KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2082 2083 2084 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820

mândrea. Și față de care se încredea pe deplin în el însuși. La vreo două luni după nuntă, Corina și-a exprimat prima ei dorință: Bițule, eu o să mă pregătesc să-mi susțin bacalaureatul, în vara ce vine. Dar, stând mereu acasă, aici, cu ai mei, mă plictisesc... Ajută-mă să intru și eu în serviciu. Să am banul meu, cât de cât.... Bițu a ascultat-o. Și i-a dat dreptate. S-a dus la Iași, la directorul general cum mergea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
un salvator. Cum părinții avuseseră statutul de "chiaburi" mi-a fost de vreo două ori respins "dosarul" spre a mă înscrie la o facultate umanistă, la istorie, cum voiam. Dezamăgit, în toamna anului 1967, m-am decis să fug de-acasă. Părinții mă mustrau, de ce n-am reușit să-mi aleg o altă facultate, unde nu se cerea "dosar personal" avizat prin Sfatul Popular, nici să fiu fecior de țăran sărac sau de proletar? Așa că am fugit. Și n-am reușit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
din Fălticeni, de aici voiam să-mi iau drum în lumea largă, unde-oi vedea cu ochii. Bițu a fost trimis de părinți pe urmele mele. M-a luat în sala de așteptare. Și m-a convins să mă reîntorc acasă. La ieșire din târg, într-o bodegă care se chema, după numele celebrei crame de la Iași, Bolta rece, dar nu era decât o biată crâșmă ordinară, de mahala bunul meu frate și inginer stagiar, Bițu, m-a servit cu o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-a luat-o din dragoste, atitudinea ei începea să-i cam dea de furcă. În vreme ce, la Câmpulung, Bițu avusese 72 de oameni în subordine, iar la Suceava avea 81 și nu se plângea că treaba nu mergea cum voia el, acasă, ea Corina, începea să-și impună treptat-treptat, propria-i voință, cum făcea și Coana Zitta cu blându-l ei Costel. La serviciu, Corina era autoritară. Șoferii cărora le calcula consumul de combustibil după destinație și kilometrajul parcurs, îi știau de frică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
înainte la ei. Se făceau fel de fel de cumpărături. Se pregăteau nenumărate bucate, zeamă de găină, sarmale, friptură, răcituri, salată de boeuf sau de fructe, prăjituri etc. Iar în ziua cu pricina, era un bairam de toată frumusețea și acasă și la secție. Dar, tocmai în acest an, 1987, Coana Zitta care urma să plece peste o săptămână a telefonat că nu mai poate veni. Fiindcă au de împachetat ceea ce iau acolo. Au de predat ceea ce lasă acasă și de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
frumusețea și acasă și la secție. Dar, tocmai în acest an, 1987, Coana Zitta care urma să plece peste o săptămână a telefonat că nu mai poate veni. Fiindcă au de împachetat ceea ce iau acolo. Au de predat ceea ce lasă acasă și de definitivat niște acte prin notariat. Corina a ascultat toate explicațiile mamei sale. Apoi a lăsat receptorul în furcă. Și a izbucnit în plâns. A pregătit ea însăși onomastica, așa cum făcea altă dată cu mama ei. Pregătea și plângea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
a cerut la toaletă, însoțit de un asistent; s-a spălat pe față și a fugit pe partea opusă, să-l caute și să-l anunțe pe Bițu, pe unde l-o afla și pe-ai lui, pe careva, de-acasă. Pe la orele 10,30 era luni, 7 decembrie 1987, îmi amintesc ca și când totul s-ar fi întâmplat azi eram la un seminar, în amfiteatrul 53, când telefonista a deschis ușa și m-a chemat să ies puțin afară: Am primit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
încurcat cu un inginer mai tinerel și mai frumușel din subordinea lui Bițu, Iustin Negrin căruia i-a și botezat un copil și cu care Corina ar fi fost surprinsă chiar că s-ar fi culcat în propriul lor pat, acasă; dar că Bițu i-ar fi iertat pe amândoi, fiindcă el o iubea peste măsură; dar că, apoi, când au rămas singuri, i-ar fi declarat: Apropo, stimata mea dragoste, Brigitte Bardot, știi care-i diferența dintre noi? Am aflat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
