52,706 matches
-
Alpha Pictures vor cofinanța filmul. Baronnet a dezvăluit și că Ubisoft speră să lanseze filmul odată cu un nou joc al seriei. În ianuarie 2013, Michael Lesslie a fost angajat ca scenarist al filmului. În iunie 2013, Frank Marshall a început negocierile pentru a produce filmul, împreună cu Fassbender și McCaughan de la DMC Film, și cu Eli Richbourg de la Ubisoft. În iulie, Scott Frank a dezvăluit că va rescrie scenariul. În ianuarie 2014, pe profilul de Linkedin al producătorului-executiv Fannie Pailloux a fost
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
profilul de Linkedin al producătorului-executiv Fannie Pailloux a fost dezvăluit că filmările vor începe în august 2014. În aprilie 2014, Adam Cooper și Bill Collage au fost angajați să rescrie scenariul. La sfârșitul lui aprilie, Justin Kurzel a intrat în negocieri pentru regia filmului. În iunie, Olivia Munn și-a exprimat interesul de a juca în film. Pe 12 februarie 2015, Yves Guillemot, CEO al Ubisoft, a confirmat că New Regency a început producerea filmului. A doua zi, Marion Cotillard a
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
dezvăluită ca parte a distribuției, și că filmările urmau să înceapă la sfârșitul anului 2015. În aprilie 2015, Fassbender a dezvăluit că filmările vor începe în septembrie 2015. În mai 2015, a fost dezvăluit că Alicia Vikander se află în negocieri pentru a se alătura filmului, dar, în următoarea lună, a fost anunțat că va lua parte la al cincilea film cu "Bourne," iar Ariane Labed a fost aleasă în locul ei. Producătorii filmului îi includ pe Baronnet, Patrick Crowley, Fassbender, Marshall
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
săi nu au avut pretenții la tron din 1807. Legea Uniunii au fost două acte parlamentare în timpul anului 1706 până în 1707 de către Parlamentul Angliei și Parlamentului Scoției, punand în aplicare condițiile Tratatului de Uniune, încheiat la 22 iulie 1706, în urma negocierilor prelungite între comisarii reginei Anne, reprezentânt ambele parlamente. Actele reprezentau Regatul Angliei și Regatului Scoției unite sub Regatul Marii Britanii. Scoția și Anglia au împărtit un monarh comun de la Uniunea coroanelor în 1603, atunci când Iacob al VI-lea, regele Scotiei, a
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
au fost oprite doar după apelurile Patriarhului Ecumenic. a primit atenție internațională în ultima perioadă. În octombrie 1998, ambele camere ale Congresului Statelor Unite au votat rezoluții ce au susținut redeschiderea Halki. De asemenea, Uniunea Europeană a ridicat problema ca parte a negocierilor cu privire la aderarea Turciei la UE. Președintele SUA, Bill Clinton, a vizitat Halki în cadrul vizitei sale în Turcia din 1999 și i-a cerut președintelui turc Süleyman Demirel să permită redeschiderea școlii. Într-o cuvântare ținută în fața Parlamentului Turciei pe 6
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
la o a doua "Conferință a statelor succesorale" la Praga. În 1928-1929 el a făcut parte din comisia care a tratat la Berlin chestiunea împrumutului de stabilizare și a litigiilor cu Germania. El a propus textul final care a scos negocierile din impas; dupa aprobarea Guvernului și ratificarea Parlamentului la 10 noiembrie 1928, acesta a devenit primul acord economic între Germania și Romania după primul război mondial. În 1930 s--a încheiat între Ministerul de Externe al României și Ministerul de Externe
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
aderare". În cazul tratatelor bilaterale, data intrării în vigoare o reprezintă momentul schimbării instrumentelor de ratificare sau al notificării actului de aprobare sau acceptare. În cazul tratatelor multilaterale, instrumentele de ratificare se depun pe lângă unul dintre guvernele statelor participante la negocierea și semnarea tratatului, căruia i-a fost încredințată funcția de depozitar, sau pe lângă o organizație internațională învestită cu aceeași funcție. Data intrării în vigoare a tratatelor se stabilește în funcție de acumularea unui număr minim de instrumente de ratificare, prestabilit prin dispozițiile
Ratificare () [Corola-website/Science/331544_a_332873]
-
cele văzute în "Stăpânul Inelelor" cu scene curajoase de luptă asemănătoare cu cele din filme ca "Gladiatorul"." Universal a planificat producția filmului în 2009 după ce va angaja un regizor, și în luna noiembrie a aceluiași an studioul a intrat în negocieri cu Rinsch pentru a regiza filmul. Pentru Rinsch, care a filmat reclame "vizuale și elegante" pentru diferite branduri, filmul reprezintă debutul său cinematografic. În decembrie 2010, studioul a anunțat că filmul va fi produs și lansat în 3D. În perioada
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
