532,837 matches
-
va ocupa deci doar o cincime din întregul ansamblu, o proporție neobișnuit de mică. Spațiul reprezentativ nu este limitat doar la porțiunea frontală a clădirii, ci cuprinde și o sală circulară aflată sub sala de spectacol. Aceasta se deschide spre casa scării, ca și cele două pavilioane laterale, dintre care unul era rezervat împăratului. În spatele casei scenei se afla un foaier destinat numai abonaților. Exteriorul casei scenice reflectă structura ei interioară, concepută astfel încât să asigure reprezentarea operelor moderne la vremea aceea
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
reprezentativ nu este limitat doar la porțiunea frontală a clădirii, ci cuprinde și o sală circulară aflată sub sala de spectacol. Aceasta se deschide spre casa scării, ca și cele două pavilioane laterale, dintre care unul era rezervat împăratului. În spatele casei scenei se afla un foaier destinat numai abonaților. Exteriorul casei scenice reflectă structura ei interioară, concepută astfel încât să asigure reprezentarea operelor moderne la vremea aceea, ca de pildă ‘’Hughenoții’’ de Meyerbeer sau ‘’Faust’’ de Gounod, care necesitau decoruri uriașe și
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
ci cuprinde și o sală circulară aflată sub sala de spectacol. Aceasta se deschide spre casa scării, ca și cele două pavilioane laterale, dintre care unul era rezervat împăratului. În spatele casei scenei se afla un foaier destinat numai abonaților. Exteriorul casei scenice reflectă structura ei interioară, concepută astfel încât să asigure reprezentarea operelor moderne la vremea aceea, ca de pildă ‘’Hughenoții’’ de Meyerbeer sau ‘’Faust’’ de Gounod, care necesitau decoruri uriașe și schimbări frecvente de scenă. Frontonul acestui corp arhitectural masiv și
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
din București, România (cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 9 nivele la suprafață și alte 9 subterane. Conform "World Records Academy", este a doua cea mai mare clădire administrativă pentru
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
din București, România (cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 9 nivele la suprafață și alte 9 subterane. Conform "World Records Academy", este a doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
Arhivele Naționale, Stadionul Republicii, etc. Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum . Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului. În 1989 costurile clădirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro . Pentru
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum . Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului. În 1989 costurile clădirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro . Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum . Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului. În 1989 costurile clădirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro . Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit: La construcție
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum . Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului. În 1989 costurile clădirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro . Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit: La construcție au participat 700
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
român sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România. Cuprinde un hol mare, flancat de coloane sculptate din marmură, legat de scara monumentală ce duce la etajul I, casa scării fiind deschisă la toate nivelele, creându-se un spațiu spectaculos. Deasupra scărilor se poate observa o cupolă alcătuită din sticlă albastră și un candelabru. Scara, ce s-a vrut o copie a celei de la Palatul de Iarnă - Muzeul Ermitaj
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
aer liber al neoclasicismului", a fost primul loc din patrimoniul rusesc înscris pe lista UNESCO a Locurilor din patrimoniul mondial. Sankt Petersburg a fost cunoscut ca un oraș al palatelor. Unul dintre cele mai vechi este Palatul de Vară, o casă modestă construită de Petru cel Mare în Grădina de Vară (1710-1714). Mult mai impozante sunt palatele baroce ale companionilor săi, așa precum este Palatul Menșikov, construit după planurile arhitectului Domenico Tresini, între anii 1710 - 1716. O anexă a acestui palat
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Rastrelli a mai proiectat trei reședințe nobiliare pe Nevsky Prospekt: Palatul Stroganov (1752-1754, azi Muzeul Figurilor de Ceară), Palatul Voronțov (1749-1757, azi școală militară) și palatul (1741-1750, reconstruit de mai multe ori, azi palat al copiilor). Alte palate baroce includ casa Șeremetiev de pe splaiul Fontanka, (numită, de asemenea, Fontannîi dom), și palatul Beloselski-Belozerski (1846-1848) de pe Nevsky Prospekt, fosta reședință a marelui Duce Serghei Alexandrovici. Dintre palatele neoclasice, cel mai cunoscut este Castelul Sfântul Mihail (sau al Inginerilor), construit pentru Împăratul Pavel
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Sankt Petersburg (1909-1920), cea mai mare din Europa, este construită folosind ca model moscheile Timuride din Samarkand. Un templu budist, construit cu banii din donațiile lui Dalai Lama și ale budiștilor ruși și mongoli, a fost terminat în 1914. Alături de casa de oaspeți și spitalul aflate în imediata vecinătate, templul a fost un reper important pentru buriații și calmîcii aflați în tranzit prin capitală în timpul Primului Război Mondial. A fost folosit ca lăcaș de cult până în 1935, când a fost desacralizat și transformat
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
de la Mothe, găzduiește un vast supermarket, mai multe cafenele și o stație de metrou. În apropiere se află Piața Circulară, ridicată în 1785-1790. Alte magazine universale, construite în maiestuosul stil Art Nouveau, mărginesc Nevski Prospekt și includ Bazarul Eliseev emporium, Casa Cărților și magazinul Pasaj. Sankt Petersburg este gazda mai multor teatre. Teatrul Alexandrinskii, construit în 1828-1832 de Carlo Rossi, care a fost botezat după numele soției țarului Nicolae al II-lea. Mult mai faimos în afara granițelor Rusiei este Teatrul Mariinski
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
