532,837 matches
-
Învățământul din municipiu angrenează circa 4.000 de elevi, care se pregătesc în cinci unități de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar. Municipiul are șase grădinițe pentru copii și un Club al Copiilor. Activitățile culturale și artistice se desfășoară la Casa de Cultură, care are o sală de spectacole cu o capacitate de 500 de locuri. În aceeași incintă este găzduit și cinematograful. Întrecerile sportive se organizează pe Stadionul Orășenesc și în Sala de Sport. Biblioteca Orășenească "Ioan Munteanu" are un
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
din cauza neînțelegerilor dintre cele două state, condițiile pentru promovarea și cultivarea tradițiilor sunt defavorabile. Comunitatea poloneză din Belarus se concentrează în apropiere de Hrodna și Brest. Comunitatea polonofonă din România este concentrată în județul Suceava. Are o organizație, "Dom Polski" ("Casa Poloneză"), care promovează cultura și limba poloneză. În SUA, numărul persoanelor de origine poloneză este de peste 11 milioane, dar majoritatea lor nu vorbesc limba poloneză. Conform recensământului Statelor Unite ale Americii din 2000, doar 667.414 americani, cu vârsta de peste cinci ani, au
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
botezat de preotul Ion Stamate, ajutat de fiul său, Dimitrie, diacon, la botez fiind prezenți în afară de părinți, stolnicul Vasile Jurașcu, naș, și maica Ferovnia Jurașcu de la schitul Agafton, soră cu mama. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiet..." sau "O, rămâi"). Nu se cunoaște unde face primele două
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Luceafărul" etc.). Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană, în ședințele "Junimii" de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În 1 ianuarie, la gazetă, Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacției este însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacției este însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 13 septembrie, în absența poetului, probabil, se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În lipsa lui se citește la Maiorescu, în două rânduri, „Luceafărul” în limba germană. La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, Eminescu a
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9, București. Ziarul "Românul" anunța ziua următoare la știri: "Eminescu nu mai este". Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
avut gânduri protectoare pentru poet”, iar A. C. Cuza chiar a susținut că acesta nu a fost nebun. Există surse conform cărora Eminescu, datorită poziției luate prin intermediul ziarului "Timpul" și a deranjării influențelor politice ale vremii, ar fi fost urmărit de Casa de Austria. Iar în acest caz, Theodor Codreanu afirmă că Eminescu „avea conștiința sechestrării sale ilegale” și că suporta „condiția de deținut politic”. În această situație Titu Maiorescu, plecat la Viena, îi trimite prin care într-un final Eminescu este
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Al doilea traducător al unei opere eminesciene a fost preotul greco-catolic Laurențiu Bran, care a publicat de asemenea traducerea în limba maghiară a unor poezii ale lui Mihai Eminescu în anul 1889. Eminescu, Veronica, Creangă. Film de Octav Minar, 1914, casa de filme Pathé, imaginea: Victor de Bon. Loc de depozitare actual: Arhiva Națională de Filme. Durata 23'. Prima parte: docudramă, a doua parte: poem cinematografic, cu poeme recitate pe imagini exotice (Italia, Egipt). Geniu sublim (Eminescu), scenariu de film, scris
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
că provine de la ""Taani-linn(a)"" ("danez"+"castel/oraș", în latină "Castrum Danorum") după ce danezii au construit un castel pe locul cetății estoniene "Lindanisse". Au fost sugerate și alte etimologii, tot din limba estoniană, precum ""tali-linna"" ("iarnă"+"castel/oraș"), sau ""talu-linna"" ("casă/fermă"+"castel/oraș"). Numele oficial anterior, "Reval" (în limba rusă: "Ревель") a fost schimbat după declararea independeței Estoniei (1918-1920) în "Tallinna" sau "Tallinn" , ambele forme fiind folosite în perioada interbelică. Astăzi, forma "Tallinna" este utilizată ca genitivul lui "Tallinn" în
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
