532,837 matches
-
sau „Siria goală”), aflată în sudul râului Eleuteris și în Irak. De la aproximativ 10.000 î.Hr., Siria a fost centrul culturii neolitice, unde a apărut agricultura și creșterea vitelor pentru prima dată în lume. Perioada neolitică ulterioară se caracterizează prin case dreptunghiulare ale culturii Mureybet. În perioada Neoliticului pre-ceramică, oamenii foloseau vase de piatră, ghips și var alb. Găsirea uneltelor obsidiene din Anatolia sunt dovezi ale relațiilor comerciale timpurii. Orașele Hamoukar și Emar au jucat un rol important în timpul Neoliticului târziu
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Roman. Populația în mare măsură vorbitoare de aramaică din Siria în timpul apogeului imperiului bizantin, probabil că n-a predominat până în secolul 19. Anterior cuceririi arabe islamice din secolul 7 d. Hr., masa populației erau aramei, dar Siria era de asemenea casa claselor conducătoare grecești și romane, asirienii rămânând în nord-est, fenicienii de-a lungul coastelor, iar evreii și armenii fiind de asemenea existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii ce locuiau în deșerturile din sudul
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
2013, inclusiv 11,000 de copii. Pentru a scăpa de violență, peste 2.1 milioane de refugiați sirieni au fugit în țările vecine Iordan, Iraq, Liban și Turcia. Un număr estimat de 450,000 de creștini sirieni și-au părăsit casele. Cum războiul civil a continuat, au apărut îngrijorări că țara ar putea deveni fragmentată și va înceta să mai existe ca stat. Siria se situează între latitudinile 32° și 38° N. La fel ca majoritatea statelor din Orientul Apropiat, Siria
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
etnic din Siria sunt kurzii. Ei constituie în jur de 9% din populație, sau aproximativ 1.6 milioane de oameni. Cei mai mulți kurzi locuiesc în partea nord-estică a Siriei și cei mai mulți vorbesc varianta Kurmanji a limbii kurde. Siria este, de asemenea, casă a altor grupuri etnice diferite, în special turkmenii (în jur de 500,000-1,000,000), cerchezii (vreo 100.000), grecii și armenii (aproximativ 100,000), cei mai mulți dintre aceștia din urmă fiind veniți în timpul Genocidului Armean. Siria are a șaptea cea
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
armenii (aproximativ 100,000), cei mai mulți dintre aceștia din urmă fiind veniți în timpul Genocidului Armean. Siria are a șaptea cea mai mare populație armeană din lume. Ei sunt adunați în special în Aleppo, Qamishli, Damasc și Kesab. Siria a fost odată casa unei populații importante de evrei, cu mari comunități în Damasc, Aleppo și Qamishii. Din cauza perscecuțiilor din Siria și oportunităților din alte părți, evreii au început să emigreze în cea de-a doua jumătate a secolului 19 în Marea Britanie, Statele Unite și
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
și tenisul. Damascul a fost locul de desfășurare a celei de-a cincea și a șaptea ediții a Jocurilor Pan-Arabe. Multe echipe populare de fotbal își au sediul în Damasc, Aleppo, Homs, Latakia, etc. Stadionul Abbasiyyin din Damasc este casa echipei naționale siriene de fotbal. Echipa a obținut anumite succese, calificându-se în patru competiții din Cupa Asiei. Echipa a jucat primul meci internațional pe 20 noiembrie 1949, pierzând în fața Turciei cu 7-0. În mai 2013, echipa a fost așezată
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Beria ar fi căzut în genunchi și ar fi cerut îndurare, însă, împreună cu ceilalți inculpați, a fost executat imediat, la 23 decembrie 1953. Cadavrul a fost probabil incinerat. Potrivit altor versiuni, neverificate (printre care și mărturia fiului lui Beria, Sergo), casa lui Beria a fost luată cu asalt la 26 iunie 1953 de o subunitate militară, iar viceprim-ministrul a fost împușcat mortal în timpul acțiunii. Sergo a mai afirmat că unul dintre membrii completului de judecată i-ar fi mărturisit că nu
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
susținând candidatura reprezentantului republican Barry Goldwater. În 1966, Reagan candidează pentru funcția de guvernator al statului California, obținând o victorie zdrobitoare. Este reales în 1970. Zece ani mai târziu, în 1980, Reagan este candidat al partidului republican în cursa pentru "Casa Albă". Obține victoria împotriva președintelui democrat, Jimmy Carter, în starea de spirit a electoratului american, influențată de capturarea ca ostateci a personalului ambasadei americane din Teheran (Iran). Acești ostateci au fost eliberați în timp ce presta jurământul de președinte pe Colina Capitoliului
Ronald Reagan () [Corola-website/Science/298217_a_299546]
-