teribile, una dintre ele fiind descrisă de Pușkin în "Călărețul de aramă". Dezrobirea iobagilor din 1861, decretată de țarul Alexandru al II-lea, a dus la venirea unui mare număr de săraci în oraș. În suburbii au fost ridicate numeroase case de raport și au apărut primele întreprinderi industriale. Până la sfârșitul secolului, Sankt Petersburg devenise unul dintre cele mai importante centre industriale ale Europei. Odată cu dezvoltarea industriei, au apărut și mișcările radicale. Organizațiile socialiste au fost responsabile pentru uciderea a numeroși
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
mod voit despresurarea orașului și a împiedicat evacuarea locuitorilor lui din dorința de a lăsa intelectualitatea leningrădeană să piară. Mulți dintre leningrădenii care au fost, totuși, evacuați în colțuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice nu s-au mai întors niciodată la casele lor din oraș. Noi date din surse germane arată că Hitler a dispus ca orașul să fie ținut încercuit și să nu se dea atacul pentru cucerirea lui, tocmai pentru uciderea tuturor locuitorilor prin înfometare și obținerea fără pierderi a
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Petrogradski. "(Vezi de asemenea Cinematografia rusă și sovietică)" Supremația culturală a orașului Sankt Petersburg s-a sfârșit odată cu proclamarea Moscovei ca noua capitală, dar a coincis cu zorile industriei cinematografice rusești. Doar puține filme au obținut însă recunoașterea internațională și casele de producție occidentale nu au putut filma aici. Studiourile Lenfilm au fost cele mai cunoscute în lume, având sediul în oraș. Cele mai cunoscute filme pe plan internațional au avut scenariul bazat pe lucrări literare faimoase, cum ar "Anna Karenina
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
reprezintă presa scrisă în limba română. Câteva posturi de radio transmit programe românești, printre care se numără Radio Novi Sad și Multiradio. Zilnic sunt transmise jurnale de știri și emisiuni destinate publicului românesc la TV Novi Sad 2. Există câteva case de editură în limba română, precum și câteva teatre de amatori. Anual se organizează festivale pentru promovarea obiceiurilor românești. Proiecte de viitor includ și construirea unui Muzeu al Spiritualității Românești la Torac (Begheiți). Minoritatea românească este concentrată în districtul Banatul de
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
țestoasă, apare încoronat. O lespede din Viena poartă săpată o imagine deasupra acestei inscripții: "„Anul 1202, Frederic al II-lea, Împărat Roman a fost ales la domnie. În timpul împărăției lui s-a născut un vasilise dintr-un cocoș, în această casă. El semăna cu chipul tăiat în piatră mai sus”". În imagine este reprezentată o creatură monstruoasă, cu trup solzos de șarpe, cu cap de cocoș, coroană pe creastă și cu 4 picioare. În alchimie, vasiliscul simboliza focul devastator, preludiu al
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
uniformitate sub acest aspect. După 1630, fâșia oranj a fost gradual înlocuită cu o fâșie roșie, după cum indică picturile din acea vreme. De vreme ce era puțin probabil să existe o motivație politică pentru introducerea unui motiv ce nu avea legătură cu Casa de Orania (), justificarea pare să fi fost faptul că cele două culori ale fâșiilor extreme: oranj și albastru, erau slabe calitativ și erau mai dificil de distins decât roșu și albastru închis, mai ales pe mare. Altă explicație este aceea
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
vaselor sau bătăliilor maritime, ambele steaguri pot fi văzute fluturând unul lângă altul, ilustrând astfel forma complexă de guvernământ cu două centre ale autorității: pe de o parte era funcția de stadhouder (care era întotdeauna ocupată de un membru al Casei de Orania, iar pe de altă parte era Staten-Generaal. Revoluția în Olanda, din ultima decadă a secolului al XVIII-lea, și cucerirea franceză au dat naștere altui steag. Numele "Prinsenvlag" a fost interzis. Nu a fost nici o schimbare a culorilor
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
urmă Olanda a fost anexată la Imperiul Francez. Drapelul său a fost înlocuit cu emblemele imperiale. În 1813, Olanda și-a recâștigat independența, iar Prințul de Orania s-a întors în țară din Anglia. Pentru a demonstra atașamentul poporului față de Casa de Orania, drapelele tricolore oranj-alb-albastru și roșu-alb-albastru erau arborate împreună pe acoperișuri. Care din cele două steaguri trebuia să fie drapel național a rămas nedecis. Până recent, ambele aveau aceleași drepturi, deși tricolorului roșu-alb-albastru i se dădea întâietate. Această întâietate
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
a fost ales de primul rege ca stindard personal ce avea stema națională pe fâșii albe. Din aceeași perioadă datează și obiceiul spontan intrat în conștiința populară, de a adăuga o fâșie oranj drapelului național, în semn de fidelitate față de Casa de Orania. Fâșia oranj este adăugată drapelului de Ziua reginei (30 aprilie) sau cu alte ocazii festive ce au legătură cu familia regală. Pe 19 februarie 1937, prin decret regal sancționat de Regina Wilhelmina, finalmente a fost stabilit ca roșu
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
observat că sensei poate fi folosit și independent, cu sensul de "domnule învățător", "doamnă învățătoare", "domnule doctor", etc. Alte formule de adresare mai sînt și: -kun pentru egali sau inferiori de sex masculin, diminutivul -chan pentru copii sau animale de casă, -senpai pentru colegi din anii mai mari, kōhai pentru colegii din clasele inferioare, etc. Un grad mai mare de politețe este exprimat prin sufixul -sama care e folosit pentru clienții firmei, pentru persoane de rang mult superior (dacă -sensei nu
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
înecați, împușcați, ...); bolnavii care în timpul convalescenței rămân nesupravegheați și trece peste ei o pisică sau morții nepăziți peste care au trecut pisici, câini, șoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă. Exista strigoi vii și strigoi morți. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau își părăsesc trupul și încep să danseze sau să facă tot felul de răutăți. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei (30 noiembrie). Strigoii iau
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]