65,481 matches
-
ei, o femeie deșteaptă și harnică, văduvă din războiul din 1916, a crescut singură trei fete și un fiu. Cu mama Marcelei am copilărit, era mai mare ca mine cu trei-patru ani. Deși mama ei, Aurica, era tot copil, muncea acasă și la vie, cum n-am văzut, din cei patru ai casei, Aurica era cea mai harnică. Când i-a venit timpul, Aurica s-a căsătorit cu un băiat din comună foarte bun, serios, un om de nădejde, și toți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Aurica a rămas cu mama, a născut și ea, când a trebuit, trei copii, unul a decedat de mic și au rămas Marcela cu George, un copil, și el, foarte bun și frumos. Gheorghe a fost luat prizonier, a venit acasă târziu dar prin munca lui acolo a venit cu gradul de maior. Aici în țară a frecventat și a absolvit Academia militară, cu gradul de colonel. Marcela a făcut școala în comună, apoi facultatea de matematică și de biologie. Băiatul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
N-am avut copilărie. Doamne, parc-o văd și-acum Pe mama, ridicând hârdău-n spate; Munca pentru noi era Și pe viață și pe moarte. Eram doar niște copile Când pe dealuri ne duceam; Eu cântam, răsuna valea Când acasă ne-ntorceam. Când urcam pe deal în sus Curgeau de pe mine ape; Singurică mă luptam Și cu zgarda de la capre. Și-așa anii au trecut Și noi am îmbătrânit; Când rămâneam amândouă Ne săturam de vorbit. Iar tu Marcela dragă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
deasupra capului și hrana zilei, până la lupta pe câmpul de bătaie pentru pământul sfânt lăsat de străbuni, mi-au fost de mare ajutor și mie și celor din generația mea, unii chiar mai loviți, părinții lor ne mai întorcându-se acasă iar mamele lor ducând o viață din tinerețe până la final, singure, cu greul. Am crescut și trăit în mediu cu greutăți materiale dar cu frumoase trăsături morale. Generații de copii - deveniți oameni de nădejde - au avut parte de Marele Învățător
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ce zice: -A venit Ion aice Și ce spune el îi drept Să-l ascultați cu respect. Nu știa popa ce zic Și mă pregătesc așa: - Dragii mei concetățeni, Să știți, ce vă spun e drept. Când sunteți plecați de-acasă Popa-i invitat la masă. De-aveți copii cu părul creț Sau bruneți sau mai grăsuți De pop-al-nostru - sunt făcuți. Popa a fost apostrofat Iar eu de păcat iertat. Stimată doamnă Dumitrescu, încheia corespondenta noastră scrisoarea, cu tot răul anilor
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
termină cu succes școala de asistentă, cu toate gradele. Cum necazul nu vine niciodată singur, ci unul după altul, i se îmbolnăvește și soțul, este internat în spital, operat de rinichi, astfel că e nevoită să facă de toate - gospodărie acasă, pe asistenta medicală a soțului mai întâi la spital apoi acasă în convalescență. Până la urmă a fost oprită ca asistent medical superior în cadrul căminului. N-a rămas numai atât. Se desființează postul de farmacistă în cămin. Cu o pricepere nebănuită
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu vine niciodată singur, ci unul după altul, i se îmbolnăvește și soțul, este internat în spital, operat de rinichi, astfel că e nevoită să facă de toate - gospodărie acasă, pe asistenta medicală a soțului mai întâi la spital apoi acasă în convalescență. Până la urmă a fost oprită ca asistent medical superior în cadrul căminului. N-a rămas numai atât. Se desființează postul de farmacistă în cămin. Cu o pricepere nebănuită, răbdătoare, cu o dragoste reînăscută față de serviciu și de bolnavi, încredințându
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
