KorAP: Find »[drukola/base=zare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...301 >

7,506 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

timp aveau să audă o primă serie. Apoi aveau să aștepte o rachetă roșie și să treacă dealul până al locul unde se aflau țintele. Grințu trebuia să numere punctele de pe fiecare țintă și să le treacă În caiet, iar Zare trebuia să lipească bulinele albe de hârtie și să astupe cu ele găurile făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Încă destulă stângăcie de colegii lor de dincolo de deal. Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci o arestare? - Întrebă el din nou. — Aș zice că mai Întâi o delațiune - zise Zare și răspunsul lui Îl făcu pe Grințu să tresară mai mult decât Împușcăturile care urmară. Știau amândoi că Între ei și locul din care se trage se află acest mal de pământ evaluabil În sute de mii de metri cubi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
zgomotul Îi Împiedica să se concentreze. Stăteau amândoi nemișcați, Într-un fel de fascinație a cărei cale tot nu era clar dacă era auzul sau imaginația și evitau să se privească. Un glonț țiui la mare Înălțime deasupra dealului și Zare comentă: — Sunt unii care trag ca la nuntă! Izbucniră amândoi În râs, dar râsul lor fu exagerat de vesel și prelungit. Semăna mai degrabă a râs nervos. Se lăsă din nou liniștea, văzură racheta și plecară la ținte. Grințu comenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
nuntă! Izbucniră amândoi În râs, dar râsul lor fu exagerat de vesel și prelungit. Semăna mai degrabă a râs nervos. Se lăsă din nou liniștea, văzură racheta și plecară la ținte. Grințu comenta cu ironie rezultatele grupei care tocmai trăsese. Zare, În schimb, vorbea cu țintele, pe care Încă de mai Înainte le botezase cu câte un nume (pornind de la litera care indica ordinea alfabetică În care erau dispuse): „Ce-i Apăvăloaie, te-au atins la ficat? Lasă că te pansează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
a muntelui. Ei nu sunt multifuncționali, ci frumoși. Muntele e frumos și falnic și măreț și În prezența lor. Tutorii neproductivi care se cred mai importanți decât planta ar trebui să pălească. Cu stimă, dintr-un sat românesc de munte, Zare Popescu. * Încercase, pe rând, să răspundă Întrebărilor fruntașului T.R. Grințu, dar se trezise vorbind de fapt despre cea de-a doua amintire clară păstrată În memoria lui din copilărie. Fumau, treceau dealul, contabilizau loviturile, pansau țintele de carton cu buline

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
decât cel de botez. Lui Grințu Îi venea tot mai greu să Înțeleagă toată această batere a câmpilor și cerea noi explicații fără să știe că astfel avea să devină și el un captiv fascinat al ipotezei neștiințifice a soldatului Zare. — Apropo, zise la un moment dat Grințu, știi că și pe colonel Îl cheamă Anton? Apoi se văzuse pe cer și ultima rachetă roșie din acea zi și plecară amândoi să-și regăsească plutonul. B. Incidentul naște ipoteza Acesta ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
la cules de roșii. Ea are formă conică sau piramidală. (Ca să fie ceva mai Împăcat cu propriul lui sentiment profesional, Valedulcean se apropia În acest timp de tablă și schița cu creta un con și o piramidă. În acest timp, Zare - Încă nu Împlinise 12 ani atunci - juca „pâinile“ cu colegul său de bancă și chicotea că tocmai ghicise un număr, era În avans.) Așadar, tumulul este o movilă ar-ti-fi-cială, adică făcută de mâna omului. (Din nou profesorul se apropia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
profesorul se apropia de tablă și scria cu creta: TUMUL.) Popoarele din antichitate aveau obiceiul să Înalțe astfel de movile, de pământ sau chiar din piatră, deasupra mormintelor. Bineînțeles că nu deasupra fiecărui mormânt, ci doar deasupra mormintelor mai importante. (Zare Îl privește fix pe profesor de parcă ar vrea să-i soarbă cuvintele. De fapt, mâna lui dreaptă, ascunsă bine În stânga, scrie cifra trei pe caiet. Elevul Zare ascultă atât de concentrat expunerea despre tumul nu pentru că Într-adevăr l-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
mormintelor. Bineînțeles că nu deasupra fiecărui mormânt, ci doar deasupra mormintelor mai importante. (Zare Îl privește fix pe profesor de parcă ar vrea să-i soarbă cuvintele. De fapt, mâna lui dreaptă, ascunsă bine În stânga, scrie cifra trei pe caiet. Elevul Zare ascultă atât de concentrat expunerea despre tumul nu pentru că Într-adevăr l-ar interesa, ci pentru că Încearcă să-l păcălească pe Mușu, colegul lui de bancă și să-l facă să creadă că el a desenat pe hârtie cifra șapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
foarte importanți pentru studiul istoriei pentru că În ei putem găsi obiecte care au aparținut șefilor militari sau politici care au fost Înmormântați acolo și astfel noi putem afla multe lucruri despre felul În care trăiau acei oameni. — Șapte - șoptește Mușu. Zare râde satisfăcut. Valedulcean Îl observă și-l Întreabă de ce râde. Neașteptat de repede puștiul se repliază și Întreabă la rându-i: — De ce spuneți că un mormânt poate fi mai important decât altul? — Bine, Îți explic după oră, zice profesorul și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și Întreabă la rându-i: — De ce spuneți că un mormânt poate fi mai important decât altul? — Bine, Îți explic după oră, zice profesorul și-și continuă lecția. În timp ce vorbește, gândul lui are timp să examineze și adevărata problemă ridicată de Zare. E adevărat, Își spune el, acești copii orfani au fost aduși aici din toate colțurile țării. Cei mai mulți dintre ei au pierdut orice speranță de a-și mai găsi părinții sau alte rude. Unii dintre ei nu vor mai găsi niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
are dreptate; importanța mormintelor variază numai pentru societate, nu și pentru ocupanți. Importanța acordată de societate unui mort nu coincide aproape niciodată cu cea acordată lui de rudele de sânge, spre exemplu. Copilul ăsta trebuie urmărit mai de aproape. Acum Zare scrie cifra patru și se străduiește să dea impresia că-l scrie pe șase. Mușu privește Încruntat spre mâinile lui Zare. Profesorul spune: — În această vară am participat, Împreună cu alți profesori de istorie și cu specialiști În arheologie de la București