amperul să fie unitatea de bază din care vor deriva unitățile electromecanice. S-a renunțat la definițiile pentru ohm și pentru ohm utilizate până atunci, iar aceste unități au devenit unități derivate bazate pe metru, amper, secundă și kilogram. După negocieri cu (CIE) și IUPAP, au mai fost propuse ca unități de bază și alte două unități, gradul kelvin și candela. Sistemul complet și denumirea de „Système International d'Unités” au fost adoptate la cea de-a 11-a CGPM din
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
Parlamentului și a Frances Thornhurst. Unchiul ei, Martin Lister, a fost un proeminent naturalist. Richard Jennings a intrat în contact cu Iacob, Duce de York (viitorul rege Iacob al II-lea, fratele regelui Carol al II-lea), în 1663, în timpul negocierilor pentru recuperarea unei moșii în Kent, care fusese proprietatea soacrei sale, Susan Lister. Prima impresie a lui Iacob a fost favorabilă și în 1664 sora lui Sarah, Frances, a fost numită doamnă de onoare în suita ducesei de York, Anne
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
mare copil al regelui. Au existat mai multe planuri de căsătorie pentru ea însă fără rezultate. Napoleon a sugerat în 1810 o căsătorie cu moștenitorul tronului suedez, Prințul Christian August de Augustenborg; deși tatăl ei nu a fost de acord, negocierile de căsătorie au început însă au fost întrerupte de decesul lui Christian August la scurtă vreme. În 1812, ea a fost logodită cu unchiul ei Prințul Christian de Hesse, însă acesta a murit în 1814. În cele din urmă, la
Prințesa Caroline a Danemarcei () [Corola-website/Science/331713_a_333042]
-
sezon. Serialul a fost în transmis în premieră TV de la 7 februarie 2012 la 20 martie 2012. La 11 mai 2012, ABC a anulat oficial serialul. După ce "" a fost oficial anulat de către ABC datorită ratingurilor sale slabe, a intrat în negocieri cu cu privire la posibilitatea continuării serialului ca un serviciu de cerere-la-comandă cu distribuție digitală, negocieri care nu au dus la niciun rezultat. Renumitul explorator Dr. Emmet Cole (Bruce Greenwood) a fost plecat în căutarea "magiei" adânc în necunoscutele zone ale bazinului
Fluviul ucigaș () [Corola-website/Science/331760_a_333089]
-
20 martie 2012. La 11 mai 2012, ABC a anulat oficial serialul. După ce "" a fost oficial anulat de către ABC datorită ratingurilor sale slabe, a intrat în negocieri cu cu privire la posibilitatea continuării serialului ca un serviciu de cerere-la-comandă cu distribuție digitală, negocieri care nu au dus la niciun rezultat. Renumitul explorator Dr. Emmet Cole (Bruce Greenwood) a fost plecat în căutarea "magiei" adânc în necunoscutele zone ale bazinului Amazonului și nu s-a mai întors. Adevărul șocant despre dispariția sa este acolo
Fluviul ucigaș () [Corola-website/Science/331760_a_333089]
-
la curte doar pentru ca soțul său victorios, să rămână la conducerea armatei. După recentele înfrângeri și una din cele mai grele ierni din istoria modernă, Franța se afla la un pas de colaps. Cu toate acestea, cererile aliaților din timpul negocierilor de pace de la Haga, din aprilie 1709 (în principal articolul 37, care-i cerea lui Ludovic să predea Spania în termen de două luni, dacă nu se reîncepea războiul), au fost respinse de către francezi în iunie. Liberalii, olandezii, Marlborough și
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
pacea în termenii lor, dar după Malplaquet (cea mai sângeroasă bătălie a războiului) această idee și-a pierdut valabilitatea: Villars pentru a evita înfrângerea era de părere că o pace prin compromis era inevitabilă. În martie 1710 s-au redeschis negocierile de pace la Geertruidenberg, dar Ludovic al XIV-lea a refuzat cererea liberalilor de a-l forța pe nepotul său să renunțe la tronul Spaniei. Public, Marlborough urma linia guvernului, dar în particular avea îndoieli serioase cu privire la posibilitatea de a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
său să renunțe la tronul Spaniei. Public, Marlborough urma linia guvernului, dar în particular avea îndoieli serioase cu privire la posibilitatea de a-i obliga pe francezi să accepte această alegere dezonorantă. Deși ducele a fost doar un observator la Geertruidenberg, eșecul negocierilor au dat credit detractorilor săi, care l-au acuzat că dorea să prelungească în mod deliberat războiul pentru propriul beneficiu. Cu toate acestea, cu reticență, s-a întors în campanie în primăvară, luând Douai în iunie, înainte de a cucerii Béthune
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
a fost de asemenea o manifestare a superiorității sale războinice. Datorită victoriilor strategice din 1711, aliații erau convinși că anul următor vor mărșălui spre Paris, dar Harley nu intenționa să lase războiul să meargă așa departe, ceea ce risca să compromită negocierile secrete de pace anglo-franceze (cu ideea ca Filip al V-lea să rămână pe tronul Spaniei) care au avut loc pe tot parcursul anului. Marlborough de mult timp avea îndoieli cu privire la politica liberalilor "nici o pace fără Spania", dar nu era
