532,837 matches
-
deportați în Siberia. Diferite biserici protestante au stabilit misiuni în Lituania din 1990. 4,1% din populație este ortodoxă (în special în rândul minorității ruse), 0,8% sunt protestanți și 6,1% au nici o religie. În istorie, Lituania a fost casa unei importante și un important centru al religiei și culturii iudaice din secolul al XVIII-lea până în ajunul celui de al Doilea Război Mondial. Înainte de război, populația evreiască din afara regiunii Vilnius (care pe atunci făcea parte din Polonia), număra circa
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
anul 1387, la . Rețeaua școlară a fost influențată de . În Evul Mediu au fost prezente mai multe tipuri de școli în Lituania - școli de pe lângă catedrale, unde elevii se pregăteau pentru preoție; școlile parohiale, care ofereau educație elementară; și școli de casă dedicate educării copiilor . Înainte de înființarea în anul 1579, lituanienii ce doreau să facă studii superioare mergeau la universități din orașe străine, între care Cracovia, Praga, Leipzig. În perioada interbelică, la Kaunas s-a înființat o - . 14,7% din bugetul de
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
populație de 196.135 locuitori. Localitățile înfrățite: Orașe cu acord de colaborare: Orașul se poate mândri cu o rețea de învățământ dezvoltată, care acopera intregul plan educațional, de la grădinițe, școli, licee cu o îndelungată tradiție, până la universități. Obiectivele turistice includ Casa memorială George Bacovia sau Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”. Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare. În oraș se află și cea mai
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
de Științele Naturii „Ion Borcea”. Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare. În oraș se află și cea mai mare catedrală catolică din Estul Europei, Casa memorială George Bacovia și Casa memorială Nicu Enea. Orașul oferă un mare număr de catedrale și biserici, cea mai importantă fiind Catedrala Ortodoxă „Înălțarea Domnului”, cea mai mare clădire de acest gen în România, și a patra din Europa. Catedrala
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare. În oraș se află și cea mai mare catedrală catolică din Estul Europei, Casa memorială George Bacovia și Casa memorială Nicu Enea. Orașul oferă un mare număr de catedrale și biserici, cea mai importantă fiind Catedrala Ortodoxă „Înălțarea Domnului”, cea mai mare clădire de acest gen în România, și a patra din Europa. Catedrala Sfinții Petru și Pavel este
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
un păgân și am adus un creștin". Nașii, când iau copilul de la moașă, pun un ban de argint jos pentru a o plăti. În Oltenia, tradiția merge mai departe, pentru că moașa copilului merge apoi în ziua de Sf. Vasile la casa copilului cu un colac și un ban de argint, cadouri pentru copil și părinți, și cu colacul pus pe capul copilului îl dă de grindă, urându-i acestuia să crească mare, sănătos și cuminte. Apoi moașa este așezată la masă
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
părinții soțului să ceară mâna fetei de la părinții acesteia. Pețitorul folosește o poezie specială, cunoscută de folcloriști sub denumirea de orație de nuntă, o alegorie în care un tînăr vânător pleacă sa vâneze o caprioară. Familia mirelui trece apoi din casă în casă cu sticle de țuică sau vin pentru a invita pe locuitorii satului la nunta feciorului lor. Toți iau parte la închinare, pentru că refuzul este echivalent cu refuzul invitației la nuntă. Nașii lor de botez, sau alți apropiați, se
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
să ceară mâna fetei de la părinții acesteia. Pețitorul folosește o poezie specială, cunoscută de folcloriști sub denumirea de orație de nuntă, o alegorie în care un tînăr vânător pleacă sa vâneze o caprioară. Familia mirelui trece apoi din casă în casă cu sticle de țuică sau vin pentru a invita pe locuitorii satului la nunta feciorului lor. Toți iau parte la închinare, pentru că refuzul este echivalent cu refuzul invitației la nuntă. Nașii lor de botez, sau alți apropiați, se alătură familiei
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
tradiție continuă și astăzi. Bărbații și femeile eligibile se întâlnesc la "Festivalul Fecioriei pe Muntele Găina" în Transilvania, pentru a se cunoaște și eventual pentru a-și găsi potențiali parteneri. Ceremoniile de înmormântare sunt moștenite de la romani. Aceștia puneau în fața casei unde exista un mort un chiparos, copac ce nu mai putea imboboci după ce a fost tăiat. Coloniștii romani din Dacia nu au găsit acest copac și obiceiul a fost ușor modificat, folosindu-se, în regiunile de munte, un brad, iar
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
putând fi întoarse de la matca lor firească. Se crede ca în această noapte "umblă strigoii" să fure "mana vacilor", "mințile oamenilor" și "rodul livezilor". Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește ca principal element apotropaic (de apărare), usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale. În general, acest usturoi cu rol de apărare, provine din cel menit cu un an înainte, în același moment
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