când va fi gata casa, una din camere, ce una, și holul pe care îl vezi aici, îi arăta schița viitoarei lui locuințe, ca și baia de alături, uite de-aici, ale matale vor fi oricând, fie că vei sta acasă, fie că vei veni la noi. Alteori la solicitarea ajutorului părintesc venea și cu soția-sa, care nu mai termina cu promisiunile... Ești bolnavă, e adevărat, zicea ea, că doamna Adela se plângea nu numai de durere la șale, de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și se însurau, fetele se duceau la casa bărbatului, iar părinții rămâneau cu cel mai mic, care-i și îngrijea, lui rămânându-i casa cu tot ce aveau înaintașii. Așa am cunoscut eu viața de țară până am plecat de-acasă, la 18 ani. Am avut și noi gospodărie, deși nu bogată, dar frumoasă - pentru că era a noastră - și așa au rămas în ea doi frați mai mici cu tăicuțu, care s-au împăcat foarte bine. Trecând anii așa de repede
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mare, obișnuiți sau deprinși cu fapte de caritate, iau asupra lor suportarea în parte sau în total a îngrijirii omului indiferent de boală, pretenții, nemulțumiri, cu toate patimile care le are, pe care nu i le- ar putea nimeni satisface acasă, căci aici totul i se permite și cuvine - este asistatul nostru spun fetele noastre. Sunt foarte mulți care nu au nici un venit, nu au pe nimeni, unii din cauza bolilor, alții care nu i-au ajutat capul că facă ceva util
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu se sufoce, altuia trebuie să i taie unghiile la picioare și mâini, pe altul trebuie să-l îmbrace, să-l încalțe cu ciorapii, la altul trebuie să-i facă patul, să-i scoată din frigider ce-i aduce de pe acasă de mâncare cei ce-și mai aduc aminte de dânsul, în noptiere trebuie tot timpul să facă curățenie să nu lase ceva să atragă și să vină gândacii, pe altul cu o greutate depășită rău și peste o sută de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și scrânciob cu bărci, pe care le aduceau flăcăii satului cu două-trei săptămâni înainte și le montau meseriașii. Noi de pe deal, în zilele Paștelui, când auzeam că încep lăutarii să cânte cu trâmbița la lanțuri, cum le spuneam noi, fugeam acasă cu vitele, apoi cu ouăle roșii căpătate de la măicuța, bunica, vecine, și, hai ca în Creangă, mai furam câteva de la cloșcă, de la noi și de la o mătușă, apoi alergam să ne dăm în lanțuri, că se plătea și cu ouă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Eu eram norocoasă că mă ocupam de croșetat, tricotat, coseam flori frumoase pe pânză, bluzițe, cămășuțe, dar mai țineam și cartea pe genunchi și învățam poezii. Ce mult îmi plăcea de Coșbuc: Ești schilav tot! Un cerșetor te-ntorci acum acasă Și ce fecior frumos erai Dar oricum ești, ce-ți pasă!, Tu vei vedea iar satul tău Și casa voastră-n vale Iar biata mamă-ți va ieși Plângând în cale. Sau: Afară-i vânt și e-nserat, Și noaptea e
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
bine minte și astăzi, i-a cerut 200 lei pe lună, bani mulți pentru vremea aceea, mai ales pentru noi, fasole, mălai, carne de porc și de pasăre, făină de grâu și slănină pentru grăsimi, lenjerie cum nu aveam noi acasă, iar școala - uniformă școlară, cărți, caiete și rechizite de tot felul. Parcă îl văd și astăzi pe tăicuțu când a intrat în casă, întorcându-se de unde fusese, negru la față de supărare, cu ochișorii plângând: „nevastă, nu putem da fata la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
știe nimic, Că mama e bolnăvioară Noi nu-i spunem, să nu-l doară. Ne-ntreabă când vine-acasă Însă boala nu o lasă. Doamne, tare noi am vrea Să ne bucurăm de ea Ca să fie sănătoasă, Să vină și ea acasă. O așteaptă copilașul Că ne-ntreabă, ce să-i spui, Când vine mămica lui? La noi este o puternică atașare. Târzie dar frumoasă, cu foarte multă grijă față unii de alții, cu rugămintea la Dumnezeu să fie sănătate... Este mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
biată vecină, Doina o chema, și pe el, Aurel Martin, un scriitor, proveneau din familii de medici, aveau o viață nu de soți, de prieteni, deși se iubeau, el toată ziua era la serviciu ori plecat în străinătate. Când era acasă, scria toată ziua, și-l ajuta și Doina, dar numai la scris. Biata Doina mi se plângea tot timpul de viața lor, mai ales că Aurel era bolnav și de diabet, și de plămâni, dar eu, cu mare durere o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