1981. În ziua de 30 martie 1981, este rănit în urma unui atentat, în urma căruia va ramane cu hemotorax stâng pentru tot restul vieții. Se vindecă, dar starea sa de sănătate este permanent marcată de diverse afecțiuni în timpul anilor petrecuți la "Casa Albă". Politica sa ca președinte al Statelor Unite este caracterizată de optimism și de încredere în calitățile poporului american. Pe plan economic, realizează cea mai mare reducere de impozite din istoria americană. În politica externă, se remarcă prin deciziile sale ferme
Ronald Reagan () [Corola-website/Science/298217_a_299546]
-
pentru care, după dificultățile menționate mai sus, cere să fie primit în Academia nobililor ecleziastici și începe studiul dreptului civil la Universitatea de stat "Sapienza" din Roma. Datorită talentelor sale și a protecției cardinalilor Sala și Pacca, este numit prelatul casei, în ianuarie 1837, de către papa Grigore al XVI-lea, deși nu era încă preot; în luna martie a aceluiași an este numit "prelat al Tribunalului". În timpul epidemiei de holeră din Roma, l-a asistat cu abilitate pe cardinalul Sala în
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor. S-a născut în satul Vladimiri (Gorj), într-o familie de moșneni. A învățat carte și limba greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul și destoinicul băiat administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite. și-a constituit o avere prin cumpărare de pământ
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
cu alte șapte lucrări. Se întâmpla însă adeseori ca Modigliani să nu-și termine sculpturile, probabil din cauza sănătății firave, dar și îndoielilor artistice care-l tulburau. Extenuat din cauza efortului și rămas fără mijloace de subzistență, pleacă să se refacă în casa părintească din Livorno. După ce revine la Paris, se apucă din nou să picteze. Execută în special portrete la comandă, rapid, în timpul unei singure ședințe. Își folosește acum în pictură propriile experiențe din domeniul sculpturii; datorită acestora reușește să redea, într-
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
Bogdan din Brad, Ioan Ficher (Ficăr) din Ruda, Aron Suciu din Podele, Hențiu de la Rișca, Lazăr Comșa din Ribița și Ioachim Comșa din Zdrapți au discutat problema amical în localul lui Francisc Zawatsky. Auzind discuția, acesta le-a propus o casă a sa incendiată în 1848, dar care putea fi reparată, casă pe care ar vinde-o cu 2000 de florini (c. 0,6 kg aur) și uzufructul vieții sale și al soției sale asupra parterului. La 20 octombrie 1861 protopopul
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Podele, Hențiu de la Rișca, Lazăr Comșa din Ribița și Ioachim Comșa din Zdrapți au discutat problema amical în localul lui Francisc Zawatsky. Auzind discuția, acesta le-a propus o casă a sa incendiată în 1848, dar care putea fi reparată, casă pe care ar vinde-o cu 2000 de florini (c. 0,6 kg aur) și uzufructul vieții sale și al soției sale asupra parterului. La 20 octombrie 1861 protopopul Ioan Bașa a prezentat în fața adunării comitatului Zarand cererea de înființare
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
VIII, el fiind primul său director. În timpul său s-a definitivat construcția actualului local, s-au amenajat laboratoarele și sala de sport. Cu prilejul semicentenarului în 1920 a publicat prima monografie a gimnaziului. A fost căsătorit cu Iolanda, n. Robotin, casa sa fiind locul de întâlnire al intelectualității din Brad. Între 1892-1918 a jucat în diferite piese de teatru, în beneficiul fondurilor „Masa studenților” și „Fondul morboșilor”. A fost președinte al despărțământului Brad al ASTRA și membru în consiliul științific al
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
de al Doilea Război Mondial și a transformărilor de după s-a pierdut, iar instrumentele au dispărut. A organizat formația de călușari a liceului, formație a cărei vătaf era prof. Nestor Lupei. Formațiile au susținut numeroase spectacole în împrejurimile Bradului. Actual, casa sa este monument istoric, cod LMI HD-II-m-B-03266, fiind sediul Bibliotecii Municipale „Gheorghe Pârvu” din Brad, Valer Fugătă (n. 15 iunie 1894, Luncoiu de Jos - d. 1968, Cluj) a fost fiul preotului din Luncoiu de Jos. Între 1905-1909 a urmat gimnaziul
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
formației de dansuri, fiind totodată și vătaful ei. Era căsătorit cu Rodica, fiica lui Ioan Radu. La 4 noiembrie 1945, lui și lui Emil Fugătă le-au fost expropriate fără despăgubire proprietățile lor din Luncoiu de Jos, formate dintr-o casă de lemn cu trei camere, dependințele și terenul dimprejur de 0,4 ha, și încă patru bucăți de pământ, cu suprafața totală de circa 3,8 ha, în urma unei acuzații de „propagandă hitleristă”. A fost cadru didactic al liceului până la
