52,706 matches
-
al apărării. Pentru toate treburile obștești comune, inclusiv pentru Armata Comună, exista o repartiție a costurilor clar stabilită între cele două jumătăți ale Dublei Monarhii. Începâd cu 1867, Transleithania suporta 30 % din costurile comune ale armatei imperiale și regale. Potrivit negocierilor compromisului, această cotă se ridica la 31,4 % în 1888 și la 36,4 % în 1907. Cheltuielile totale pentru "Armata Comună", Marina Imperială și Regală, Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare au ajuns în 1912 la
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
legală în Monaco (pentru probleme fiscale) și alte case în Marea Britanie, în Paris și în Jamaica, în timp ce la bătrânețe a trăit în principal în Spania. A cincea și ultima sa soție, Carmen "Tita" Cervera, a contribuit în mod decisiv, prin negocieri, la deschiderea muzeului din Madrid. Hans Heinrich s-a născut în Scheveningen, o suburbie la malul mării aHagăi, fiul lui Heinrich Thyssen (1875-1947), baron de Thyssen-Bornemisza, și prima dintre cele trei neveste ale lui, baroneasă maghiară Margit Bornemisza de Kászon
Hans Heinrich von Thyssen-Bornemisza () [Corola-website/Science/337525_a_338854]
-
mers la Roma pentru a cere audiență la papa Grigore al VII-lea, probabil în vederea obținerii unei dispense. Indiferent care ar fi fost motivul, papa a negociat încheierea unui armistițiu între Simon și regele Filip I. Probabil ca parte a negocierilor cu Papalitatea, Simon s-a căsătorit cu o fiică a contelui de Auvergne (cronologic, acesta ar fi putut fi Guillaume al V-lea sau Robert al II-lea) în jurul anului 1075. La puțină vreme după aceea, Simon și soția au
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
nordul musulmani și Igbo, precum și a altor grupuri etnice din estul Nigeriei Regiunea din nordul Nigeriei a avut loc între 1966 și 1967. Elementele din armată au asasinat capul militar nigerian de stat general Johnson Aguiyi-Ironsil (29 iulie 1966) iar negocierile de pace a eșuat între guvernul militar care demis Ironsi și guvernul regional din estul Nigeriei] la negocierile Aburi din Ghana în 1967. Aceste evenimente au dus la un consiliu regional al popoarelor din estul Nigeriei decide că regiunea ar
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
loc între 1966 și 1967. Elementele din armată au asasinat capul militar nigerian de stat general Johnson Aguiyi-Ironsil (29 iulie 1966) iar negocierile de pace a eșuat între guvernul militar care demis Ironsi și guvernul regional din estul Nigeriei] la negocierile Aburi din Ghana în 1967. Aceste evenimente au dus la un consiliu regional al popoarelor din estul Nigeriei decide că regiunea ar trebui să se separe și să proclame Republică [[Biafra]] la data de 30 mai 1967. </ref> Războiul rezultante
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
tatălui ei. Procesul de căsătorești implică de obicei cer acordul tinerei, introducând femeia familiei bărbatului și același pentru bărbatul familiei femeii, testarea caracterului miresei, verificarea de fond familia femeii, și plata averii mirese. Căsătoriile erau uneori aranjate de la naștere prin negociere a celor două familii.In trecut, mulți bărbați Igbo practicat poligamia. Familia poligame, este formată dintr-un bărbat și soțiile lui și toți copiii lor. Bărbații, uneori, mai multe neveste căsătorite din motive economice, astfel încât să aibă mai multe persoane
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
1986-1994 israelienii au răpit din Liban și au arestat pe teritoriul Israelului 21 libanezi, între care pe șeicul Durani și un comandant de frunte din Hezbollah, șeicul Abd-al Krim Obeid, pentru a-i folosi drept „cărți de schimb” în posibile negocieri pentru eliberarea lui Arad. Această încercare a eșuat și majoritatea acestor libanezi au fost, în cele din urmă, eliberați în anul 2000. Durani și Obeid au fost menținuți în continuare vreme de alți patru ani în închisoare în Israel, până la
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
Aceste acorduri ar putea fi puse în practică de un acord UE-SUA, mărind potențialurile zonei de liber schimb. La începutul anului 2013, observatorii canadieni din mass-media au speculat că lansarea discuțiilor SUA-UE pune presiuni asupra Canadei de a încheia propriile negocieri a Acordului de Liber Schimb cu UE spre sfârșitul anului 2013. Țările care au acorduri vamale cu UE, în special Turcia, s-ar putea confrunta cu perspectiva deschiderii piețelor lor pentru mărfurile americane, neavând acces la propriile bunuri fără un
Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Statele Unite () [Corola-website/Science/333537_a_334866]
-