pe ascuns de flăcăi. Păzit astfel, usturoiul va putea mai apoi să asigure protecția ființei umane, reușind uneori să-i schimbe chiar soarta. Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și câmpurilor, se aduc crenguțe de vișin în casă, care vor înflori până la Crăciun, sau se seamănă boabe de grâu în diverse recipiente. Decembrie vine apoi cu sărbătoarea, atât de așteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Câți dintre noi nu au așteptat cu înfrigurare dimineața de 6 decembrie pentru
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
de Crăciun, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea. Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea. Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
alții îl consideră o referire directă la ,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din rai. Până în sec. al 15-lea, crenguțele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. In 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Craciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă. La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au inceput să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum" devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. Împreună cu aspectele religioase, în România, sărbătoarea Paștilor simbolizează renașterea și înnoirea vieții de zi cu zi. Curățarea casei, înnoirea hainelor și o baie rituală înainte de mersul la biserică sunt toate mărci ale noului început. Toată lumea, bogată sau săracă, se
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum" devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. Împreună cu aspectele religioase, în România, sărbătoarea Paștilor simbolizează renașterea și înnoirea vieții de zi cu zi. Curățarea casei, înnoirea hainelor și o baie rituală înainte de mersul la biserică sunt toate mărci ale noului început. Toată lumea, bogată sau săracă, se îmbracă în hainele sale cele mai bune (multă lume poarte costumele naționale) și merge la slujba de la miezul nopții
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
se îmbracă în hainele sale cele mai bune (multă lume poarte costumele naționale) și merge la slujba de la miezul nopții. Lumânări sunt aprinse pentru fiecare persoană în timpul acesteia, iar oamenii pleacă cu lumânările încă aprinse, pentru a "aduce lumina" în casele și apartamentele lor. Se spune și că lumânările aprinse opresc fulgerul și tunetul de la rănirea oamenilor pe drumul spre casă. Odată ajunși acasă, românii continuă sărbătoarea tradițională, cu o masă care include specialități ca pască, cozonac, drob (măruntaie de miel
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
Lumânări sunt aprinse pentru fiecare persoană în timpul acesteia, iar oamenii pleacă cu lumânările încă aprinse, pentru a "aduce lumina" în casele și apartamentele lor. Se spune și că lumânările aprinse opresc fulgerul și tunetul de la rănirea oamenilor pe drumul spre casă. Odată ajunși acasă, românii continuă sărbătoarea tradițională, cu o masă care include specialități ca pască, cozonac, drob (măruntaie de miel tocate, amestecate cu verdețuri și condimentate), friptură de miel, brânzeturi sau pandișpan (pain d'Espagne). Măiestria încondeierii ouălor de Paști
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
persoană nu ar trebui să petreacă această noapte de una singură, atât timp cât este noaptea în care noul an, reprezentat de copil, se naște, iar vechiul an, reprezentat de bătrânul obosit, e înlocuit. Pe 31 decembrie, sătenii merg cu plugul din casă în casă pentru a ura lumea de Anul Nou, dorindu-le un "prosper nou an" ("La mulți ani!"). Pe 1 ianuarie, copiii aruncă semințe de grâu peste pragul vecinilor, urându-le prosperitate și "semănare bună". Pentru cel mai important moment
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
ar trebui să petreacă această noapte de una singură, atât timp cât este noaptea în care noul an, reprezentat de copil, se naște, iar vechiul an, reprezentat de bătrânul obosit, e înlocuit. Pe 31 decembrie, sătenii merg cu plugul din casă în casă pentru a ura lumea de Anul Nou, dorindu-le un "prosper nou an" ("La mulți ani!"). Pe 1 ianuarie, copiii aruncă semințe de grâu peste pragul vecinilor, urându-le prosperitate și "semănare bună". Pentru cel mai important moment, trecerea în
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
dintre obiceiuri: "Vergelul". Este un prilej de sărbătoare, la care participă mai ales tinerii necăsătoriți și părinții acestora. Cei care fac "Vergelul" doresc să afle ce le rezervă noul an, mai ales dacă și cu cine se vor căsători. În casa unei gazde, anunțată din vreme de "colceri" sau "chemători" se adună toți cei interesați. Într-un căzănel cu apă, cei ce doresc să-și cunoască viitorul aruncă un obiect personal - inel, mărgea, pieptene, ban, cuțit etc. Personajul cel mai de
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
aceeași regiune sau comune, înrolându-se împreună, ca tovarăși, multi dintre ei fiind muncitori din aceeași breaslă, sau foști elevi ai unor colegii prestigioase. Se credea că războiul va fi de scurtă durată și că soldații se vor întoarce în casele lor înainte de Crăciun. În ambele tabere opuse se manifestă euforia colectivă care însoțea plecările spre front ale trenurilor pline de soldați, hrăniți cu entuziasm, de mulțimile adunate în piețe și gări, care fluturau steaguri și se îmbrățișau de rămas-bun, născându
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]