55,283 matches
-
(n. 21 octombrie 1772 - d. 25 iulie 1834) a fost un poet, critic literar și filozof englez, care a pus bazele, alături de prietenul său William Wordsworth, mișcării romantice în Anglia, fiind de asemenea unul dintre „"Lake Poets"” („"Poeții lacului"”). Este cunoscut în primul rând pentru poemele sale „"The Rime of the Ancient Mariner
Samuel Taylor Coleridge () [Corola-website/Science/308248_a_309577]
-
în mod special în domeniul păstrării limbii române și a cultivării limbii literare, respectiv în domeniul cercetărilor științifice (lingvistică, dialectologie, folcloristica).<br> Renumitul savant român a fost un distins profesor universitar, om de știință și cultură, scriitor, dramaturg, istoric și critic literar, folclorist, autor de antologii, de manuale școlare, de cursuri pentru uzul studenților, cercetător al relațiilor sârbo-române, traducător, dar, înainte de toate, lingvist și dialectolog de marcă, respectiv lexilocog și lexicograf. Dialectologia a fost disciplină științifică de baza căreia prof. dr.
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
profesor universitar și rector al Universității Politehnica din București. Fiul acestuia, Marcel Chirnoagă, (1930 - 2008) va fi unul din cei mai mari graficieni români. Un alt frate al viitorului general, Mihail Chirnoagă, (1913 - 1948) va deveni un cunoscut prozator și critic literar. Participă la Primul Război Mondial la acțiunile ofensive din Transilvania, de retragere și de consolidare a frontului în Moldova (1916 - 1918), ca sublocotenent în Regimentul 17 Obuziere, și în 1919 la operațiunile militare din Ungaria. După încetarea ostilităților activează
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
analizează lucid efortul uriaș făcut de armata română pentru a elibera teritoriile ocupate de sovietici, ca și cauzele înfrângerii acesteia : Nu uită să menționeze greșelile regelui și coaliției care a guvernat după lovitura de stat de la 23 august 1944 : Extrem de critic la adresa regelui, nu uită să menționeze și greșelile acestuia, care i-au pregătit abdicarea:
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
A predicat în zona Feniciei și Asia Mică, ajungând la curtea regelui Avgar al Edessei. A murit străpuns de săgeți, conform tradiției, în anul 65 d.Cr. El ar fi conform tradiției autorul cărții biblice numită Epistola lui Iuda. Conform opiniei critice majoritare, aceasta este o scriere sub nume fals. Unii cercetători o consideră o lucrare pseudonimă scrisă între sfârșitul secolului I și primul sfert al secolului al II-lea, bazându-se pe referirile la apostoli, tradiție, stăpânirea bună a limbii grecești
Iuda Tadeul () [Corola-website/Science/307532_a_308861]
-
(n. 12 martie 1937, Oprișeni, azi Dubovka, Ucraina) este un critic și istoric literar. Este fiul Elenei (născută Haisuc) și al lui Vasile Bilețchi, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie (secția germano-romanică) la Universitatea din Cernăuți (1959). Doctorand la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din URSS
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii (Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească) (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), Bilețchi s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei și prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, Bilețchi realizează totuși exegeze serioase, în care predomină
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
totuși exegeze serioase, în care predomină analiza psihologică a personajelor și atenția concentrată asupra procedeelor artistice. Efortul de sincronizare cu statutul criticii și istoriei literare moderne se vădește în studiul Romanul și contemporaneitatea (1984), unde Bilețchi apelează la un instrumentar critic complex și la un limbaj estetic înnoit, atunci când se referă la particularitățile formale (Zbor frânt de Vladimir Beșleagă), la substratul dramatic al timpului încremenit (Vămile de Serafim Saka), la „direcția estetică" (Disc de George Meniuc), la interferența timpurilor (Unchiul din
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
al timpului încremenit (Vămile de Serafim Saka), la „direcția estetică" (Disc de George Meniuc), la interferența timpurilor (Unchiul din Paris de Aureliu Busuioc) sau la cronotopul basmului ( Povestea cu cocoșul roșu de V. Vasilache). Bilețchi formulează tot aici și rezerve critice, abordând cu luciditate și în toată complexitatea lui pro-cesul literar. Ediții alcătuite, îngrijite și prefațate de Nicolae Bilețchi - membru al colegiului redacțional Articole, studii, recenzii* 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