plecat în Austria la mătușa ei în realitate ea ar fi fugit cu un ofițer însurat de la Liceul Militar din Câmpulung și că s-ar fi destrăbălat cu el până când amândoi s-au plictisit. Și s-ar fi întors spășită, acasă... Eu nu pot ști ce-a fost adevărat din tot ce s-a discutat. Dar scriu ceea ce știu. Bițu a iubit-o mult și necontenit. Chiar dac-au mai fost vorbe între ei, nu s-au despărțit. Și nici nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Într-un an, în 2002, coana Zitta a revenit la Suceava. Era într-o vineri, în toiul verii. Sâmbătă s-a dus să se coafeze. I se făcuse dor să meargă la Catedrala Catolică din fața prefecturii și să se reîntâlnească acasă, la Florinel, cu Bițu și cu rudele de-aici. Mai ales că nepotul ei, băiatul Corinei, își modernizase casa. Mai înălțase încă un etaj. Îi pusese și un acoperiș nou, de tablă zincată ajutat și de ea, de bunica lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
rotundă. Frumoasă! Și voia să o sărbătorească aici cu nepotul Florinel. Dar, s-a petrecut iarăși un lucru neprevăzut. La coafor coanei Zitta i s-a făcut rău. L-a chemat iute pe Bițu s-o ia, s-o ducă acasă la Florinel, unde era mai aproape. Însă, la mai puțin de-un ceas i s-a declanșat un accident vascular. Și-a pierdut cunoștința. La reanimare, la spital, a decedat. Trupul ei neînsuflețit după ce-a stat 3 zile în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
întâlnesc. Se plac. Se cunosc mai mult sau mai puțin. Și se căsătoresc... Apoi constată că între ei există o "nepotrivire de caracter" și se despart... Dar, în spatele fiecăruia există elemente diferite. De zestre genetică. De cei șapte ani de-acasă. De mediul rural sau urban. De mentalitate. De instrucție și educație. De ideal de viață. Temperament. Voință. Inteligență. Construcție fiziologică. Toleranță. Înțelegere. Capacitate de adaptare etc. Bițu n-a mai încercat să pună de acord acest sistem complicat de posibile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
el însuși în arta culinară. A devenit, cu timpul, el însuși, propriul său bucătar iscusit, la care era o sărbătoare aleasă să fii poftit. Și-a păstrat un cerc intim și restrâns de prieteni, cu care se-ntâlnea, îi primea acasă, ori mergea la ei, rămânând demn, puternic, echilibrat, statornic și pasionat de ceea ce făcea la serviciu și acasă. Evenimentele din decembrie 1989 l-au aflat și păstrat neschimbat pe același post. Nici un subaltern sau colaborator nu l-a contestat, n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
o sărbătoare aleasă să fii poftit. Și-a păstrat un cerc intim și restrâns de prieteni, cu care se-ntâlnea, îi primea acasă, ori mergea la ei, rămânând demn, puternic, echilibrat, statornic și pasionat de ceea ce făcea la serviciu și acasă. Evenimentele din decembrie 1989 l-au aflat și păstrat neschimbat pe același post. Nici un subaltern sau colaborator nu l-a contestat, n-a cerut să fie dat jos, înlăturat, iar partidele politice care-au răsărit ca ciupercile după ploaie, oricât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
spital. Bițu tocmai se-ntorsese de la tomograf. Era în pat, într-un salon mare, supraaglomerat. Acuza dureri în partea stângă, sub cușca pieptului. M-a rugat să-i aduc instrumentele de ras și aparatul de radio micuț, de pe noptiera de-acasă Cred că-ntr-o zi-două mă reîntorc și eu...! M-am dus la doctorul de gardă, de-alături: Ce știți despre fratele meu? Atât cât știi și dumneata. Dar la tomograf ce s-a văzut? Cât e de grav? Mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
conațional al strămoșilor săi, despre care nu știa nimic, sau aproape nimic. A rămas, însă, în Bucovina, copilăria. A rămas o parte din inima lui Erich Beck. A rămas acea "vârstă de aur" a începuturilor. Cu cei 7 ani de-acasă, cu locul unde-a văzut prima oară lumina soarelui. Cu primul zâmbet al părinților. Cu poveștile, snoavele, istorisirile și primele ghidușii ale copilăriei. Cu întreaga structură care se cristalizează și se modelează de către cei dintâi învățători de neînlocuit, mama și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