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
avut, cum a notat episcopul Gilbert Burnet, "aceleași beneficii, care-l făcuseră recent pe Marlborough să câștige o condamnare penală". Aliații au fost uimiți de concedierea lui Marlborough. Francezii, în schimb s-au bucurat de eliminarea principalului obstacol din calea negocierilor anglo-franceze. Marlborough a continuat să-și facă cunoscut punctul de vedere, dar atacat de dușmani și de presa parlamentară, riscând să-și piardă averea, a crezut că era mai înțelept să părăsească Anglia. Astfel după înmormântarea lui Godolphin, din 7
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
a lansat discuții la nivel internațional. Conform Tratatului de la Tordesillas cea mai mare parte a Amazonului aparținea Spaniei dar gura de vărsare urma să aparțină Portugaliei. Orellana a respins oferta Portugaliei și a mers spre Valladolid. După nouă luni de negocieri regele Carol I l-a numit guvernator în Noua Andaluzie pe 18 februarie 1544. Conform noii sale misiuni, trebuia să exploreze și să înființeze așezări pe malurile Amazonului cu mai puțin de 300 de oameni și 100 de cai și
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
300 de oameni și 100 de cai și să înființeze două orașe, unul la gura de vărsare și unul în interiorul bazinului. După ce a captivat Curtea spaniolă cu povești și exagerări despre aventurile sale pe Amazon Orellana, după nouă luni de negocieri, a primit comanda să cucerească teritoriile pe care le-a descoperit. I s-a permis să exploreze și să înființeze așezări în Nueva Andalucia cu nu mai puțin de 200 de infanteriști, 100 de călăreți și materiale pentru a construi
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
a munților Alpi din sudul Germaniei și vestul Austriei. Era de presupus că, dacă ar fi reușit o rezistență de un an sau mai mult, disensiunile dintre Uniunea Sovietică și aliații occidentali le-ar fi oferit germanilor un instrument de negociere care să le permită obținerea unor aranjamente de pace mai favorabile. În realitate, în momentul în care aliații occidentalii au reușit să traverseze Rinul, "Wehrmachtul" suferise pierderi atât de grele pe fronturile de est și de vest, încât comandanții germani
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
naziștilor, majoritatea nu se aflau de fapt în Germania. După ce posibilitatea de fugă spre sud fusese eliminată de americani, iar Berlinul era încercuit de Armata Roșie, Adolf Hitler s-a sinucis pe 30 aprilie, lăsându-i amiralului Karl Dönitz sarcina negocierii capitulării. După ce germanii au încercat fără succes să ajungă la o înțelegere doar cu aliații occidentali, Dönitz l-a împuternicit pe 7 mai pe Alfred Jodl să accepte o capitulare completă pe toate fronturile. Documentele necesare au fost semnate în
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
și interese diferite. Experiență colonială anterioară a contribuit la dezvoltarea adunării legislative. Conducătorii erau alcătuiți din oameni cu interese diferite. De cele mai multe ori, aveau interese contrare în privința împărțirii terenurilor, apelor, pădurilor, și toate aceste dispute se rezolvau printr-o dezbatere. Negocierea continuă în interiorul adunării coloniale. Coloniștii americani doreau să fie reprezentați în Parlamentul Londrei. Congresul american era tulburat și fragmentat. Nu există o disciplină de partid, căci atât democrații și republicanii erau împărțit în grupuri ce puteau merge de la politici moderate
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
dificil să se ralieze unei tabere când populația era mixtă, existând o varietate de comunități. Pentru SUA, fiecare grup de acțiune îi putea aduce bani și voturi și riscă să piardă dacă nu se ralia cu una. Au fost discuții , negocieri și războaie intra-instituționale. Acțiunile de politică externă erau plătite de contribuabili. Acțiunile erau supuse controlului exercitat de Congres căci acesta aloca bugetul, finanța, deciziile de politică externă fiind limitate și suferind constrângeri datorită controlului financiar, exercitat de congres. Pentru
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
de consilieri. Este vorba de grupul instituționalizat. Procesul decizional se face după proceduri foarte bine definite; sunt angajate proceduri ierarhice de obținere de informații și de transmitere a soluțiilor posibile este căutată strict expertiza specializată și funcțională și sunt descurajate negocierile și con petiția dintre consilieri. Truman, Eisenhower, în parte dar nu total Lyndon Johnson, Ford, Bush Sr sunt președinții care au adoptat în totalitate sau parțial acest model. Pentru criza Berlinului din 1948, există documente și memoriile celor de acolo
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]