65,481 matches
-
roșcovană, și asta pentru că nu țineam chiar deloc să le surprind. Îmi era probabil frică de felul cum aș fi reacționat, sau mai degrabă Încercam să savurez pe Îndelete o plăcere amânată la nesfârșit, așa că apăream mereu la ore previzibile acasă, după șase-șapte seara, când ele se săturaseră deja una de alta. De cum mă vedea, pe iubita Ortansei o apuca subit graba, că a stat destul și doamna trebuie să se odihnească și mai are prin zonă câteva gravide și lăuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
adevărul și-l știam de foarte multă vreme și totuși continuam să scriu romane pe care nu le citește nimeni, pentru ca Într-un târziu să sfârșesc prin a nu mai fi În stare să le citesc nici eu. În loc să stea acasă să-și mănânce pensia În liniște, ea a băgat o grămadă de bani Într-o carte care nu folosea nimănui și care deja nu-mi mai folosea nici mie la nimic. Însă penibilul n-ajunsese Încă la punctul unde mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din ce trăiesc de fapt, ceea ce-i altminteri complet fals. Niciodată nu-i prea târziu să te Întorci Într-un loc de verdeață și răcoare unde ai crezut cândva că ți-e bine. În definitiv m-aș fi Întors și acasă, În demisolul meu sau În garsoniera ei, deși acolo mă aștepta Ortansa cu cei o sută de mii de lei pe care de o jumătate de an mi-i tot promitea doamna Plumbeanu, o sumă Însemnând cam o treime din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
uite că nicăieri În acest ținut de verdeață nu mai ai loc de jigodiile astea comuniste care n-au apucat să Învețe și nici nu vor să creadă că toți trăim din mila lui Dumnezeu. M-așteaptă cu gura căscată acasă, m-așteaptă cu banii, dar de fapt cine-i ea? Ortansa, da, Ortansa Golea fostă Pantazi, o femeie despre care nu sunt prea sigur dacă-i femeie, după cum nici de mine nu sunt sigur ce sunt, scriitor sau tubar, ciocănar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui din cazemata Casa Scânteii ca să-i ceară una alta, o pâine de mâncat, o Înlesnire, o posibilitate de afirmare? Pe toți Îi rezolvă Restoiu și trustul lui și nu făceam nici eu excepție, de vreme de pe banii lui stăteam acasă pe post de dădacă, ca să-mi scriu rahaturile de romane. În schimbul divorțului, Ortansa i-a cerut o casă, ceva ca un apartament cu două-trei camere, unde să-l poată primi În condiții cât de cât pe măsura personalității sale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bine Împreună În timp ce rumegam toată povestea asta și proiectul ăsta de a mă extinde de unul singur În garsoniera din Mihai Bravu pe spezele lui Restoiu, care proiect a rămas În suspensie cinci luni În cap. Atât a stat Ortansa acasă primindu-și salariul de stilistă șefă a secției de cultură-divertisment, cu singura obligație de a-i telefona zilnic lui Restoiu acasă sau la redacție și să-i spună preț de zece minute unde este și cu ce se ocupă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Bravu pe spezele lui Restoiu, care proiect a rămas În suspensie cinci luni În cap. Atât a stat Ortansa acasă primindu-și salariul de stilistă șefă a secției de cultură-divertisment, cu singura obligație de a-i telefona zilnic lui Restoiu acasă sau la redacție și să-i spună preț de zece minute unde este și cu ce se ocupă și cât Îi e de dor de el. Nu-i nici o problemă. A mai avut ea de-a face cu d-ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spurcăciunea asta de soare parcă s-a uitat În mare. Ce-ați făcut cu poporu’ târfe ordinare? I-ați tăiat lumina și căldura și l-ați trimis la mare fără bani de mâncare. De bani de tren ca să mă-ntorc acasă, nici nu mai spun. Aici am să-nțepenesc. Și cum Îmi mai țiuie-n urechi nenorocirea asta de vânt și mă Împresoară din toate părțile cu duhori. Peste tot pute a mortăciune, iarăși trebuie să fugi, iarăși Îți muți locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plajă, imediat după ce treci de Spital, și-o iei ușurel până-n Sud la capăt, ca să le iei fața la țigăncile alea două care se Întoarce Încoace. Mai faci o dată Sudu’ până scapi și de alea șaișpe pahare și ne Întâlnim acasă. Hai, Neluța, scoal’ de-acolo și fugi! El o roagă să stea, el o roagă să se scoale. El face și desface cu milogerala lui, În vreme ce ea pare să-l domine de-acolo de pe nisipul țărmului. Cu lădița alături, privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iert vreodată? Eh, ca și cum el ar avea vreo vină... * Soarele cobora spre ghiolul de peste șosea când am luat-o și eu spre sud, de-a lungul țărmului, În chiloți și cu hainele În sacoșa pe care o luasem seara de-acasă cu gândul să cumpăr niște portocale pentru Gabriel. Uitasem și de el și de Ortansa, de demisolul meu și garsoniera ei și uitasem și de foame, iar după ce mi-am astâmpărat setae și m-am spălat la dușurile de la camping
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dă-l În pula noastră de căzătură alcolistă. Nu-i așa, vere? Nu ne fute pe noi grija de maioru’ Zlate. - Corect și foarte la obiect. Văru’ Relu e poet și scriitor, mă recomandă. A scris sute de cărți. Are acasă un munte de romane, o ditamai arhiva. Neamu’ nostru mai mult cu așa ceva se ocupă, Nelișor, nămolu-i doar o chestie de sezon. Degeaba Îi explică, Încercând s-o distragă și s-o scoată din Îmbufnarea ei, da’ mai lasă-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aducem diseară nămol după ce ne Întoarcem cu Zlate, spuse cu un accent ușor ardelenmesc. O fi fost de prin părțile alea. Lesne Însă ai fi ghicit că și ea, ca și văru’ Laur, fugise de timpuriu de la maică-sa de acasă. Am Întrebat-o de pahare și scoase de sub masă un cârnat lung de pahare de plastic băgate unul În altul și aprecie că sunt vreo șaptezeci cu cele de pe jos. Pe preșurile prăfuite, sub hainele lor și genta de voiaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poimâine Încolo ne punem ca lumea pe treabă câte patru-cinci, cât o permite. Se Închină: Numai de-ar ține Dumnezeu vremea așa. * Am plecat, dar nu după Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-o nimeri acasă, iar dacă o rămâne Înțepenit prin boscheții de pe faleză și n-o să mai apucăm să-l vedem, cu atât mai bine. În drum spre centrul stațiunii, Laur mă Întrebă de două ori dacă m-am săturat, asta-l frământa, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iar acest argument Îl Înduplecă pe băiat. Mai aduse o bere, pe care am turnat-o iarăși În trei halbe. El ne-a spus că a rămas fără nici un ban de vreo două săptămâni, dar nu se Îndură să plece acasă văzând vremea asta frumoasă. Și cât naiba o să mai freci menta pe-aici, barosane? Toată vacanța probabil, până-n septembrie Încolo. E Învățat, fiindcă la el În Piatra Neamț tot așa se descurcă. Eu și Laur am fost Întru totul de acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gazdă mai acătării. Tot la Zlate Înnopta. Cel puțin până la toamnă familia o avea tot aici. Pe fetița ei din Făgăraș n-o mai văzuse de aproape doi ani, dar nici fără ceva bani nu-i venea să se Întoarcă acasă. Neli plecase În lume după bani, iar maică-sa n-o putuse reține, resemnându-se să-și crească nepoata așa cum Își crescuse fiica, așteptând și sperând ca Într-o bună zi Neli să se Întoarcă și să le ușureze traiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
