53,335 matches
-
poate fi făcut vreodată dovada că toate posibilitățile au fost epuizate, "toate strîmtorile închise". Grație imensității fundalului intelectual, existența poate apărea mereu nouă. 54. Humorul ca obiect al humorului Pornind de la realism, nu ajungem cu necesitate la humor. Dar realismul critic poate oferi, probabil, mai bine decît mai multe curente idealiste, un fundal pentru humor. O componentă necesară a unui atare realism critic este recunoașterea faptului că orice personalitate își alcătuiește și trebuie să-și alcătuiască, într-o măsură mai mare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nouă. 54. Humorul ca obiect al humorului Pornind de la realism, nu ajungem cu necesitate la humor. Dar realismul critic poate oferi, probabil, mai bine decît mai multe curente idealiste, un fundal pentru humor. O componentă necesară a unui atare realism critic este recunoașterea faptului că orice personalitate își alcătuiește și trebuie să-și alcătuiască, într-o măsură mai mare sau mai mică și cu o conștiință mai acută sau mai slabă, propria sa concepție despre viață, ce nu poate fi dedusă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în Marele humor am dat un alt exemplu de studiu de acest gen"118. Dacă i s-ar fi cerut să-și definească mai net poziția filosofică, H. Höffding ar fi răspuns, foarte probabil, că aceasta era una de amendare critică, în spirit neokantian, a tendinețlor pozitiviste. El credea sincer în unitatea și legitatea lumii, fără să-și facă o dogmă sau să propună vreo concepție "concluzivă" despre lume deoarece la asta ne obligă adevărul că nu vom cunoaște nicicînd decît
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentimentele "se deosebesc de emoții și de simplele dorințe prin amploarea, prin expansiunea lor. Ele sînt transsituaționale, persistînd în variate împrejurări șo chiar în absența obiectului principal"122. Consecvent cu această distincție, psihologul român a declarat altundeva (într-un comentariu critic din Psihologia socilă, nr. 13/2004), că micul humor reprezintă practic o emoție, în vreme ce marele humor este un sentiment. Referindu-se la derularea sentimentelor, H. Höffding observa, în Marele humor, că ceea ce este doar un mijloc într-o anumită activitate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
species) 1) direct prin reacții de peroxidare și producție mitocondrială, și 2) indirect via căii hexozaminice (36). ROS sunt implicate în insulinorezistență prin afectarea expresiei unor gene și a semnalelor de transducție, prin intermediul unor modificări redox la nivelul unor molecule critice. Stresului oxidativ, indus de concentrațiile crescute de AGL, determină și activarea PKC, via activării unei serin/treonin kinaze (IKK-β), inhibând în acest mod fosforilarea resturilor tirozinice ale receptorului insulinic și IRS-1. Rezultatul este inactivarea IRS-1 cu blocarea semnalizării insulinice. Atât
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
ACC/CPT 1. Rezultatul este acumularea graduală în miocit de acizi grași cu lanț lung și scăderea insulinosensibilității. Ulterior, în paralel cu declinul insulinosecreției și creșterea cronică a concentrațiilor VLDL și AGL, nivelele miocitare de acizi grași ating un punct critic ce compensează inhibiția CPT 1, cu accelerarea β oxidării mitocondriale. Din acest moment ciclul Randle se activează și exacerbează insulinorezistența. Insulinorezistența hepatică. Creșterea concentrației de AGL, în special în obezitatea viscerală, determină inițial o expresie hepatică crescută a receptorilor SREBP-1c
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
în mod plăcut și în puține pagini un material care ar fi putut fi plictisitor sub un condei mai puțin alert decât al lui. Jean-François Gautier, dominându-și neîncetat subiectul, pare a scrie cu paharul în mână... Dar cu spirit critic și cu moderație! Discerne fără greș tot ceea ce poate aduce omului folosirea cotidiană a vinului bun și tot ceea ce îi datorează civilizația. Un băutor de apă n-ar fi putut niciodată să ne încânte în asemenea fel, întrucât stilul său
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
apă n-ar fi putut niciodată să ne încânte în asemenea fel, întrucât stilul său plat și plictisitor ar fi avut de suferit din cauza tristei sala abstinențe. Așadar, beți cum se cuvine și citiți cu plăcere! Hubert MONTEILHET, scriitor și critic gastronomic Introducere DE LA ATTICA LA PACIFIC Născută în Orient, ca și cultura și civilizația umană (Ex oriente lux), vița de vie și-a întins rădăcinile către est și vest. Pornind din Transcaucazia, pământul georgienilor și armenilor, cam acum șapte mii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sfânt patron însărcinat cu protejarea lor. În timp ce, de obicei, un singur sfânt tutelar patrona ansamblul unei profesii, hagiografia catolică propune un număr impresionant de avocați ai vinului. E adevărat că data la care fiecare sfânt este prăznuit corespunde unor momente "critice" ale ciclului vegetativ, ceea ce presupune invocarea unei protecții speciale: astfel, spre exemplu, sfântul Vincent (diacon în Zaragoza, în Spania, martirizat în 304)92 era invocat la 22 ianuarie de către viticultorii francezi în așteptarea reînnoirii și urcării sevei; sfântului Werner sau
