5,886 matches
-
care implică, în colinda citată mai sus, o așteptare rituală de 3 duminici. Pârgul florii provoacă „didactic” pregătirea fetei pentru etapa maritală și-i asigură consacrarea socială: „«Nu grabi fat-a mă rupe/ Ni-mpupită, ni-nflorită,/ Cum îi ruja mai urâtă,/ Șî tu fatî, di mi-j vină/ Duminică dimineața,/ Că pa mine m-oi gasî-re/ Șî-mpupită șî-nflorită,/ Cum îi ruja vesălită;/ Țâpă mâna șî ma rupe/ Șî mă pune-n cingătoare/ Și mă du în șăzătoare/ Și mă joacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
începe prin călătoria pe urmele monstrului, pentru a reinstaura perioada benefică universală. Prezența sacră aduce în lume simboluri ale belșugului promis, figurat de etaloane sociale convenționale: „Casa lui Bucățică - nu casa părinților lui, că el avea alta - era un bordei urât la înfățișare și vechi, băgat în pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-ți luau vederile, aurării, pietrării...”. Nerăbdarea revelației provoacă refluxul magicu¬lui, semnele imixtiunii în fenomenal fiind șterse odată cu plecarea neofitului în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pun la încercare calitățile eroilor le verifică limitele psiho¬logice, iar depășirea testului dă drept de posesiune asupra celor dobândite în sacru: „- De nu spălai chelea de vulpe, tăte le luam” (UrmenișMaramureș). „Pielea de vulpe plină de viermi și hâdă, urâtă” este o metaforă pentru natura umană supusă degradării, iar gestul ultim din ritualul inițiatic confirmă faptul că flăcăul a eliminat orice morb al distrugerii din planul profan. Atunci când universul resimte epuizarea forțelor sale eroul trebuie să plece către sacru pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că nici nu-l poți muta, și eu îl duc de aici până în Bogata cale de 10 Km. Chei dinaintea mea că te pun jos și pun lemnu pe tine și-aicea adormi de veci ! ". Pe lângă căsuța lui mică și urâtă erau 2 meri din care am mâncat și eu mere foarte bune, până s-o găsit un nelegiuit și i-a tăiat de foc, dar pe Gavril Veleșcă nu l-am văzut, ci am scris cum mi-a povestit moșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
elev mai mic am fugit și ne-am scăldat în Dunăre și cât pe ce de nu ne-am înecat. Brăila mi s-a părut foarte frumoasă, așezată pe un Dâmb la malul Dunărei. Lacul Sărat o baltă mare și urâtă, frumoase erau straturile de flori de tot felul din jurul lacului. Țin minte că am fost la monument într-un parc foarte frumos. În această excursie am fost întovărășiți de scumpul și dragul nostru Ioan Mitru Directorul Școalei Normale, de Dl.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu masa și cu dormitu. Tot la acel german a mai stat în gazdă și un ficior de lord din Anglia. Iorga pe lângă că era și f. deștept, era și f. spurcat la vorbă. Vorbea f. multe porcării și vorbe urâte. Feciorul de lord, i-a propus Mariei, soției lui Iorga, să-l lase și să se cunune cu el și să trăiască amândoi. Și Maria n-a voit. După ce s-a întors Iorga din Berlin la București i-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
La unele ore, profesorii mai schițau câte o notă de favoritism, urmarea strângerii de mână din ajun; trestia de bambus care ne brăzda pălmuțele la cea mai mică greșeală era parcă mai reținută asupra acestor colegi. Nu le păstrez gânduri urâte, căci alegând calea didactică am fost obligat adesea să fac rabat de la exigența pe care părinții și profesorii mi-au insuflat-o. În perioada când Încredințez hârtiei aceste gânduri este mare vâlvă În mass-media locală și generală cu privire la costul cărților
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Bunicii. Mica balerină Ciuchița cu păpușa Ciuchița la Concursul de recitări al copiilor Împreună După zeci de ani, toată copilăria ei Îmi pare o poveste, cu clipe vesele și triste, cu frământări și zbucium, Într-o lume care devenea din ce În ce mai urâtă. Milly, mai realistă, nu vedea nici o ieșire, mergând pe drumul ales. Eu, mai visător, mă vedeam adesea "omul cu mârțoaga" din piesa lui G. Ciprian și așteptam ziua În care "mârțoaga" va câștiga premiul cel mare. Să menționez și faptul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de vibrația vinului, de curgerea interioară, de lumina eliberată dintr-o picătură, de relația vinului cu mintea, cu sensibilitatea