un iepure țâșnind Și te întrebi, cum a trăit Aicea, singur în pădure, Și, el să plece, nu se-ndură. Și din pădure strângi tu vreascuri, Nuielele ce cad uscate, Le strângi, și tu le faci un braț; Le duci acasă și faci foc, Copiii se strâng și fac joc În casă nu intră de loc, Se strâng totuși pe lângă foc Și se-ncălzesc și râd și cântă Că mâine-n sat este o nuntă. Acum, cu bătrânețea mea Din casă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
care se zicea și se ținea pentru a te feri Dumnezeu de primejdia lupilor. Mă scoală bunica într-o dimineață, ca de obicei, îmi dă să îmbuc ceva și-mi pregătește și trăistuța să plec cu oile. Părinții nu-s acasă? Nu! S-au dus la târg, că-i zi de iarmaroc. Și dacă o să fii cuminte și dacă ei umblă bine cu ceea ce-au dus să vândă, ți-or lua și ție ceva, de sărbătorile care vin...! Ies de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Nu! S-au dus la târg, că-i zi de iarmaroc. Și dacă o să fii cuminte și dacă ei umblă bine cu ceea ce-au dus să vândă, ți-or lua și ție ceva, de sărbătorile care vin...! Ies de-acasă cu oile, cu trăistuța în spate, cu trișca la șold și cu Ursu alături. O iau, ca de obicei, spre Șomuz. Trec podețele. Urc dealul Obrejii. Ajung în Pârloage. Poposesc câteva ceasuri bune și pe dealul Crucii, și în Frumușica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al doilea podeț. Iar eu? Îl iau pe Ursu cu mine! Mă strecor printre oi! Și trec repejor al doilea și al treilea podeț. Apoi o iau de-a dreptul peste băhnuri, peste ogoare, direct spre casă. De la Bolătău pân-acasă, de-a dreptul, mai era aproape un kilometru! Dar acum mi se părea cel mai lung și cel mai greu drum! Și-am pornit-o la goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Că îl oblig să se oprească între oițe, să-și aleagă din tot cârdul, pe cea care-i place, dar să mă lase pe mine-n pace. Gândul acesta îmi sporea, oarecum, încrederea, îmi ușura fuga. Mă și vedeam ajuns acasă și povestind și chiar înflorind totul, dându-mă și crezându-mă iarăși un fel de erou. Fiindcă, din două rele, nu-mi pierdusem cu totul firea, o alesesem pe cea mai mică: sacrificam o oaie, dar mă salvam pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
încărcate de apă și de noroi, îmi clefăiau ca niște scroafe flămânde, scăpate la troaca plină; stropii de glod mă împroșcau pe haine, pe obraz, în ochi și-n gură; dar nu-mi mai păsa de nimic. Trebuia să ajung acasă teafăr. Da! Teafăr! Iar lupul? Să rămână și de data asta cu labele pe bot. Și cum fugeam, Ursu abia se ținea după mine. Și-ncă uneori, mi se părea că lua fuga mea drept o joacă. Se oprea, câteodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-i fac pe plac lupului! Nu! Cu orice preț! În acest copac lumea, care avea pământ aici, numise acest loc "La Schin" îmi puneam acum toată speranța. Fiindcă nu mă mai simțeam în stare să fug în același ritm până acasă. Iată cacadârul! Salvatorul meu! Mai sunt zece pași până la dânsul! Nouă! Opt! Șapte! Șase! Cinci! Patru! Trei! Doi! Un pas... Gata! Încerc să răsuflu mai ușor. Îmi scot opincile. Îmi lepăd obielele. Mă las numai în colțunii de lână. Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dimineață s-o vândă la târg... Și se vede treaba, că n-au primit prețul cerut și i-au dat drumul, lăsând-o slobodă din dealul târgului... Și vine și ea, tot o fugă, spre casă... ... Și-am ajuns eu acasă teafăr, odată cu "lupul" care a intrat în grajd, unde-i era locul... Și-am zăcut trei săptămâni la pat... Și bunica m-a afumat și descântat cu cărbuni aprinși și păr de la vaca noastră. Și m-am făcut sănătos. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Fetele sfioase, rușinoase, ne-au condus, s-au și scuzat că nu le-am anunțat de vizita noastră mai din timp, iar noi, de-ndată ce-ajungeam aproape de podețul Sirețelului ne opream și le ziceam: Ei, gata, fetelor! Întoarceți-vă acasă. Că vă așteaptă moșul! Și nu cumva ca el să vă dea lipsă la apel. Vai, zise fiica lui. Știu că i-a umblat gura ca melița, dar iertați-l și voi... Rămâneți sănătoase! Și să ne revedem cu bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]