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
urmează comuniunea întru vin. 99 C. Salles, Les bas-fonds de l'Antiquité, Robert Laffont, Paris, 1982, p. 85. 100 J.-F. Revel, Un festin en paroles, colecția "Pluriel", Hachette, Paris, 1982, p. 93. 101 În Viețile celor doisprezece cezari, biografii critice publicate de Suetoniu către 120, secretarul împăratului Hadrian afirmă (ceea ce Tacit doar sugera în Analele sale) că Nero, "șocat de urâțenia vechilor edificii, de strâmtețea străzilor și de inegalitatea lor, a stârnit focul" la Roma ("pe care dorea să o
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Național din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
de Filosofie și Psihologie din Cluj al Academiei Române (1970-1972), apoi devine redactor la Editura Dacia din același oraș, unde în 1990 este numit redactor-șef, iar din 1994 director, funcționând în această calitate până în 1997. În 1964 scrie primele articole critice în revista „Tribuna”, colaborând apoi la „Steaua”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Familia”, iar după 1989 la „Literatură și artă” (Chișinău), „Haiku” (București), „Libertatea” (Novi Sad), „Aurora” (Oradea) ș.a. Debutează editorial ca traducător al romanelor Zeilor le e sete și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
Revolta îngerilor de Anatole France (1978). Primul volum de poezii originale, Nocturnalia, îi apare în 1985. Îngrijește ediții din Liviu Rebreanu și N. Steinhardt. În 1991 obține Premiul revistei „Poesis”; în 1992 Premiul Uniunii Scriitorilor din Chișinău, pentru un studiu critic privind opera lui Lucian Blaga; în 1995 Premiul „Orion”, decernat de Centrul Cultural „Ionel Perlea”, pentru „cel mai frumos poem Tanka”. După 1989 călătorește, susținând diverse activități culturale, în Republica Moldova, în Germania (München, Hamburg), în Italia (Roma, Napoli), în Franța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
aparținând unor autori români (Mihail Sebastian, Horia Lovinescu, Miron Radu Paraschivescu, Teodor Mazilu ș.a.), altele se ocupă de montări din dramaturgia universală (Shakespeare, John Arden, Jean Anouilh ș.a.). Vivacitatea stilistică ar fi caracteristica prin care ar putea fi definită maniera critică a lui P., trăsătură prezentă în analiza literar-dramaturgică a pieselor, dar mai ales în portretizări. Cronicarul știe să evalueze și relația autor-regizor, așa cum se întâmplă, bunăoară, când vorbește despre Horia Lovinescu: „Cum spuneam, Lovinescu are forța sa de rezistență (care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Arta și omul”, începe în 1934 o colaborare de durată la „Gândirea”, unde publică, printre alte eseuri, Charmion sau Despre muzică, reluat în volum în 1941. Două articole din 1935, în „Națiunea” și „Luceafărul literar și critic”, preced publicistica politică, de coloratură elitistă, dar cu recursuri la argumentele ideologiei de extremă dreapta, din „Sfarmă-Piatră”. Între timp, imaginea scriitorului se consolidează în conștiința contemporanilor prin volumul de eseuri Limite (1936), laureat de Societatea Scriitorilor Români, al cărei membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
poezia lui Mallarmé, în muzica lui Franck și în pictura lui Cézanne o restituție a universului platonician din Timaios, dar acelorași „clasici ai unui extrem clasicism” le reproșează sterilitatea, lipsa de fior și disprețul pentru idee. Părăsindu-și maeștrii, tânărul critic recunoaște, în bună tradiție romantică, forța magică a logosului. Trepte ale abstracțiunii, cuvintele incarnează realități virtuale și contribuie la creație. În Charmion..., interpretare poetică a modelului cosmologic pitagoreico-platonician, dă și o motivare ontologică funcției metafizice a artei. În planul cunoașterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
ST, IX, 1958, 2; Laurențiu Ulici, Dan Botta, „Eulalii”, CNT, 1966, 34; Negoițescu, Lampa, 40-43; Emil Manu, Muzică și literatură, București, 1966, 63-64; Marin Mincu, Dan Botta, AFT, 1967, 14; Biberi, Eseuri, 154-183; Manolescu, Metamorfozele, 104-106; Piru, Panorama, 114; Mincu, Critice, I, 39-57, II, 165-174; Ștefănescu, Momente, 145-146, 151; Piru, Varia, II, 444-452; Tomuș, Istorie, 117-130; Mircea Eliade, De Zamolxis à Gengis-Khan, Paris, 1970, 225-226; Viorica Nișcov, Temelii folclorice și orizont european în literatura română, îngr. și pref. Ovidiu Papadima, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