general în . Atât Julius cât și Ethel doreau însă să-și crească copiii în Anglia, așa că s-au mutat în , Londra, unde s-a născut Turing la 23 iunie 1912, așa cum înregistrează o plachetă comemorativă pusă pe peretele exterior al casei natale, care ulterior a devenit . A avut un frate mai mare, John (tatăl lui Sir John Dermot Turing, al 12-lea baronet Turing). Serviciul civil al tatălui său era încă în desfășurare în primii ani de viață ai lui Alan
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
trăit la Baston Lodge, Upper Maze Hill, , astăzi și ea marcată cu o plachetă comemorativă. Încă din fragedă copilărie, Turing a dat semne ale geniului care avea mai târziu să se manifeste ulterior. Părinții săi au cumpărat în 1927 o casă în Guildford, iar Turing venea acolo în vacanțele școlare. Și această clădire are o placă comemorativă. La șase ani, părinții l-au înscris pe Turing la St Michael's, o școală de zi cu sediul la numărul 20 pe Charles
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
cu Arnold Murray, un șomer de 19 ani. Turing îl cunoscuse pe Murray puțin înainte de Crăciun, lângă Cinematograful Regal când se plimba pe din Manchester și l-a invitat la masă. La 23 ianuarie, a avut loc o spargere în casa lui Turing. Murray i-a spus lui Turing că hoțul este o cunoștință de a sa, iar Turing a depus plângere la poliție. În cursul investigației, el a recunoscut relația cu Murray. Homosexualitatea era considerată infracțiune la acea vreme în
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
poartă numele de "Clădirea Alan Turing" și a fost deschisă în iulie 2007. La 23 iunie 1998, în ziua în care Turing ar fi împlinit 86 de ani, , autorul biografiei lui, a dezvelit o placă albastră oficială a organizației pe casa în care a copilărit Alan Turing în Warrington Crescent, Londra, astăzi Hotelul Colonnade. Pentru a comemora 50 de ani de la moartea sa, a fost dezvelită o altă placă memorială la fosta sa locuință, Hollymeade, din Wilmslow, la 7 iunie 2004
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
Apuseni (Platoul Carstic Padiș, Peștera Urșilor - Chișcău, Stâna de Vale, Vârtop - Arieșeni). Ziua municipiului este sărbătorită pe data de 19 aprilie, Ziua eliberării orașului de către trupele Armatei Române în 1919. Pădurea Delani, valea Crișului Negru și Valea Nimăieștilor, ștrandul termal Casa de Cultură Municipală, Biblioteca „Constantin Pavel”, Corul orășenesc Lyra (fondat în 1905), Corurile confesionale „Armonii Liturgice” (ortodox) și „Ioan Bușiția” (greco-catolic), Ansamblul Folcloric „Mlădițe de Tezaur”, Clubul copiilor Spitalul Municipal Beiuș deservește o populație de peste 100 de mii de locuitori
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
Liceul "Samuil Vulcan", Mitică Reaboiu - contabil, Novicov - elev, Doru Stana - elev, Zare, Fănică Mitroi, Puiu Munteanu - elev, Ioan Delan (Ciociu), Ion Berce (Hipu). Sponsorii echipei erau Faust Găvruța - patronul Librăriei "Doina", Sandu Hărdălău - librar, Pașcu - crescător de oi, Moca, Ghiță Casa - comerciant, Nicu Casa - tâmplar, Vasile Flore (care trăiește și astăzi în Beiuș) - tâmplar, ultimii doi confecționau valize pentru jucători (pentru echipamentul sportiv). De la Tricolorul la Gloria: În 1949, Bihorul Beiuș a câștigat detașat titlul regional, cu drept de participare la
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
Mitică Reaboiu - contabil, Novicov - elev, Doru Stana - elev, Zare, Fănică Mitroi, Puiu Munteanu - elev, Ioan Delan (Ciociu), Ion Berce (Hipu). Sponsorii echipei erau Faust Găvruța - patronul Librăriei "Doina", Sandu Hărdălău - librar, Pașcu - crescător de oi, Moca, Ghiță Casa - comerciant, Nicu Casa - tâmplar, Vasile Flore (care trăiește și astăzi în Beiuș) - tâmplar, ultimii doi confecționau valize pentru jucători (pentru echipamentul sportiv). De la Tricolorul la Gloria: În 1949, Bihorul Beiuș a câștigat detașat titlul regional, cu drept de participare la barajul pentru Divizia
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
Vasile Codreanu și secretarul său, Florian Dacin. (Începuturile fotbalului beiușean - Autor: Viorel Codreanu) 7 cabinete medicale de familie, 11 cabinete medicale de specialitate, 10 cabinete medicale stomatologice, 4 dispensare medicale școlare, 8 farmacii, Centrul de zi ” Surorile Minime” - privat, Orfelinatul “Casa Iosif” - privat, Centrul de plasament “Casa Arc”, "Centrul de zi CIRESARII" care are in grija si cantina sociala a orasului.