cristalizează și se modelează de către cei dintâi învățători de neînlocuit, mama și tata structură pe care se clădește, se completează și consolidează întreaga osatură a vieții, până la moarte. De ce, oare, cu cât trec anii, oriunde și oricând, ne visăm mereu acasă, acolo unde am copilărit? Erich Beck se simte el însuși dator să se mărturisească despre această dulce povară a copilăriei: într-o scrisoare din 19 ianuarie 2005, reamintindu-și de ultima sa vizită la Suceava, când a primit înalta distincție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Suceava, n-au bănuit că, așa cum aflăm dintr-o scrisoare, din 25 iunie 2004, că "în ultima mea călătorie, la Budapesta mi-a fost dat să am parte de o ședere total neplăcută. Urmările le-am cunoscut imediat după întoarcerea acasă, în Germania. Nu numai că ne-au fost furați banii de cheltuială, încât ne-a fost frică să călătorim până la Suceava, ci ne-au fost jefuite cardul pentru căile ferate, cartea de credit, conturile legitime. Momentan suntem total goliți de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
de lângă Suceava, scrie, la 24 februarie 1914, Consistoriului Ortodox din Cernăuți că pe moșia acaparată de Hermann Fischer "sărăcia nespusă, care i-a cuprins pe toți bieții creștini, și-i silește pe mulți să-și caute scăpare în America, lăsând acasă femei și copii, în cea mai mare mizerie și disperare". Și preotul Dimitrie Furtună, din satul Clit-Arbore, scrie aceluiași forum provincial: "e un păcat strigător la cer că poporul duce lipsă de bucate și e lăsat pradă unor venetici, care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

și mai țin minte că niște colegi de birou au povestit atunci despre el că făcea treaba a trei contabili, Încât de bună seamă că numai de la atâta muncă i s-a tras. Se Întorcea Într-adevăr doar seara târziu acasă și se ducea la lucru și duminica. Firea lui posomorâtă Îl făcea să se poarte cu mine și cu mama cu un fel de răceală Îngăduitoare și lesne ai fi văzut că-i mai vârstnic decât ea cu aproape douăzeci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lumea de-afară cu Înserarea din demisolul meu. Probabil că o dată la patru-cinci zile ieșeam să-mi cumpăr țigări și ceva de mâncare. Peste câteva luni aveam să-mi aduc aminte că Într-una din acele seri m-am Întors acasă cu o femeie și noaptea m-am speriat trezindu-mă cu ea lângă mine, pe salteaua căzută din patul de plajă În care dormeam de obicei și-n care n-am fi avut loc amândoi. O gonisem la patru dimineața

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Am zis să fac un fel de practică, să-mi dreg glasul, cum ar veni, și-am găsit undeva unde au nevoie de dascăl... Am avut io ceva bani la mine, da’ i-am cheltuit. Tocmai vroiam să mă-ntorc acasă când am dat de tine. Nu oprisem decât bani de metrou. — Unde acasă, prietene? — La Glina. Parcă spuneai că acolo lucrezi. — Tot acolo și stau. Sediul Unității e casa ăluia pentru care lucrez. — Bine, prietene, am Înțeles. Du-te la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ar veni, și-am găsit undeva unde au nevoie de dascăl... Am avut io ceva bani la mine, da’ i-am cheltuit. Tocmai vroiam să mă-ntorc acasă când am dat de tine. Nu oprisem decât bani de metrou. — Unde acasă, prietene? — La Glina. Parcă spuneai că acolo lucrezi. — Tot acolo și stau. Sediul Unității e casa ăluia pentru care lucrez. — Bine, prietene, am Înțeles. Du-te la Glina dacă ziceai că tocmai vroiai să te Întorci. Lucirea din ochi i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În formele de tuburi, n-ai fi zis că au opt ore de muncă În urmă. Totuși mare era foamea și setea lor de vreme ce o bună parte din câștig o părăduiau acolo-n curte și oricum nu mai duceau cine știe ce acasă din banii ăia care le-ar fi ajuns să-și Întrețină familia cel puțin două zile. Nu era o afacere pentru ei. Poate de aceea apăreau de fiecare dată alții și din ce În ce mai puțini, până ce la un moment dat au dispărut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ajuns să aflu pe pielea mea ce se Întâmplă când zăbovești prea mult asupra gândurilor, că nu te mai miști deloc ori te Învârți aiurea ca drogat, trei pași În sus și trei pași În jos și pe urmă de acasă la Unitate și de la Unitate acasă, iar după ce te-ai obișnuit nu mai ai cum să scapi. Hotărârile importante se iau din mers și pe negândite. Cu cât Întârzii mai mult asupra gândurilor, cu atât se Împuținează șansele să te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]