6,447 matches
-
nici proiectele radicalilor. Poate și mai nasol, nu avem nici răbdarea pentru a-i asculta pe acei persecutați ai comunismului cu povești mai horror decât cele ale bunicului: greviști comuniști, romi rămași fără aur și căi, bunici homosexuali, bunici evrei, unguri sau nemți afectați de anii naționalismului ceaușist. Poveștile acestea sunt nu numai prea exagerate pentru a se pupă cu istoria oficială pe care unii dintre noi o predăm la scoala, dar sincer, pentru mulți, poveștile astea sunt puțin prea incomode
Teatrul istoriei recente: o scenă cu bunici () [Corola-website/Science/295804_a_297133]
-
aminte de un meci de fotbal în 99, România-Ungaria. Colegii maghiari din căminul studențesc au plecat acasă în acel week-end. Nu cred că ar fi avut o seară plăcută. În euforia de după meci se scanda prin tot orașul „Afară cu ungurii din țară!”. La fel ca și la Baia Mare, la Cluj industria era pe butuci. De la Clujana la CUG. Totul se închidea. Orașul trăia exclusiv din servicii. De la cele medicale din marile clinici până la închirieri de locuințe pentru studenți sau mica
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
După-amiază, primele mașini americane au ajuns în lagăr și au raportat faptul că foștii prizonieri, acum liberi, preluaseră controlul asupra lagărului. La scurt timp după eliberare, Mureșan a amenajat, într-o fosta cazarma SS, un spital pentru supraviețuitorii români și unguri - pentru ca, desi fuseseră eliberați, oamenii încă mai mureau de epuizare, malnutriție și boli. În acest timp, femeile din lagărele-satelit erau și ele evacuate în marșurile morții; Davidovici își aminteștă cum femeile din Altenburg au fost evacuate pe 13 aprilie și
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
recunoașterii lor ca cea de-a patra "națiune", precum și a egalității lor religioase, dar Dieta Transilvaniei a respins petiția lor, lăsându-i pe români în vechea lor stare, aceea de "tolerați", alături de armenii, evreii și grecii din Transilvania. În 1848 ungurii au proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, promițând românilor abolirea sclaviei în schimbul sprijinului lor împotriva Austriei. Românii și sașii au respins oferta și în schimb s-au ridicat împotriva . În luptele ce au urmat în 1849 între unguri și forțele austro-ruse
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
Transilvania. În 1848 ungurii au proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, promițând românilor abolirea sclaviei în schimbul sprijinului lor împotriva Austriei. Românii și sașii au respins oferta și în schimb s-au ridicat împotriva . În luptele ce au urmat în 1849 între unguri și forțele austro-ruse (sprijinite de români și sași), republica ungară a lui Lajos Kossuth a fost reprimată. Perioada imediat următoare de guvernare militară austriacă (1849-1860) a fost numită "neoabsolutismul habsburgic". În anul 1853 Biserica Română Unită din Transilvania a fost
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
și se păstrează la Biblioteca Academiei Române (nr. 5231). Documentul era întărit cu pecetea domnească, „+ Pecetea lui Io Alexandru voievod <domn> al Țării Moldovei“ . Domnitorii Moldovei, prevăzători în fața atacurilor ce puteau interveni asupra capitalei (Suceava în acele timpuri), din partea polonezilor sau ungurilor, și-au ridicat în timp și alte curți domnești la Hârlău, Cotnari, Vaslui și Iași. Astfel tot în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Iașul este pomenit ca fiind una din curțile domnești, în hrisovul ce i-l da unui
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
de curte domnească în sec. XV și apoi in capitală în sec. XVI, duce la dezvoltarea accelerată a a orașului, prin atragerea de mesteșugari, negustori, cei mai mulți dintre ei străini. Astfel un misionar catolic, Remond, găsește în 1636 la Iași armeni, unguri, polonezi, dar și francezi și venețieni . O perioadă de intensă inflorire a vieții economice, comerciale și culturale se înregistrează în sec. XVII, în timpul domniei lui Vasile Lupu. În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
a menținut în linii mari până astăzi. Documentele existente atestă prezența și a altor etnii de-a lungul veacurilor. Astfel, în secolul al XV-lea sunt prezente populații alohtone. Misionarul catolic Marco Bandini (lantinizat - Bandinius), menționa la 1646, prezența catolicilor unguri cu 20 de ani în urmă, respectiv în 1626. Cu 300 de case la început, iar din cauza atacurilor exercitate de polonezi, Bandini găsește numai 16 catolici maghiari. Sunt menționați și cca. 400 de armeni. Prezența lor în aceste locuri datează