individuală, ce se întâmplă cu vinul la trecerea unei femei frumoase, ce se întâmplă cu același vin la trecerea unei femei urâte, cum să ții dumicatul de anafură pe limbă, în momentul în care te împărtășești cu vin etc. După două ceasuri eram toți euforizați de cuvinte și asocieri, vinul nu mai ținea de sete, ținea de frumusețe, de viață. De atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am întrebat unde mă duce. Acasă te duc, mi-a răspuns omul. "Dar eu nu pot să mă duc acasă fără copii, căci o să mă bage la închisoare!". Mașina a oprit și am coborât lângă castelul Prințului. Era un castel urât. Când am trecut înainte cu copiii pe lângă el, le-am spus: "Uite, ce castel urât!", iar Prințul, de după gard, m-a auzit că-i defăimez castelul. Prințul era renumit că e un afemeiat și jumătate și că dacă prinde copiii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pot să mă duc acasă fără copii, căci o să mă bage la închisoare!". Mașina a oprit și am coborât lângă castelul Prințului. Era un castel urât. Când am trecut înainte cu copiii pe lângă el, le-am spus: "Uite, ce castel urât!", iar Prințul, de după gard, m-a auzit că-i defăimez castelul. Prințul era renumit că e un afemeiat și jumătate și că dacă prinde copiii, nu-i mai dă înapoi. Am cerut să vorbesc cu Secretarul. I-am spus: "Domnule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Flacăra pentru evoluția ta? Sau pentru stagnarea ta? După anul 1990 ai fost între puținii care au demascat atmosfera promiscuă moral și intelectual de la fostul cenaclu Flacăra. Ce amintiri frumoase ai de la cenaclul lui Păunescu? Dacă ai vreuna...!? Ce amintiri urâte ai din aceeași perioadă? Ce vrei să uiți și nu poți? Cât bine a făcut cenaclul Flacăra generațiilor tinere? Cât rău a făcut culturii și moralității nației noastre? Iartă-mi avalanșa interogativă, dar vorbind despre cenaclul Flacăra mă regăsesc la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
binele? Și Iuda și-a dat seama că a vândut Sângele Nevinovat! A mers și le-a aruncat cei 30 de arginți la cei care-i dase pentru vânzare nelegiuită. Apoi În loc să se Întoarcă să se căiască, să regrete fapta urâtă care-o făcuse n-a vrut din mândrie ca să nu se smerească. Nu și-a cerut iertare, mândria Îl Întunecase, s-a dus și spânzurat. Sigur dacă venea la Domnul să-și ceară iertare, Domnul Îl ierta. Cu acei bani
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dat să vadă - Învierea ! a răsărit lumina, a Înviat Domnul Iisus! Ce mare bucurie pentru omenirea Întragă! Apoi, Baraba, văzând cele Întâmplate cu Patimile și Învierea s-a căit, a plecat de acolo cu mustrări și cuget, regretând faptele lui urâte, s-a dus la o mănăstire de monahi și s-a călugărit, căindu-se până la sfârșitul vieții lui. Este o Carte, se numește Baraba Tâlharul, este o carte bună, educativă, s-o citiți! a fost recomandată de Părintele Stareț Luca
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
timpului, în semantica diferențelor de genul atunci și acum. Cuvântul atunci se asocia cu lipsurile, mizeria, exploatarea, dincolo de limitele umanului, din perioada interbelică: „(...) Au trecut de atunci peste două decenii și odată cu acesta au apus pentru totdeauna și acele vremuri urâte, pline de necazuri și întuneric care nu mai merită a fi amintite”. Termenul acum reprezenta prezentul luminos, al dreptății sociale și bunăstării. Cea de-a doua etapă este similară progresului economic și depășirilor constante de plan, completată, spre sfârșitul anilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
putut, nu c-a s-arate mai bine, puteau să fie condiții de muncă mai bune, pentru că era frig, pentru că era umed, pentru că erau niște minime locuri în care oamenii se ascundeau puțin. Adevărul că era foarte, erau multe locuri urâte, urâte în industrialul de atunci. Acuma poate că designul își face loc mai ușor și-o fi făcut loc mai bine... Timpul liber, de regulă, știți ce era ? Era o vacanță, dacă era, încerc să mă gândesc, dacă am fost