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
Dacin. (Începuturile fotbalului beiușean - Autor: Viorel Codreanu) 7 cabinete medicale de familie, 11 cabinete medicale de specialitate, 10 cabinete medicale stomatologice, 4 dispensare medicale școlare, 8 farmacii, Centrul de zi ” Surorile Minime” - privat, Orfelinatul “Casa Iosif” - privat, Centrul de plasament “Casa Arc”, "Centrul de zi CIRESARII" care are in grija si cantina sociala a orasului.
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
fabrica de bere, hotelul "Vulturul Negru", Depozitul de sare, Fabrica de cărămidă și câteva biserici, inclusiv Biserica cu Lună, catedrala episcopală ortodoxă din acea vreme. Acestea au fost distruse parțial sau în totalitate. Pe lângă acestea, focul a mistuit și 414 case cu clădirile anexe, întinzându-se până la zidurile Cetății, cuprinzând și cartierul Velența. Anul revoluționar 1848-1849 și-a făcut simțită prezența și la Oradea. La 21 mai 1848, la Pesta, s-au întrunit sub președinția lui Emanuil Gojdu, circa 40 de
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
viață au putut să se manifeste în viața politică locală. A urmat o înăsprire a ocupației austriece, caracteristică întregului Imperiu. În războiul pentru cucerirea independenței (1877-1878) participă și românii din Bihor în lupta împotriva turcilor. La 12 octombrie 1918 în casa dr. Aurel Lazăr a fost redactată o declarație care a proclamat dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare. La 3 noiembrie s-a constituit Comitetul Național Român, compus din Aurel Lazăr (președinte), Roman Ciorogariu, Coriolan Pop, Iacob Radu, etc. Tot acum se
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
a fost desființat, camerele de la etaj au fost transformate în locuințe și birouri, iar restaurantul în magazie, proiectantul și executantul fiind Sztarill Ferencz. Pentru a asigura o ieșire a pasajului Vulturul Negru și spre strada Vasile Alecsandri s-a demolat casa scării exterioare a fostului hotel și s-a construit o nouă scară în interiorul clădirii, actuala intrare la Teatrul Arcadia. Fosta sală mare a fost transformată în localul Cabaretului "Bonbonniere", astăzi sala de spectacole a instituției. La parter s-au amenajat
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Militar Național joacă un rol important în cunoașterea tradițiilor istorice ale Oștirii române. Înființat în 1923 printr-un decret semnat de Regele Ferdinand I al României, această instituție s-a bucurat de-a lungul timpului atât de atenția binevoitoare a Casei Regale, care a făcut numeroase donații, cât și de sprijinul unor personalități importante ca Radu Rosetti, Vasile Pârvan, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Nicolae Iorga, etc. Muzeul Militar Național din Oradea se află într-o clădire în stilul secesiunii vieneze de pe strada Armatei
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
prilejul organizării festivităților de aniversare a unui secol de la apariția revistei "Familia" în Oradea. Muzeul este situat în centrul orașului, pe strada "Iosif Vulcan", foarte aproape de parcul în care se află și statuia acestuia. Clădirea care adăpostește muzeul este o casă familială, nu foarte mare, cu trei camere mari la fațadă, situată la capătul actualei străzi losif Vulcan nr.16, la intersecția cu strada Libertății, cu vedere atât în lungul străzii, către Piața Teatrului cât și spre malul Crișului. A fost
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
muzeului se află statuia lui Ady Endre. Pe acest postament înainte se afla statuia de bronz "Ridicarea în ceruri a Mariei" care, la ora actuală se află în grădina bisericii romano-catolice din Olosig. Ziua de 12 octombrie 1918 reprezintă pentru casa dr. Aurel Lazăr intrarea în istoria românilor ardeleni, încă din ziua precedentă au început să sosească aici persoane necunoscute orădenilor care erau însă de mare prestanță politică între români. Comitetul Național Român a ținut o ședință aici, la care au
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
loan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, Petru Corneanu. În urma ședinței s-a semnat "Declarația de la Oradea". Această clădire se pare că a fost ridicată la sfârșitul veacului al XIX-lea pe strada care se numea atunci Ursula, actualmente strada dr. Aurel Lazăr. Casa de la numărul 13, nu reprezintă din punct de vedere arhitectonic o realizare deosebită. Cu un singur nivel, ridicat pe un demisol înalt, spațioasă, cu nenumărate încăperi ce dau cu ferestrele spre stradă și spre curte, este tipul de clădire orădeană
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]