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
tot, nimic nu mai era sigur și așezările catolice din Moldova au rămas goale, credincioșii plecând în Transilvania, sau refugiindu-se în locuri mai ferite. În aceste condiții tragice, au plecat și catolicii din Stănești...și nu au mai revenit. Ungurii se plâng mereu că Stănești a fost luat de ortodocși pentru că populația catolică de aici nu a avut preoți unguri și s-au făcut ortodocși. Satul Stănești a dispărut nu numai din statisticile catolice, ci chiar și din documentele interne
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
ortodocși. Satul Stănești a dispărut nu numai din statisticile catolice, ci chiar și din documentele interne moldovenești. Recensământul fiscal operat în Moldova de armata rusească de ocupație, în anul 1774, are în regiune numai satul Cașin, al mănăstirii Cașinului. Totuși ungurii nu s-au mulțumit numai cu această pretenție de continuitate, ci au scos în relief lupta credincioșilor pentru a-și păstra apartenența ungurească și au denigrat în fața poporului pe misionarii italieni. Se spune, zic ei, că biserica veche a catolicilor
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
mare al locuitorilor, pe lângă alte naționalități, elementul sud-dunărean (sârbi și bulgari) scade până dispare defintiv. În anul 1905, din 8 838 locuitori 18 aparțineau altor națiuni, iar în anul 1930 din cei 13.169 locuitori, 13 030 erau români, 19 unguri (români din Ardeal), 32 germani, 2 ruși, 5 sârbi și 21 bulgari. La recensământul din 1941 se observă dispariția definitivă a elementului sud-dunărean din rândul băileștenilor, dovadă că cei care fuseseră anterior plecaseră, ori cei care au rămas s-au
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
1941 se observă dispariția definitivă a elementului sud-dunărean din rândul băileștenilor, dovadă că cei care fuseseră anterior plecaseră, ori cei care au rămas s-au contopit cu localnicii. Atunci, în 1941, din 13 825 locuitori, 13 794 erau români, 3 unguri, 18 germani și alte 11 naționalități. În anul 1960 în Băilești erau 16 406 locuitori, în anul 1972 erau 19 456 iar ca urmare a dezvoltării, mai ales a apariției obiectivelor industriale, în anul 1987 Băileștiul depășea cifra de 20
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
și Episcopia de Milcov. Ioan Asan al II-lea, devenit între timp ortodox, a declart "schismatici" cumanii deveniți romano-catolici. Adeziunea lor la confesiunea regalității maghiare a fost interpretată ca declarație de război cu atât mai mult cu cât, în 1230, ungurii au atacat cetatea Vidinului, însă fără succes. În acest context, încercând să rupă alianța dintre cumanii catolici din Oltenia și țaratul româno-bulgar (ortodox) al Asăneștilor, regele Andrei al II-lea a creat un cap de pod, transformând în 1233 fortăreața
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
șantierul naval construit de austrieci atrăseseră un număr însemnat de străini, în anul 1865 locuitorii români ai Severinului erau pe locul doi abia ca număr după cei vorbitori de limba germană. Alături de austrieci și germani s-au stabilit deopotrivă italieni, unguri, cehi, evrei, greci, sârbi și armeni. Odată cu spiritul nemțesc, de ordine și curățenie, germanii au adus și obiceiuri ce i-au influențat pe severineni autohtoni: ideile socialiste și petrecerile câmpenești de 1 Mai, cu fanfară și ospețe în pădurea Crihalei
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
și curățenie, germanii au adus și obiceiuri ce i-au influențat pe severineni autohtoni: ideile socialiste și petrecerile câmpenești de 1 Mai, cu fanfară și ospețe în pădurea Crihalei (continuate până azi cu numele "Zilele Severinului"). Austriecii, germanii, italienii, evreii, ungurii, grecii, sârbii, armenii și românii vor participa împreună la construirea și dezvoltarea primului "oraș apusan, din România modernă,cu clădiri frumoase, cu școli mărețe, cu uliți largi și drepte" (cum îl descrie Alexandru Vlahuță). În iunie 1859, Alexandru Ioan Cuza
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
și Austria, numai o mică parte revenind în Severin. Din această cauză, practic comunitatea luterană severineană (formată din germani) dispare iar cea catolică (în mare parte constituită din austrieci) deși redusă numeric supraviețuiește datorită altor etnii care o compun (cehi, unguri, italieni, polonezi, etc). Din pricina foametei provocate de seceta teribilă din 1946, în ziua de 15 martie 1947, sub deviza guvernului Petru Groza, " Faceți loc în casa voastră unui copil din Moldova", în gara din Turnu-Severin sosesc 500 de copii, mulți