Național până în 1877. A efectuat numeroase turnee prin România și Austro-Ungaria, în care a propagat mesajul artei autentice, dar a făcut eforturi și pentru a introduce teatrul românesc în circuitul culturii mondiale. Pascaly a luat atitudine publică, fiind un puternic critic împotriva nepăsării oficiale față de cultura artistică și față de comercializarea teatrului din perioada sa. Pascaly a introdus în repertoriul scenei românești marea literatură dramatică universală, reprezentată de Shakespeare, Dumas, Vigny, etc. O dată cu aceasta el a deschis și drumul melodramei. Susținând dramaturgia
Mihail Pascaly () [Corola-website/Science/307569_a_308898]
-
sau cel puțin relația cu Deborah). Povestea suprapune trei perioade diferite din istoria Americii: 1968, începutul anilor 1930 și 1920. La începutul filmului, Noodles (personajul interpretat de Robert De Niro) își amintește de anii adolescenței și începuturile carierei interlope. Reputatul critic american de film Richard Schickel, în comentariul său inclus pe DVD, prezintă ideea că totul este un vis indus de opiu, avut de Noodles în 1933, conținând amintiri din copilărie și contemplări ale viitorului. Această așa-zisă "teorie a visului
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
a filmului este Noodles zâmbind liniștit de opiu, unii fani și critici interpretează filmul ca fiind un vis sau o fantezie indusă de opiu, în care Noodles își amintește trecutul și își imaginează viitorul. În comentariul său pentru DVD, reputatul critic și istoric de film Richard Schickel spune că fumătorii de opiu adeseori au vise detaliate și că aceste viziuni au tendința să exploreze trecutul și viitorul subiectului. În filmul documentar "A Fistful of Sergio Leone" (Un pumn de Sergio Leone
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
fost indignat când mai mulți critici americani au numit versiunea ciopârțită a filmului său ""Nașul" evreiesc". Versiunea de 144 de minute a fost un mare eșec, iar criticii americani au fost foarte duri cu comentariile. Totuși reputatul Roger Ebert - singurul critic de film distins cu premiul Pulitzer - a scris că ediția originală este o capodoperă, dar varianta din cinematografele americane este un travesti. Versiunea necenzurată a obținut numeroase acolade din partea criticilor de pretutindeni, precum și a numeroși cinefili. James Woods, care consideră
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
un travesti. Versiunea necenzurată a obținut numeroase acolade din partea criticilor de pretutindeni, precum și a numeroși cinefili. James Woods, care consideră ""A fost odată în America"" cel mai bun film al său, menționează în comentariul său de pe DVD faptul că un critic l-a numit cel mai prost film al anului 1984, iar după ce a vizionat varianta originală, câțiva ani mai târziu, l-a declarat cel mai bun film al anilor 80. Ebert, în critica filmului ""Incoruptibilii"" din 1987 (regia Brian DePalma
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
perioadă condusă de Nikolaos Gyzis și a fost influențat de Fritz von Uhde, Fritz Mackensen, Leopold Graf von Kalckreuth, Heinrich von Zügel și mai ales de Franz von Lenbach. Octav Băncilă a lăsat posterității o operă caracterizată de un realism critic foarte puternic, artistul fiind cunoscut ca un deschizător de drumuri și ca Pictorul răscoalelor de la 1907. Atașat celor mulți și exploatați, pictorul a avut patru mari tematici cu care a făcut epocă în pictura românească. Acestea au fost: tematica "proletariatului
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
acestea se mai adaugă tematica "militară", Octav Băncilă fiind unul dintre primii artiști plastici români care au criticat prin opera lor, starea materială precară a armatei române la sfârșitul secolului al XIX-lea. În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești din Lupeni, Valea Jiului și a folosit arta pentru a ataca tendințele antisemite din societatea românească. Începând din anul 1905, tematica proletariatului a făcut parte integrantă din creația artistului
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
putut de la profesorii săi ieșeni. Acest lucru se poate vedea în lucrarea sa "Caritate" pe care a făcut-o la vârsta de douăzeci și unu de ani. Ea are o temă alegorică și exprimă mai mult un simț moral decât o imagine critică a realității. "Caritatea" dezvăluie privitorului sentimentele profunde ale pictorului, care, sensibil la necazurile oamenilor s-a agățat în acel moment de o înfățișare cu tentă umanitaristă. Stilul practicat a fost unul care duce spre decorativismul picturii murale. Modul de abordare