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
campaniei. În timpul mandatelor lui Richard Nixon, Henry Kissinger i-a servit acestuia în calitate de Consilier pe Probleme de Securitate Națională (1969-1973) și, mai târziu, ca Secretar de Stat (echivalentul Ministrului de Externe în Guvernul României) în perioada 1973-1974. Kissinger rămâne la Casa Albă și pe timpul administrației lui Gerald Ford, păstrând funcția de Secretar de Stat (1974-1977). Lucrând pentru Nixon în plin Război Rece, Kissinger propune și promovează politica de "destindere" cu Uniunea Sovietică. De asemenea, negociază tratatele de limitare a înarmării strategice
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
context. El insistă că invazia era un plan dinainte stabilit și calculat în amănunțime, contribuția sa la acest plan fiind nulă. Speculațiile persistă însă pe marginea acestui subiect, fiind alimentate de reacțiile sale ostile la adresa subiectului Timorul de Est. Kissinger a părăsit Casa Albă în 1976, odată cu alegerea lui Jimmy Carter ca președinte. Continuă să joace roluri minore în administrațiile Reagan și prima administrație Bush, fiind susținut de grupul neo-conservator care a dominat Partidul Republican în anii '80 și care a văzut în
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
comisii de investigare a evenimentelor din 11 Septembrie 2001, ceea ce a generat un val de critici, alimentate de preferința lui Kissinger de a oferi publicului "doar atât cât are nevoie să cunoască", conturată de-a lungul anilor săi petrecuți la Casa Albă. Un episod interesant se creează prin insistența democraților din Congres în a cere ca Henry Kissinger să prezinte documentele sale financiare și care trebuiau să ateste, în opinia lor, eventualele sale conflicte de interes cu investigația lansată. Kissinger, însă
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
era exilat, sistemul fiind folosit și pentru pedepsirea oponenților politici ai regimului sau disidenților religioși. Alături de acești exilați pe motive extrajudiciare, existau, firește, în sistemul carceral țarist (Dostoievski și-a numit un roman despre brutalul sistem carceral siberian ""Amintiri Din Casa Morților"") din Siberia și exilați pe motive politice care fuseseră condamnați în curți de judecată: unii dintre acești deținuți politici au fost, de exemplu, "decembriștii" care au scăpat de pedeapsa capitală. În pușcăriile țariste munca silnică (forțată, "katorga") este introdusă
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică și poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă. În septembrie 1899 se mută în arhipelagul insulelor Marchize, la Atuona, pe insula Hiva-Oa. Aici își construiește celebra " Casă a plăcerilor", unde se mută cu noua sa "vahine". Aceasta a marcat în pictura sa o nouă perioadă de activă fecunditate creatoare. Amatorul de artă care a comandat ""Calul alb"" a refuzat până la urmă tabloul finisat, întrucât calul a devenit
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
început să cânte de la vârsta de 3 ani, pasiunea sa continuând în timpul școlii primare și al liceului. În 1977, în clasa I a jucat în mai multe piese de teatru, una dintre ele (intitulată „Problema problemei”), fiind montată pe scena Casei de Cultură din Onești. Printre pasiunile sale din școala generală s-au numărat (pe lângă muzică, fiind în corul școlii din clasa a V-a ), handbalul și învățătura. Pentru meritele sale, Loredana a fost aleasă comandantă de unitate. A participat la
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
zi concertând în cel puțin trei spectacole, uneori și mai multe, iar vara susținând epuizante concerte-maraton (câte opt concerte pe seară) în diferite locații și localități. Tot în perioada 1986-89, este prezentă pe un număr mare de compilații apărute la Casa de discuri „Electrecord”. De asemenea, participă la ediții ale Festivalul anual al melodiilor de la București și la Concursul cântecului politic pentru tineret. Are și o apariție remarcabilă în programul de Revelion. La concursul „Melodii ’86” participă cu melodiile „Mă întreb
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
filmat de Cătălin Cățoiu. Adrian Enescu îi propune Loredanei realizarea unui întreg album. Așa s-a născut albumul „Bună seara, Iubito!” (cu piese compuse de Adrian Enescu, pe versurile lui Lucian Avramescu), înregistrat în 1987 și apărut în 1988 la casa de discuri Electrecord. Inițial proiectul fusese gândit pentru o altă solistă. Adrian Enescu tocmai descoperise o fată care cânta rock, Sorina Moldvai, cu care a imprimat șase piese ce au devenit materialul muzical pentru albumul care s-a numit "Bună
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]