8,307 matches
-
Politehnic din Iași, facultatea de Electrotehnică; subiectul tezei „Analiza comportării și utilizărilor dispozitivelor cu cristale lichide”. Poziție universitară: din anul 1978 la Institutul Politehnic din Iași, profesor asociat la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași (din 1993), profesor invitat sau vizitator la Kyushu Institute of Tehnology, Japonia (1992-1994), Ecole Polytechnique Federale de Lausanne, Elveția (1994, 1995, 1996, 1999, 2000), Universitatea din Barcelona și Universitatea din Leon, Spania (1993, 1996, 1997), University of South Florida, Tampa, S.U.A. (din 1997 până în 2000) etc.
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Roma. A fost hirotonit preot la 24 iulie 1924 la Roma, iar după întoarcerea în țară a activat în Parohiile Săbăoani, Hălăucești și Galați. De asemenea, a fost profesor la Seminarul din Hălăucești, iar în anul 1944 a fost și vizitator al mănăstirilor franciscane conventuale din Ardeal. În anul 1948 a fost ales și consacrat episcop de către nunțiul apostolic Gerald Patrick O'Hara, consacrarea fiind secretă și fără acordul guvernului comunist. De asemenea, în perioada 1948-1950, episcopul Ioan Duma a fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Programul Sf. Liturghii era cunoscut (evident, cu maximum de secret) iar ușa permanent deschisă oricui. Tot timpul, după 1964, am fost unul din cei mai apropiați colaboratori al Preasfințitului Dr. Iuliu Hirțea de la Oradea. Aceasta a făcut să fiu un vizitator destul de frecvent al securității, care mi-a întins unele capcane dar „Din toate m-a mântuit pe mine Domnul”. Mi s-a făcut o percheziție amănunțită cu prilejul căreia mi-au fost confiscate 16 cărți pe care le-am pierdut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se pregătea să plece, iată că s-a apropiat de patul său de suferință unul dintre călăii săi. După ce acesta s-a retras și fratele s-a apropiat iarăși de pat, când Pr. Mihai i-a explicat cine era acel vizitator nepoftit, fratele a sărit în sus zicând: „De ce nu mi-ai spus?” dar Pr. Mihai a spus zâmbind: „L-am iertat!” În dorința de a se vindeca, pentru a fi de folos sufletelor, Pr. Mihai a făcut o ultimă încercare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se pregătea să plece, iată că s-a apropiat de patul său de suferință unul dintre călăii săi. După ce acesta s-a retras și fratele s-a apropiat iarăși de pat, când Pr. Mihai i-a explicat cine era acel vizitator nepoftit, fratele a sărit în sus zicând: „De ce nu mi-ai spus?” dar Pr. Mihai a spus zâmbind: „L-am iertat!” 1 Tertulian --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
până la Sahia fără să resimtă oboseala. Silviu Stănculescu, vocea preferată pentru imprimarea textelor, îl așteaptă. „Iar ai venit pe jos? Mai bine treceam pe la tine și te aduceam cu mașina...“ Sunt buni prieteni, comunică excelent. Silviu va fi printre primii vizitatori, împreună cu întreaga familie, la casa lui Sirin de la Bran. PREFAță și din nou prospecții și filmări de-a lungul și de-a latul țării. Din nou scenarii literare, cinematografice... Apoi „Cabinetul rece“: se materializează Cariera lui Doris Gray, o parafrază
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nebuniei. În plină demență, „politicii“ erau munciți fără răgaz de spaimele aduse cu ei din normalitate. Aceste spaime se exprimau corporalprin continue tremurături, plânsete și contorsionări. Suferința cea mai cumplită și absența deplină mergeau mână-n mână. După câtva timp, vizitatorul ajungea să știe cine fusese zdrobit de supărări personale și cine de teroarea de stat. Dar ceea ce m-a surprins pe-atunci și mai tare a fost cărecunoscusem la nebuni unele stări pe care, înrăstimpuri, le încercam eu însămi. Atât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mâinile călugărițelor catolice cu mii de mărgele, perle false și adevărate, fir de aur. Sfântul este așezat într-o poziție ciudată, oarecum pe o parte, cu capul în căușul palmei, ca și cum ar fi fumat o narghilea. Efectul asupra grupurilor de vizitatori speriați este garantat, căci este prezentă în aer o "oroare sacră" pe care muzeificarea nu a izbutit să o îndepărteze. Pe de altă parte, am înțeles oarecum și de ce Reforma începută la Geneva a fost necesară pentru catolici, dar nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
