetățean ungar, dl Gyorgy Monory (reclamantul), la data de 23 noiembrie 2000. 2. Reclamantul a fost reprezentat de doamna L. Farkas, avocat în Budapesta. Guvernul ungar a fost reprezentat de domnul L. Holtz, secretar de stat adjunct în Ministerul Justiției. Guvernul român

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), de către un cetățean ungar, dl Gyorgy Monory (reclamantul), la data de 23 noiembrie 2000. 2. Reclamantul a fost reprezentat de doamna L. Farkas, avocat în Budapesta. Guvernul ungar a fost reprezentat de domnul L. Holtz, secretar de stat adjunct în Ministerul Justiției. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agenții săi, domnul B. Aurescu, urmat de doamna R. Rizoiu. 3. Reclamantul s-a plâns în special de faptul

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
8. Reclamantul s-a născut în anul 1946 și locuiește în Nagymaros, Ungaria. A. Răpirea fiicei reclamantului și procesul de divorț intentat în România 9. În anul 1994 reclamantul s-a căsătorit cu doamna C.M., care are cetățenie română și ungară. La 16 februarie 1995 s-a născut fiica lor, V. Potrivit dreptului ungar, părinții exercitau împreună dreptul privind încredințarea copilului. Aceștia locuiau în Nagymaros. 10. În luna decembrie 1998 cei trei au vizitat familia soției din România. Reclamantul s-a

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
A. Răpirea fiicei reclamantului și procesul de divorț intentat în România 9. În anul 1994 reclamantul s-a căsătorit cu doamna C.M., care are cetățenie română și ungară. La 16 februarie 1995 s-a născut fiica lor, V. Potrivit dreptului ungar, părinții exercitau împreună dreptul privind încredințarea copilului. Aceștia locuiau în Nagymaros. 10. În luna decembrie 1998 cei trei au vizitat familia soției din România. Reclamantul s-a întors în Ungaria. C.M. a rămas în România cu V., dar a promis

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
de înapoiere a fiicei sale în Ungaria, în temeiul art. 3 din Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii (Convenția de la Haga). Cererea a fost transmisă prin intermediul Ministerului Justiției din Ungaria (Ministerul ungar) la Ministerul Justiției din România (Ministerul român). Reclamantul a arătat că V. este victima răpirii internaționale și a fost reținută ilegal în România, în sensul art. 72 § 1 din Codul familiei din Ungaria. 14. Ministerul român, în calitate de autoritate centrală cu

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
în orice caz înapoierea copilului ar prezenta un mare risc pentru acesta, de vreme ce copilul s-a integrat deja în noul mediu ce i-a fost creat de mamă în perioada petrecută în România. 15. La 5 octombrie 1999 Autoritatea Tutelară Ungară din Nagymaros a declarat, la cererea reclamantului, că C.M. nu a inițiat procedura administrativă corespunzătoare, potrivit Codului familiei din Ungaria, cu privire la deplasarea legală a fiicei lor și reținerea ei în România. Autoritatea a propus stabilirea reședinței copilului la tată. 16

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
o instanță competentă. 17. Ministerul român a formulat recurs împotriva acestei decizii, arătând că tribunalul a dat o interpretare greșită legii aplicabile și situației de fapt. A subliniat că, potrivit Convenției de la Haga, instanța ar fi trebuit să aplice dreptul ungar, potrivit căruia reținerea copilului de cealaltă parte a graniței, de către mamă, fără consimțământul tatălui, era ilegală. 18. La 2 februarie 2000 Curtea de Apel Oradea a respins recursul. Instanța a reținut că, în conformitate cu dreptul ungar, părinții exercită drepturile părintești împreună

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
fi trebuit să aplice dreptul ungar, potrivit căruia reținerea copilului de cealaltă parte a graniței, de către mamă, fără consimțământul tatălui, era ilegală. 18. La 2 februarie 2000 Curtea de Apel Oradea a respins recursul. Instanța a reținut că, în conformitate cu dreptul ungar, părinții exercită drepturile părintești împreună. Cu toate acestea, datorită situației concrete a familiei, era normal ca părintele care locuiește în străinătate să facă mai multe eforturi pentru a-și exercită aceste drepturi. În plus, instanța a considerat că minora s-

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
plus, instanța a considerat că minora s-a integrat deja în noul mediu și a decis, în consecință, că interesul superior al copilului impune rămânerea ei la mamă. C. Procesul de divorț și încredințare a copilului, în principal în fața instanțelor ungare 19. În paralel, la 28 aprilie 1999, reclamantul a inițiat procedura de încredințare a lui V. la Judecătoria din Vac, Ungaria. La 17 mai 1999 reclamantul a solicitat instanței să judece cauza în regim de urgență și să audieze martori

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
21 februarie 2000 reclamantul și-a reînnoit cererea de recuzare. 26. La 29 februarie 2000 Tribunalul din Pest a menținut soluția respingerii cererii reclamantului de luare a măsurilor provizorii, dar a dispus reluarea procedurii la judecătorie. Hotărârea, notificată prin intermediul Ministerului ungar, a fost comunicată pârâtei la 29 mai 2000. 27. La 19 mai 2000 judecătoria a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliile ambilor părinți, în vederea stabilirii condițiilor de viață ale acestora. Ancheta socială la domiciliul reclamantului a fost efectuată în data