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
această vară am participat, Împreună cu alți profesori de istorie și cu specialiști În arheologie de la București, la dezgroparea unui tezaur aflat Într-un astfel de tumul În Dobrogea. Vă interesează să vă spun ce-am găsit acolo? — Daaa, strigară copiii, Zare și Mușu mai tare decât toți ceilalți la un loc. — Șase, șopti imediat după asta Mușu, iar Zare râse din nou. Profesorul nu-l mai observă de data aceasta și deci nu-i făcu nici o observație. Începu să prezinte pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
mai multă uitare de sine decât s-ar fi cuvenit bucuria lui de tânăr (Încă tânăr, 42 de ani) profesor de istorie care a avut ocazia să participe la o descoperire arheologică pe pământul patriei lui. În tot acest timp Zare Își mărea avantajul la jocul de „pâini“. Profesorul se plimba prin clasă și-și vorbea sieși. Elevii ascultau liniștiți, cum se Întâmplă la prima lecție de după vacanța mare, cei mai mulți cu gândul aiurea. Pașii avântatului profesor Îl purtară printre rândurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
pâini“. Profesorul se plimba prin clasă și-și vorbea sieși. Elevii ascultau liniștiți, cum se Întâmplă la prima lecție de după vacanța mare, cei mai mulți cu gândul aiurea. Pașii avântatului profesor Îl purtară printre rândurile de bănci până În spatele elevilor Mușu și Zare Popescu. Aici el se oprise și-și amintise că ar vrea să-l supravegheze mai atent pe Popescu. Privi peste umărul acestuia și zări caietul mâzgălit, cifrele subliniate sau Încercuite. Deci se jucau, pezevenghii! — Băiețaș, spuse el din spatele celor doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
pe Popescu. Privi peste umărul acestuia și zări caietul mâzgălit, cifrele subliniate sau Încercuite. Deci se jucau, pezevenghii! — Băiețaș, spuse el din spatele celor doi și făcându-i pe amândoi să tresară, tu, tu, se adresă el și din priviri către Zare, ia spune ce reprezintă desenul acela din stânga sus, de pe tablă! Zare se ridică tacticos, niciodată nu dădea În brânci să reacționeze rapid la ordinele profesorilor, trecea chiar drept un elev puțin cam obraznic, indolent, cu certe calități, dar „brânză bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
despre care el tot auzise vorbindu-se În jurul lui În timp ce se apropia de o victorie sigură asupra lui Mușu. Profesorul Încă nu se decisese să-și arate enervarea, poate nici nu se enervase. Era doar curios să afle răspunsul elevului Zare. Liniștea care se prelungi până aproape de limita minutului fu spartă Însă de o Întrebare și nu de un răspuns: — Tovarășe profesor, dumneavoastră vorbiți de aceste obiecte care au două mii de ani și le spuneți pe nume, dar nu știți ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
vară, despre toate obiectele găsite În tumul, despre date istorice pe care ei nu le puteau asimila și, În tot acest timp, În mintea unuia dintre acești copii, a celui care se juca În loc să asculte, germenii unei seducătoare teorii Încolțeau. Zare simți că l-a Înfrânt pe avântatul profesor, că acesta a și uitat că l-a surprins pe el, un simplu elev dintr-a cincea, jucându-se În timpul orei, jignindu-l. Insistă: — Dumneavoastră le ziceți pe nume, dar cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
a rugat să sting lumina) voi reveni În câteva rânduri asupra Întrebării inițiale. De ce armele și de ce podoabele sunt cele care rămân după moarte, de ce cozile de topor sunt cele care dispar fără urmă? Și totuși, altă dată! Cu stimă! Zare Popescu P.S. Topor vine din slavă și este numai unealtă, nu și armă. * Nu s-ar putea spune cu precizie dacă În seara caldă de toamnă, să tot fi fost prin 1973, pe când stăteau amândoi și-și fumau țigările după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
de toamnă, să tot fi fost prin 1973, pe când stăteau amândoi și-și fumau țigările după apelul de seară pe o bancă din fostul parc dendrologic devenit de mai bine de treizeci de ani curte de cazarmă, soldatul În termen Zare Popescu a avut timp să-l lămurească pe fruntașul T.R. Radu A. Grințu, ce e cu părerea lui despre delațiune și, În general, despre mersul lucrurilor În istorie. Despre toate aceste lucruri ei au mai stat de vorbă și Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
mai bătrân profesor, un tip care și lui, lui Grințu, i-a predat cândva istoria la Casa de copii școlari din Sinaia-Prahova, este la fel de captivat și chiar și-a schimbat Întrucâtva viața după ce a avut prilejul să-l asculte pe Zare vorbind În ultimii săi ani de școală, adică Între anii de grație 1968 și 1972. Așadar, Zare și Grințu s-au cunoscut În primele zile ale serviciului lor militar În curtea uriașă a fostului conac boieresc devenit după 23 August