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
ziare ale vremii. Această expoziție a fost pentru Băncilă primul contact serios cu Bucureștiul. Lucrările sale au fost primite cu multă rezervă, chiar cu ostilitate. Concursul nu a adus vreun rezultat pozitiv pentru Băncilă. Ziarele "Epoca" și "Universul" publică articole critice, cum a fost cel al lui P. Botzan care a criticat chiar tehnica artistului, considerând-o formalistă, fapt care a dus la deprecierea artei prezentate în lucrările aduse. Ziarul Epoca, de aplecare conservatoare, a fost cel mai virulent: În anul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
din acele vremuri. Dintre lucrările cu tematică proletară s-au remarcat "Întrunirea", "Fierarii", "La nicovală" și "Muncitorul" datat în anul 1911. Începutul tematicii proletare în opera lui Băncilă a fost stabilit cu lucrarea "Muncitori" din anul 1905. Reprezentarea în spirit critic a vieții satelor s-a remarcat în picturile "Pribeagul", "Pâinea noastră de toate zilele", "Propagandistul". A avut pe simeze și tablouri cu scene din munca rurală, a câmpului, cum au fost "Culesul porumbului, Întoarcerea la câmp, Întoarcerea cosașilor". În acest
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în revista "Facla" unde s-a publicat o scrisoare militant socialistă primită de la muncitorul Gheorghe Niculescu-Mizil (militant socialist al perioadei clandestine, tatăl lui Paul Niculescu-Mizil), în ziarul "Rampa" un articol interviu cu Octav Băncilă și revista "Flacăra" cu un articol critic semnat de Gala Galaction: Anul 1915, prin simplul fapt că a fost premergător celui în care a izbucnit primul război mondial, a fost unul de profunde frămânatări ideologice și sociale. Într-o perioadă de plin avânt al socialismului și al
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
acelei expoziții s-au prezentat peste o sută cincizeci de tablouri. Au expus atunci și mai tinerii Adam Bălțatu și Aurel Băeșu care erau mari admiratori ai lui Octav Băncilă. Aceștia, aveau în preocupările lor și o apropiere de realismul critic a lui Băncilă, așa cum a dovedit-o că o avea și Ștefan Dimitrescu mai târziu. La vărsta de patruzeci și patru de ani, profesor la catedra de pictură de la Iași, Băncilă era însuflețit de idei novatoare. El dorea să schimbe
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fondat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor, Partidul Muncitor de orientare socialistă. Partidul Muncitor a avut o viață scurtă deoarece a funzionat în scurt timp cu Partidul Țărănesc. În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești din Lupeni, Valea Jiului și a folosit arta pentru a ataca tendințele antisemite din societatea românească. A participat la alegerile legislative din anul 1920 pe poziția a patra pe
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
posterității, și mai ales cea realizată în perioada de maturitate artistică, se situează pe o clasă superioară și de nestrămutat față de cea a înaintașilor săi. Ea denotă în final un avânt revoluționar care a dat o valoare deosebită realismului său critic. O dată cu venirea anului 1905, Băncilă a devenit foarte preocupat de viața și activitatea proletariatului, lucru care l-a determinat pe artist să execute numeroase lucrări cu această tematică. Primele tablouri cu tematică proletară au fost făcute în anul 1905 și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
1911, și anume în compoziția "Flămândul" realizat în anul 1908. Băiețașul care privește lihnit de foame vitrina unei cârnățării este cu siguranță un copil al orașului care caută de lucru. Lucrarea are în sine, o realizare remarcabilă în stilul realismului critic, având un spirit combativ de înaltă semnificație, o cromatică atent aleasă și așezată pe tușe orânduite pe netezimi sclipitoare, limpezi și precise, totul aducând cu măestria relevată de pictura "Muncitorul". Un pas înainte în pictura lui Octav Băncilă, o reprezintă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România. Zugrăvirea vieții țărănimii românești într-un realism critic cum nu a mai fost redat până atunci în artele plastice, a avut un punct culminant la expozițiile pe care artistul le-a deschis la București în anul 1914 și 1915. Pe lângă apogeul creației atins cu Ciclul de lucrări 1907
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]