Norman a fost ineficient. Când William a traversat Tamisa la Wallingford, a fost întâmpinat de Stignad, care îl abandonase pe Edgar și trecuse de partea invadatorului. În timp ce normanzii s-au închis în Londra, susținătorii lui Edgar din oraș au început negocierile cu William. La începutul lunii decembrie, celialți membrii din Witan la Londra s-au întâlnit și au decis să-l ia pe tânărul rege neîncoronat pentru a-l satisface pe William, și să-l ducă la Berkhamsted, anulând alegerea lui
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
statal și identitar precum cel instaurat în Siria de către partidul Ba’t. Abd-al Naser și direcția panarabă din Egipt au alimentat vigoarea ideii de unitate în țările arabe. Influența acestuia asupra modelului pan-arabist a fost una profundă. Punând prin negocieri capăt unei perioade de prezență bitanica în Egipt și implementând noi reforme sociale și economice, Naser și-a creat o puternică imagine de conducător capabil să concretizeze obiectivele naționalismului arab. Ca și model ideologic, naționalismul islamic a avut de trecut
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
mărșăluit spre sud în Anglia, în interesul Franței, dar a fost învins în bătălia de la Neviille's Cross și întemnițat pe 17 octombrie a aceluiași an, rămânând în Anglia timp de 11 ani. Dadiv s-a întors în Scoția după negocierile unui tratat și a condus țara până la moartea să neașteptată, în 1371, fără să aibă moștenitori. Linia de succesiune a trecut la Casa de Stewart. Wduard Bruce a fost făcut comandantul Abației Kinloss și a fost numit judecător în 1597
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
În acest context, Erim împreună cu alți jurnaliști a publicat un alt ziar, "Yeni Ulus-Halkçı" (Noua Națiune-Populist) care a fost distribuit la nivel local, în Ankara, pe perioada anului 1954. În 1956, a participat la delegația care a avut ca scop negocierea insulei Cipru, în Londra. În același an a fost ales delegat al Turciei în Comisia Europeană a Drepturilor Omului, funcție ocupată până în anul 1962. De asemenea, a condus delegația pentru redactarea Constituției Ciprului în 1959. După negocieri, a continuat să
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
avut ca scop negocierea insulei Cipru, în Londra. În același an a fost ales delegat al Turciei în Comisia Europeană a Drepturilor Omului, funcție ocupată până în anul 1962. De asemenea, a condus delegația pentru redactarea Constituției Ciprului în 1959. După negocieri, a continuat să facă parte din comisia de negociere pentru problema cipriotă din cadrul Organizației Națiunilor Unite. După lovitura de stat militară din 1960, a fost reales ca reprezentant al provinciei Kocaeli în Parlament. În această perioadă a fost contra candidatul
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
același an a fost ales delegat al Turciei în Comisia Europeană a Drepturilor Omului, funcție ocupată până în anul 1962. De asemenea, a condus delegația pentru redactarea Constituției Ciprului în 1959. După negocieri, a continuat să facă parte din comisia de negociere pentru problema cipriotă din cadrul Organizației Națiunilor Unite. După lovitura de stat militară din 1960, a fost reales ca reprezentant al provinciei Kocaeli în Parlament. În această perioadă a fost contra candidatul lui Ismet Inönü în interiorul partidului, conflict care a dus
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
Frontului Eliberării Naționale în Asia de Sud-Est , având la acea vreme doar 22 de ani. După Războiul Algerian devine ambasador al Algeriei în Egipt, apoi în Marea Britanie. În calitate de trimis special al Comitetului Tripartit al Ligii Arabe pentru Liban, acesta va participa la negocierile cu privire la încheierea Tratatului Taif (اتفاقية الطائف), care va aduce încheierea războiului civil libanez și revenirea la normalitate politică în acest stat. Brahimi va deține funcția de Ministru al Afacerilor Externe din 1991 până în 1993 și va fi reprezentantul permanent al
Lakhdar Brahimi () [Corola-website/Science/331082_a_332411]
-
El a depus o cerere formală în fața reglui norvegian Haakon, însă acesta a respins cererea iar anul următor a răspuns printr-o invazie formidabilă. Navigând în jurul coastei de vest a Scoției, el a oprit pe Insula Arran unde au început negocierile. Alexandru a prelungit discuțiile până când furtunile de toamnă trebuiau să înceapă. Haakon, obosit de atâta întârziere, a atacat, întâlnindu-se cu o furtună teribilă care a deteriorat foarte multe din navele sale. Bătălia de la Larges (octombrie 1263) s-a dovedit
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