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
Ungaria a informat instanța că pârâta l-a împuternicit să o reprezinte în cauză. La 2 iulie 2001 pârâta a formulat cerere reconvențională și a solicitat să îi fie admise probe. 34. La 5 iulie și 30 octombrie 2001 Ministerul ungar a solicitat Ministerului român să îi comunice dacă este posibilă efectuarea anchetei sociale la domiciliul pârâtei. În răspunsul său din 10 decembrie 2001 Ministerul român a arătat că documentația s-a pierdut. 35. La termenul din 7 noiembrie 2001 instanța

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
termenul din 7 noiembrie 2001 instanța a audiat un martor. Reprezentantul pârâtei a informat instanța că cererea de efectuare a anchetei sociale privind condițiile de viață ale pârâtei a fost comunicată pârâtei din greșeală. În consecință, instanța a solicitat Ministerului ungar să trimită o nouă cerere Judecătoriei Satu Mare. 36. La 8 noiembrie 2001 instanța a refuzat să reglementeze dreptul de vizitare al reclamantului prin luarea unei măsuri provizorii. 37. La 22 și 29 noiembrie 2001 instanța a pus în vedere reclamantului

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
un termen de 3 luni pentru a hotărî dacă vor continua sau nu procesul de divorț. 39. Între timp, la 14 noiembrie 2001, martorul solicitat de Judecătoria din Vac a fost audiat de Judecătoria Satu Mare. Procesul-verbal a fost înaintat Ministerului ungar, iar traducerea a fost efectuată la 3 decembrie 2001 și, respectiv, la 27 februarie 2002. 40. Judecând apelul reclamantului, Tribunalul din Pest a desființat Decizia din 8 noiembrie 2001 și a trimis dosarul spre rejudecare la judecătorie. 41. După înlocuirea

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
a fost efectuată la 3 decembrie 2001 și, respectiv, la 27 februarie 2002. 40. Judecând apelul reclamantului, Tribunalul din Pest a desființat Decizia din 8 noiembrie 2001 și a trimis dosarul spre rejudecare la judecătorie. 41. După înlocuirea de către Ministerul ungar a documentației pierdute, la 13 februarie 2002 Judecătoria Satu Mare a efectuat ancheta socială. Traducerea documentației care a rezultat în urma acesteia a fost comunicată Judecătoriei din Vac, la 21 mai 2002. 42. Între timp, la 15 februarie 2002, Judecătoria a statuat

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
părintești i-a încălcat dreptul de acces și de vizitare. Prin respingerea cererii sale de înapoiere a copilului instanțele l-au obligat să inițieze două proceduri paralele de divorț, încredințare și pensie de întreținere în fața instanțelor române și a celor ungare. Această situație a condus la încălcarea dreptului său la respectarea vieții de familie, datorită faptului că instanțele române nu au ținut seama de procedurile aflate pe rolul instanțelor ungare. În acest context, el a pretins că dreptul de vizitare care

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
încredințare și pensie de întreținere în fața instanțelor române și a celor ungare. Această situație a condus la încălcarea dreptului său la respectarea vieții de familie, datorită faptului că instanțele române nu au ținut seama de procedurile aflate pe rolul instanțelor ungare. În acest context, el a pretins că dreptul de vizitare care i-a fost acordat de instanțele române prin Hotărârea din 19 februarie 2004 s-ar fi putut dovedi dificil de pus în aplicare, în caz că ar fi ales să îl

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
procedurii inițiate la cererea sa, în baza Convenției de la Haga, au reprezentat o ingerință în dreptul său la respectarea vieții de familie. Autoritățile au făcut imposibilă înapoierea copilului la reședința comună a familiei și exercitarea drepturilor părintești de către reclamant, în conformitate cu dreptul ungar. 62. Procedura, inițiată de reclamant la 20 ianuarie 1999 și finalizată de instanțe la 2 februarie 2000, a durat prea mult pentru o cauză de acest tip, ceea ce contrazice cerințele Convenției de la Haga care impun soluționarea rapidă a unei astfel

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
de instanțe la 2 februarie 2000, a durat prea mult pentru o cauză de acest tip, ceea ce contrazice cerințele Convenției de la Haga care impun soluționarea rapidă a unei astfel de cauze. În plus, dacă instanțele române ar fi aplicat dreptul ungar, așa cum prevede Convenția de la Haga, i-ar fi recunoscut dreptul privind încredințarea, astfel cum este reglementat în Convenția menționată și i-ar fi admis cererea de înapoiere a copilului. Reclamantul a concluzionat că procedura a fost viciată de erori și

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
deplasarea copilului de către soția reclamantului nu a fost "greșită" în sensul Convenției de la Haga. Instanțele interne, care sunt mai potrivite pentru a examina această chestiune, au analizat pe fond toate argumentele prezentate de părți și au decis în baza dreptului ungar privind încredințarea, care recunoaște reclamantului și soției sale drepturi părintești egale. Nici un element din motivarea instanțelor interne nu este de natură să califice deciziile acestora drept arbitrare. Guvernul a invocat precedente ca Olsson împotriva Suediei (Nr. 1), (Hotărârea din 24

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
aplicabilă anterior inițierii procedurii de divorț și încredințare a copilului (a se vedea, inter alia, cauzele Sylvester, citată mai sus, §§ 13 și 16 și Couderc împotriva Republicii Cehe, Cererea nr. 54.429/00, Decizia din 30 ianuarie 2001). 77. Dreptul ungar, aplicabil în prezenta cauză, a încredințat ambilor părinți exercitarea drepturilor părintești. Nici unul dintre ei nu avea, prin urmare, drepturi părintești superioare asupra fiicei lor (a se vedea paragraful 9 de mai sus). În ceea ce privește domiciliul copilului, dreptul ungar impunea mamei obligația

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]