de elevi în cadrul lecției. Chiar și cei mai puțin motivați au participat activ la completarea schemei. Metoda ciorchinelui facilitează dezvoltarea unor capacități mentale (analiză, evaluare, comparare, sistematizare, exemplificare, argumentare) și stimulează formarea unor atitudini și capacități pozitive la elevi (spiritul critic, curajul de a comunica ideile proprii etc.). Revenind la metoda mozaicului, utilizarea acesteia în cadrul lecției a prezentat multe avantaje. Elevii și-au asumat responsabilitatea sarcinilor de îndeplinit, au comunicat cu ceilalți în rezolvarea sarcinilor, s-au încurajat și s-au
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Nicolae IRIMIA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93143]
-
și personalitatea lui G. Călinescu, de care s-a simțit profund atras în anii studenției, A. se dedică cercetării contribuției artistice și jurnalistice a acestuia. Teza de doctorat, publicată în 1974, raportează insistent manifestările literare ale lui Călinescu la viziunea criticului, încercând să descopere noi corelații între planul teoretic și realizările artistice și să releve structuri de profunzime, atât în cazul marilor creații, cât și al celorlalte lucrări. Investigațiile asupra operei călinesciene sunt continuate în monografia G. Călinescu și „Jurnalul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
și al celorlalte lucrări. Investigațiile asupra operei călinesciene sunt continuate în monografia G. Călinescu și „Jurnalul literar” (1989), analiză temeinic documentată a direcțiilor literare schițate de directorul revistei și a noutății în epocă a principalului periodic inițiat și condus de critic. Nu lipsit de interes se relevă prozatorul în romanul Împăcare (1985), continuat cu Ultimii ani (1999). G. Călinescu este prezent și aici ca model venerat de personajul principal, Grigore Vântu, care îl evocă în ambianța universitară ieșeană a anilor ’30
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
îngustate, țesutul fiind pal. La reperfuzie, procesele au loc în sens invers, țesutul fiind în final hiperemic. În ischemia prelungită, datorită fenomenului de „sludge” și modificărilor endoteliale, reperfuzia nu mai este posibilă. Cercetări recente (8, 9) au determinat că pragul critic al fluxului sanguin cerebral (FSC), sub care apar modificările funcționale este de 23ml/100g/min, fluxul normal fiind de 55ml/100g/min (1). Dacă după o scurtă perioadă reperfuzia se reia peste 23ml/100g/min, tulburările funcționale sunt reversibile. Hipoperfuzia
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
moralismului în artă”; la primul volum din Memorii de E. Lovinescu, recenzentul apreciază „frumusețea literară” a cărții, iar Zodiac de Ilarie Voronca ar atesta „un extraordinar creator de imagini”. Eugen Ionescu îi dedică pagini omagiale lui Lovinescu, „cel mai tânăr critic”, dăruit cu „harul de a se mula pe noul tipar al fiecărei generații”, fiind astfel „cel mai puțin vetust”. B. Brezianu recenzează Paradisul suspinelor de Ion Vinea, a cărui temă, „lunecarea prin vis”, ar fi „doar carcasa căreia-i dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
de interpretare abstract verbală a desenului prin titlul acordat. Indicele reprezintă nivelul de abstractizare al conținutului titlului. 4.3. Bateria lui M.A. Wallach și N.Kogan: autorii propun administrarea probelor într-o ambianță relaxată, ludică, lipsită de orice judecată critică. Aplicarea se face individual, cu timp liber și răspunsuri orale. Bateria cuprinde probe verbale și nonverble, fiind accesibilă începând cu pubertatea. 4.4. Bateria lui W.J. Getzels și W. Jackson se administrează subiecților aflați la vârsta adolescenței. Condiții de
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
a presiunii sangvine, accelerarea bătăilor inimii, superficializarea respirației, sporirea cantității de zahăr, colesterol și catecolamine în sânge, diminuarea numărului de leucocite și anticorpi (de unde vulnerabilitatea la diferite maladii); b. consecințe psihologice: iritabilitate, încordare, anxietate, alterarea încrederii în sine, exacerbarea spiritului critic și autocritic, toate acestea constituind frâne pentru creație. Pentru diminuarea sau eliminarea acestor consecințe se pot utiliza diferite metode: ¾ Metodele psihoterapiei: M. Stein (1975) arată că indiferent dacă funcționează la nivel individual sau de grup, psihoterapia influențează creativitatea în trei
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
caracterizat prin unde lente, de relaxare, în care are loc o ardere interioară, pentru că nu este abolită total conștiința, existând și o colaborare cu inconștientul. Barierele sugestive care blochează creativitatea pot fi de mai multe tipuri: 1. intelectuale: exacerbarea spiritului critic; 2. emoționale: neîncredere, insecuritate; 3. etice: canoane morale prea rigide. Sugestiile negative au o etiologie socială, de exemplu, individul crede că nu este destul de inteligent, frumos, puternic, norocos etc. Sugestia comportă două fațete: desugestivă și sugestivă, ceea ce înseamnă că mai
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]