vieții sale în străinătate. În lunile din timpul domniei sale, proprietarii de terenuri și prelații s-au răsculat împotriva normanzilor. Armata străină nu s-a descurcat foarte bine în seria de revolte însă Duncan a fost capabil să mențină tronul prin negociere cu rebelii. El a fost de acord cu termenii lor, trimițând marea majoritate a susținătorilor străini înapoi la William al II-lea. Trimiterea trupelor sale a dus la un eșec. Donald al III-lea și-a petrecut lunile care au
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
El a depus o cerere formală în fața reglui norvegian Haakon, însă acesta a respins cererea iar anul următor a răspuns printr-o invazie formidabilă. Navigând în jurul coastei de vest a Scoției, el a oprit pe Insula Arran unde au început negocierile. Alexandru a prelungit discuțiile până când furtunile de toamnă trebuiau să înceapă. Haakon, obosit de atâta întârziere, a atacat, întâlnindu-se cu o furtună teribilă care a deteriorat foarte multe din navele sale. Bătălia de la Larges (octombrie 1263) s-a dovedit
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
unui judecător, Nakaoula a fost condamnat la închisoare cu executare, pentru mințirea ofițerilor supraveghetori și pentru că era considerat "pericol pentru societate". Pe 7 noiembrie, Nakoula a pledat vinovat la 4 dintre acuzațiile îndreptate către el, într-o într-o aparentă negociere a sentinței. El a fost condamnat la un an în închisoare federală și patru ani de eliberare sub supraveghere. Pe 28 noiembrie 2012, un tribunal egiptean l-a condamnat(în absență) la moarte, pe el împreună cu alți creștini copți, printre
Nakoula Basseley Nakoula () [Corola-website/Science/331129_a_332458]
-
normande de pe insulă. După întoarcerea sa în Norvegia, Magnus a condus campanii în Dalsland și Västergötland în Suedia, pretinzând o frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să se căsătorească cu Margareta, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson. În schimb, Magnus a câștigat
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
normande de pe insulă. După întoarcerea sa în Norvegia, Magnus a condus campanii în Dalsland și Västergötland în Suedia, pretinzând o frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să se căsătorească cu Margareta, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson. În schimb, Magnus a câștigat
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
aproape înghețat. În anul următor, birkebeinerii au lansat un atac de succes asupra fortaretei bagler din Tønsberg, dar războiul a fost indecisiv. În toamana anului 1207, arhiepiscopul Tore de Nidaros și episcopul Nikolas de Oslo, un proeminent bagler, au început negocierile pentru a soluționa litigiul. Ei au reușit să organizeze o întâlnire între regii Inge, Philippus, și Contele Haakon, la Kvitsøy în Rogaland în toamna anului 1208. Philippus a fost de acord să renunțe la titlul de rege și al sigiliul
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
Nr. 16, prin care stabilea etapele pentru organizarea debarcării în Anglia. Fuhrerul își prefața ordinul pornind de la faptul că Anglia, în ciuda unei situații milirare caracterizate de Fuhrer drept „fără speranță”, nu dădea nici un semn că ar fi dispusă să accepte negocieri de pace. Obiectivul operațiunii, așa cum îl vedea Hitler, era eliminarea bazelor atacurilor împotriva Germaniei, lupta putând continua până la ocuparea completă a Angliei. Directiva lui Hitler a stabilit patru condiții pentru declanșarea invaziei: Această ultimă prevedere plasa responsabilitatea succesului operațiunii în
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de Mare a fost anulat. Feldmareșalul [[Gerd von Rundstedt]] împărtășea opinia lui Galland, considerând că Hitler nu a luat niciodată în serios ivadarea Angliei, toată acțiunea fiind o cacialma prin care s-ar fi încercat determinarea guvernului britanic să înceapă negocieri. El a notat că [[Napoleon]] nu a reușit să invadeze Anglia, iar dificultățile pe care a trebuit să le depășească împăratul nu fuseseră rezolvate de planificatorii Leului de mare. De fapt, în noiembrie 1939, comandanții flotei germane de război au
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
aproape înghețat. În anul următor, birkebeinerii au lansat un atac de succes asupra fortaretei bagler din Tønsberg, dar războiul a fost indecisiv. În toamana anului 1207, arhiepiscopul Tore de Nidaros și episcopul Nikolas de Oslo, un proeminent bagler, au început negocierile pentru a soluționa litigiul. Ei au reușit să organizeze o întâlnire între regii Inge, Philippus, și Contele Haakon, la Kvitsøy în Rogaland în toamna anului 1208. Philippus a fost de acord să renunțe la titlul de rege și al sigiliul
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]