baza cărora și-a scris magnifica literatură de voiaj, quasi-necunoscută în România. Remarc abundența citatelor din Mircea Eliade, un autor apreciat de Bouvier. Tot în această expoziție extraordinară, într-una din săli este reprodusă o "lanternă magică". Impresia produsă asupra vizitatorului modern este extrem de puternică: amestec de mirare și bucurie de copil. Dar în secolul XVIII? Cum era oare să aprinzi o lanternă magică la căderea nopții? Definiție a răului, a diavolului (le malin, cum spun francezii, intraductibil), auzită din gura
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scapete rupe spațiul dintre două piese simfonice, pentru a anunța că într-un oraș din Transilvania va avea loc un festival de muzică medievală live, unde vor performa pentru public grupuri diverse din Europa; meșteri populari îi vor face pe vizitatori să descopere arta obiectelor handmade. După care se opri vocea, nu fără a mai spune că media partner al eventului este Radio România Cultural. Și mi se făcu o așa o greață după ce am ascultat anunțul acesta publicitar. Limba română
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în picioare (un fel de papuci întorși spectaculos la vârf, la fel ca aceia purtați de Colea Răutu în filmele istorice românești) plus un fel de veste-caftane trase pe deasupra, se plimbă alene printre mese și ne privesc. Ne privesc așa cum vizitatorii privesc animalele dintr-o grădină zoologică. Cu un soi de dispreț clar afișat în privire. Nu trebuie să fii mare psiholog sau fizionomist pentru a-ți da seama. Fără îndoială, se pregătesc pentru rugăciunea de seară care va avea loc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
În Brumar anul II, Tribunalul revoluționar condamnă la moarte pe cetățeanul contrarevoluționar Saint-Prix și hotărăște, de asemenea uciderea câinelui său, care mușcase un soldat al Republicii. Actul de acuzare precizează că animalul fusese dresat să latre în chip diferit la vizitatorii casei; într-un fel pe cei apropiați, adică trădătorii, în alt fel pe străini, adică patrioții. Câinele era caracterizat drept un dușman al poporului, irecuperabil. La 28 Brumar (18 noiembrie 1793), comisarul secției de la Tuileries, împreună cu sergentul Bonneau, execută condamnarea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pușca în niște ținte de carton de două ori, poc-poc, și să te faci din când în când că alergi. Locotenentele nu ne frecau, erau niște femei cumsecade. Fumam și stăteam întinse pe iarbă, dacă nu era în preajmă vreun vizitator. Când era prea cald, chiuleam. Așa se face că s-a enervat un nene pe noi, un colonel sau ce-o fi fost. Ne-a chemat pe toate în careu și, roșu de indignare, ne-a muștruluit, adăugând, în culmea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu avea serviciu de chirurgie sau chirurgia nu avea salon de pediatrie, fiindcă noi, cei câțiva copii proaspăt spintecați locuiam în aceeași încăpere cu adulți care nu se puteau clinti din paturi, alături de aparținătorii lor devotați și cu cohorte de vizitatori ce veneau toți deodată și rămâneau până când aerul încărcat cu duhorile cele mai diverse ajungea să capete o consistență verzui-păstoasă. Întrucât era iarnă sau fiindcă majoritatea ferestrelor erau bătute în cuie, se „aerisea“ prin ușa deschisă spre holul spitalului. La
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lejer cu maiou și șort pestriț, desculț, adresându-mi-se bucuros cu urarea de „Bine ai venit, nașule!”. Eram, după spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după câte mi-am dat seama, dumnealui se cinstise în sănătatea vizitatorilor. Puțin euforic, m-a condus spre un umbrar răcoros unde se aflau o masă și taburete pentru gazdă și oaspeți. Fina, dăscăliță și ea, pensionară, a predat matematica pe care acum o folosește doar la număratul păsărilor, ouălor, firelor de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
favorizat câteva reflecții. După coborârea pe pământ viața lor se scurge cu suprasolicitarea energiei trupești pentru acoperirea treburilor care nu se termină niciodată, cu așezarea gândurilor pentru copii și nepoți, cu ogoirea și drăgănirea animalelor pe care le au, cu vizitatorii, mulți, care nu ezită să le deschidă poarta, cu scurtele răgazuri pentru a vedea pe fugă o emisiune tv. Cât despre lectură... Nu sunt convins că le mai rămâne timp și pentru câte o repriză de ceartă, nelipsită în mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de sport pardosit cu zgură, asistați și încurajați de un număr mare de susținători. Novicii din clasele a IX-a stau cu ochii ațintiți pe poarta de intrare în curtea școlii ca să surprindă la timp venirea părinților sau a altor vizitatori. Dorul de casă și de cei dragi le este încă fierbinte. Potrivit cerinței de a fi cât mai mult timp în mijlocul elevilor, ca director mă aflu în școală chiar și în multe zile de sărbătoare. Circulând alene prin curte, în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care se tot micșorează sub agresiunea ploilor, a zăpezilor și a uitării. În primăvara aceasta, la care mă refer, au crescut nestingherite printre și peste ruine buruienile, un fel de huceag des și mai înalt decât talia unui om obișnuit. Vizitatorul venit de la mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet că din gospodăria modestă, întemeiată de niște oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