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
de copii școlari din Sinaia-Prahova, este la fel de captivat și chiar și-a schimbat Întrucâtva viața după ce a avut prilejul să-l asculte pe Zare vorbind În ultimii săi ani de școală, adică Între anii de grație 1968 și 1972. Așadar, Zare și Grințu s-au cunoscut În primele zile ale serviciului lor militar În curtea uriașă a fostului conac boieresc devenit după 23 August unitate militară. Unul, Grințu, abia sosea la Școala de ofițeri de rezervă, dacă ar mai fi Întârziat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
În curtea uriașă a fostului conac boieresc devenit după 23 August unitate militară. Unul, Grințu, abia sosea la Școala de ofițeri de rezervă, dacă ar mai fi Întârziat câteva ore ar fi trebuit adus pe sus, cu escortă, iar celălalt, Zare, fusese singurul dintre recruții de la trupă care răspunsese da la Întrebarea: cine știe să mânuiască o mașină de tuns? Aceste două calități sunt la originea cunoștinței lor și nu e deloc greu de presupus În ce fel. Grințu visase toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
ora sosirii lui În unitate toți celilalți soldați și teriști Împlineau a treia zi de când se tunseseră regulamentar și Îmbrăcaseră uniformele. Pentru el au fost nevoiți să caute mai Întâi un posibil frizer printre ceilalți ostași. Acesta fusese un anume Zare Popescu. De fapt, nici acesta nu mai tunsese niciodată pe nimeni, dar Îl amuza să Încerce experiența și din acest motiv spusese că el știe să tundă. Aveau să păstreze apoi Între ei o prietenie moderată și să se Întâlnească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
că studiaseră cam la același liceu și stătuseră În aceeași Casă de copii școlari, dar diferența de vârstă Între ei (mai bine de patru ani) Îi făcuse să se cunoască abia În armată. Aveau totuși numeroase repere comune, numai că Zare nu-și cunoscuse deloc părinții și Începuse viața de orfelinat de foarte mic, iar Grințu fusese adus acolo numai la vârsta destul de Înaintată de 13 ani, după ce o țărancă bătrână despre care el credea că Îi este mamă murise. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]