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mergea în față. După aia s-o renunțat la oamenii muncii și defila numai tineretul, numai PTAP-ul și faceam la repetiții, mi-amintesc, pe malul Bahluiului și pe 1 mai trebuia să fie... și-n general era o vreme urâtă, da’ copiilor le plăcea. Spuneau: Nicolina participă cu două detașamente. Trebuia să pregătesc unu-n față, ca și comandant de detașament, cu doi făceam repetiții după-amiaza, cu băieții. Le plăcea, așa, îmbrăcați în uniformă, la-nceput, fără uniformă, după-aceea, cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nimeni că nu știu ce fac?” Băieții Încercau să stea cît mai departe de el și să nu-i atragă atenția. Slim Metrou, partenerul ocazional al lui Mike, a intrat și-a cerut o bere. Era Înalt și osos și fața lui urîtă părea lipsită de viață Într-un fel ciudat, ca și cum ar fi fost de lemn. Whitey l-a lovit cu palma În spate și l-am auzit pe Slim zicînd „Ce Dumnezeu, Whitey!” A mai fost un schimb de cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Rămăsesem fără marfă și mi-era rău. Îl așteptam pe Ike Bătrînu’ să apară cu o rețetă de morfină. Un junky Își petrece jumătate din viață așteptînd. Aveam În casă o pisică pe care o hrăneam, o pisică sură și urîtă. Am luat-o și am pus-o-n poală, mîngîind-o. CÎnd a-ncercat să sară jos, am prins-o mai strîns. Pisica a-nceput să miaune, căutînd să scape. M-am aplecat să ating nasul rece al animalului cu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gară și de la gara Pasărea la mănăstire; vom avea o căruță pentru bagaj; voi putea lua cărți și primi ziarul. A subscris, după obiceiul lor, la orice făgăduială, mi-a exprimat părerea lui de rău de a avea o așa urâtă misiune, el, care mai fusese și altă dată în România. Martha Bibescu [nu s-a lăsat de buna ei purtare, era prea inteligentă ca să nu-și lase o mică portiță de scăpare.]( Ediția a II-a, 1996, p. 65.) A
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
camilafce pe spate și blăni frumoase, cu lumânări aprinse în mână, făceau un efect auster și impozant. Clădirea, zidită din 1813 de generalul Haralambie, datează dintr-o epocă proastă și vopseaua galbenă cu care o spoise o făcea și mai urâtă pe dinafară. Tezaurul și multe candele mari de aur și argint erau ascunse. starița Starița era foarte inteligentă, cu o memorie extraordinară, foarte interesantă; cunoștea toate rubedeniile, pretindea că este rudă cu jumătate țara românească: Garbaski, Cialâc, g-ral Robescu, Cămărășescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ele. „Maică, maică, nici scară nu i-a trebuit, a pus piciorul pe o ladă, s-a apucat cu mâinile de sus și a zburat în pod. Ele zbierau cât puteau când l-au văzut și au sărit jos. Erau urâte foc, de s au speriat și ei văzându-le coborâte.“ „Sosiseră cu lăzi de șampanie, cu coșuri și cutii de prăjituri. Pe noi, cu Postul Paștelui, mai mare ispita, dar ce să faci? Nu puteam mânca. Ei se îmbătaseră, luaseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca să ne transmită din partea ei că Brătianu nu a fost bolnav, cum s-a spus, și că dânsa nu a avut friguri tifoide. Gentilă atențiune, care ne-a făcut mare plăcere. [Cât s-a schimbat în urmă și ce faptă urâtă a făcut tocmai în contra lui Ionel!](Ediția a II-a, 1996, p. 146.) Pe la sfârșitul lui ianuarie mai primirăm o serie de scrisori din Moldova, datate de o lună. Deși aveau încă multe griji de care nouă nu ne vorbeau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aceste linii, o constat. Din balcon deci priveam la defileul care se făcea pe bulevard în fața suveranilor și oficialităților, în fața statuii lui Mihai Bravul. Regele și regina în albastru orizont, cu căciulile mari de blană(Ibidem, 1937, p. 387: căciulile... „urâte și nesuferite“.), pe care eu nu le puteam suferi, mai ales după ce văzusem pe ale husarilor morții, cu aceeași formă. Vânătorii erau în haine de campanie, cu cascul plin de praf, păreau că sosiseră din lupte; drapelele toate, de la cele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
perioadă una din cele mai strălucite ale vieții lumești din București. Multe case elegante își deschiseră saloanele. Palatul Soutzu, în strada Colței, cu deosebire, era un centru unde toată lumea se întâlnea. Stăpânii casei, deși cam comici, dânsa foarte înaltă și urâtă, el mic de tot, dar nu mai frumos, erau însă de o amabilitate neîntrecută și își consacrau viața la primiri, vizite și politețe, căci țineau să aibă lume multă și o dată pe an chiar pe suverani. Când, la ziua de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]