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
inițiate de Papa Leon al X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
de Comerț. În anul 1859, se întâmplă două evenimente importante, Unirea Principatelor Române și războiul austro-franco-piemontez soldat cu înfrângerea Austriei, fapt care a determinat o apropiere a împăratului de aristocrația maghiară. Fruntașii români au aflat despre tratativele dintre austrieci și unguri în privința Banatului, ca regiunea să fie trecută sub administrare maghiară. Andrei Mocioni, a cerut o audiență la împărat, a arătat că în Banat nu este motivată o administrație maghiară unde populația este predominant de naționalitate română, apoi sârbă și maghiară
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
aceeași zi, în sala cazarmei militare, are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale și se înființează un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat: români, sârbi, germani și unguri. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta, la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
al schimbului mărunt. În 1892 se inaugurează calea ferată dintre Sibiu și Avrig, iar la 1895 cea dintre Avrig și Făgăraș. În preajma anului 1900, Avrigul avea 3195 de locuitori din care 2665 erau români iar restul de 530 germani și unguri. Tot aici sunt menționate: o fabrică de sticlărie, fondată în 1840 de frații Flossing; o uzină electrică(1908) și o fabrică de cherestea, înființată de George Krauss în 1914. Între localitățile care s-au evidențiat în războiul pentru independență prin
Avrig () [Corola-website/Science/297031_a_298360]
-
9 decembrie 1862, precizează: "„parte din vechea Dacie, țara aceasta numită în timpul stăpânirii domnilor Moldovei Țara de Sus, apoi Bucovina, locuită de daci și apoi de colonii lui Traian, a fost străbătută în timpul migrației popoarelor de goți, gepizi, huni, avari, unguri, tătari și încă alte neamuri care n-au lăsat după ei decât urmele groazei și distrugerii. În timp de aproape un mileniu de asemenea situație a trebuit ca poporul autohton să-și salveze viața, obiceiurile și limba.”" În anul 1866
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
și schimbul de mărfuri. Orașul de atunci cuprindea o suprafață de circa 45 de hectare. Cei aproximativ 5 000 de locuitori erau în principal meșteșugari, negustori și funcționari, împreună cu familiile și slugile lor. Pe atunci populația era formată din sași, unguri și din români. Meșteșugurile mai dezvoltate din Cluj erau cojocăritul-blănăritul și măcelăritul. Sunt pomenite de asemenea breslele fierarilor ("fabri"), morarilor ("molendinatori"), berarilor ("braxatori"), croitorilor ("sartori") și șelarilor ("nerges"). Pe parcursul secolului al XV-lea au fost înființate vechile bresle clujene, lucru
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
a cere încuviințarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a inițiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfârșitul aceluiași an, intră în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată din români, și mercenari de diferite etnii: unguri și secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc. După victoria asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la Șelimbăr, 18/28 octombrie 1599) își face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 primind cheile fortăreței de la episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
fii săi Ioan, Matei și Caterina de Guuez care s-a căsătorit cu Dominic de Guluez fiul cneazului Baciu. În documente Ciortea apare sub numele de Chorta, Churtha, Chorto. E foarte probabil ca satul să se fi numit Cioarda, iar ungurii iau zis Csorda (Ciorda). Prima biserică construită în Ciortea este în anul 1781. Cea de a doua Biserică este construită în anul 1907. A fost pictată de către pictorul Filip Matei din Bocșa Vasiova în anul 1912. A fost sfințită de către
Ciortea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301076_a_302405]
-
Cărăpcești înregistra 770 locuitori, din care 358 bărbați și 412 femei. La recensământul din 1930 situația a fost următoarea: Corod - 3911, Blânzi - 648, Brătulești-355 și Cărăpcești - 799 persoane. Tot la aceeași dată, situația pe naționalități străine se prezenta astfel: șase unguri la Brătulești, trei unguri la Cărăpcești, cinci rromi la Brătulești și trei rromi la Corod. În 1941, recensământul populației indica următoarea statistică: Corod - 4573 locuitori, Blânzi - 784, Brătulești - 430. În 1943 avem în satul Corod 5049 locuitori, iar în satele
Comuna Corod, Galați () [Corola-website/Science/301208_a_302537]