adesea teiul falnic ce-i domină ograda și care a fost martorul bucuriilor și al întristărilor ce s-au petrecut în preajma lui. Sub coroana largă și umbroasă a teiului, la masa rustică improvizată, se desfășurau șuetele literare ale poetului cu vizitatorii, întotdeauna bine primiți. Când floarea teiului, puternic parfumată, atingea stadiul optim de maturizare, pe care poetul îl aprecia fără greș, culegerea ei era transformată într-un adevărat ceremonial sărbătoresc la care erau invitați și prietenii. Un ceai cu floare de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
orientală, bizantină, turcească, în nimic asemănătoare cu tot ce s-a construit la noi. Din nefericire, starea de părăsire în care se găsește această biserică, nu numai că nu ajută la impresia fericită pe care ar trebui s-o producă vizitatorilor străini, dar amenință destul de serios frumusețea și chiar existența sa. Pag. 214. Turnul și pridvorul bisericii Hlincea. (Foto-Regal) Pag. 218. Institutul anatomic și Facultatea de medicină. Pag. 219. I. L. Caragiale. Pag. 221. Mitropolia. Clădire monumentală; una din cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tabloul pe care am obținut două albume de artă valoroase și o bere. O altă întâmplare, pe care am mai povestit-o unor prieteni, a fost următoarea: Într-una din zilele când eram la Nottara și așteptam să vină ceva vizitatori la expoziția mea, apare o doamnă, foarte elegantă și bine îmbrăcată, din păcate nu mai rețin cum o cheamă. S-a uitat la fiecare tablou cu multă atenție, fără să se grăbească, după care a venit la mine și m-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de la Teatru Național, organizat de Centrul Național de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare București în colaborare cu Fundația Culturală Ethnos și sprijinite de Ministerul Culturii și Cultelor, fiind invitat și la vernisaj. O imensă galerie oferea publicului vizitator o adevărată colecție de valorii autentice și originale din domeniul Artei Naive Europene, participând artiști de seamă din Iugoslavia, Belgia, Bulgaria, Republica Moldovă și România. Pe prima pagină a cotidianului Cronica Română, alături de tabloul „Muzicanții” a lui Mihai Vintilă era
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
stare de veselie la care pictorii au contribuit la formarea ei cu ajutorul pensulei. Sute de nuanțe ce te atrăgeau într-o lume de vis, ce te făceau să pășești pe un tărâm de basm al satului românesc. O mulțime de vizitatori, iubitori de artă și de frumos ce se înghesuiau să observe lucrările rând pe rând, zâmbind la fiecare oprire în fața unei lucrări, care avea de fiecare dată ceva de spus, vorbe de duh, măiestria artistului știind să le dea glas
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Formele fizionomiei pe care doream să o realizez pentru a lua înfățișarea unui țăran erau din ce în ce mai vizibile. Expresivitatea pe care doream să o realizez, scoțând-o la iveală cu ajutorul dălții, atrăgea în jurul meu din ce în ce mai mulți vizitatori. Unii dintre ei mai curajoși îmi tot adresau diferite întrebări referitoare la lucrare. Răspundeam într-un fel mecanic la admiratorii care se opreau, deodată mi s-a adresat o altfel de întrebare, care efectiv m-a blocat pe moment: „Am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
volumele următoare. Acum, așa cum se vede, ne aflăm în fața celui de al doisprezecelea volum. Sintagma „oraș al culturii” este legată de orașul nostru. Există și varianta „cetate a culturii”, sugerând vechimea și temeinicia. Într-adevăr, Iașul reușește să impresioneze pe vizitatori. Un valoros istoric literar și editor din capitală, care vine la noi destul de frecvent pentru a participa ca membru în comisiile de susținere a doctoratelor, mi-a mărturisit că îl consideră cel mai românesc oraș al țării. Avea în vedere
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]