i-a fost niciodată frică de muncă și nici rușine. Bine c-am apărut eu și s-a mai ușurat, și dacă l-a găsit pe turcul ăsta cu struguri, În două-trei luni o să poată strânge bani ca să se Întoarcă acasă. Numai de-ar duce-o Zlate până atuncea. * De vreo două săptămâni rămăsesem numai eu cu ea. Cine știe pe unde dispăruse târfa de văr-miu? Nu putea să fie totuși prea departe, căci geanta lui de voiaj și hainele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de-a lungul și de-a latul a zece kilometri de plajă. Sud-nord-sud, iar după prânz tot așa. Mă prindea și ora șase după-masa cu câte opt-zece pahare nevândute, dar În ruptul capului nu m-aș fi Întors cu ele acasă ca să le păstrez pentru a doua zi. Aia e, că se mai rărise lumea pe plajă, chiar dacă vremea abia se răcorise și rămăsese tot Însorită. Abia după cinci-șase septembrie Încolo aveam de gând să-mi reduc porția la patruzeci sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să nu te defecteze ea pe tine. Râse și-mi aruncă peste umăr Înainte de a ne despărți: să rămâi În bună stare, că dacă-mi iese ceva pe-acolo te chem și pe tine. După miezul nopții când am ajuns acasă cu paharele, transpirat și Îmbâcsit tot de gunoaiele prin care scormonisem, m-am apucat să-i povestesc lui Neli. Steaua norocoasă a lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o stăpânire tiranică... Pe 25 octombrie, în poartă la Seminar !...să nu uit de adrese..., pe 25 octombrie în poartă la...”, gândul repetând la fiecare pas, în foșnetul blând al frunzelor, ca un cântec trist, neauzit..” pe 25 octombrie... la... !” Acasă, zbaterile sufletului au continuat cu mai multă tărie. Se făcuse târziu... aproape de miezul nopții și, încă, somnul nu mă prindea. Întâlnirea din Grădina Publică, scurtă dar încărcată de semnificații, m-a tulburat într-atâta încât, îmi simțeam trupul ca scuturat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fără Dumnezeu și Cruce..!”. Vestea plecării în refugiu, căzu peste noi ca trăsnetul, derutându-ne și mai tare. Prin grija autorităților Statului, Seminarul „Veniamin Costache” din Iași, avea asigurată cazarea la Timișoara, pe tot timpul refugiului. Elevii trebuiau să plece acasă și să hotărască cu părinții... Simțeai cum se apropia ceasul ursitei, că nimic nu mai poate opri furtuna care se pornise... Totul se făcea cu o grabă care înfricoșa... Către amiază, ploaia pornită de dimineață încetase... Ceața se ridică și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Ultima zi a lui martie... acea miercuri de neuitat, era pe sfârșite... Au trecut trei zile... ca, o clipă. Era în cea de a treia zi a lui aprilie... cădea într-o luni. Seminarul rămăsese pustiu... elevii, în grabă, plecaseră acasă. Iașul era în fierbere. Străzile orașului, înguste și întortocheate, erau pline de trăsuri, ambulanțe, furgoane militare, soldați șchiopătând sprijiniți în cârje... totul într-o învălmășeală și o forfotă greu de închipuit. La Gară îmbulzeala crescuse peste măsură; un nesfârșit șir
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
foc sacru prețuirea, respectul pentru lucrul bine făcut. Era o disciplină de fier, cu cerințe mari. Aici trebuia să se formeze adevărați îndrumători și luminători ai satelor. Îmi era dor de școala aceea... îmi era tare dor. Gândurile mă purtau acasă... la școală... în Moldova. Primul cocoș ca o trâmbiță despica noaptea în două... somnul, încă, tot nu mă prindea. În dormitor, liniște... doar, răsuflet de om în somn... ...Duminică, 6 august... „Schimbarea la Față a Domnului”... Puii de berze își încercau forța
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tac... și, tac apăsați de tristețe și îngrijorare... Știrile de pe frontul de la Iași îi îngrijorează mult. Se uită adânc în inima focului... O vreme n-au scos o vorbă, sperau ca printro vrajă... un miracol, să comunice cu cei de acasă... Pe chipul lor joacă limbile de flăcări ca niște șerpi... Ca neam... la origine de păstori și crescători de vite, focul este un tovarăș căruia îi încredințează gândurile cele mai intime. Pentru o clipă se bucură... Ei râd la el
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și crescători de vite, focul este un tovarăș căruia îi încredințează gândurile cele mai intime. Pentru o clipă se bucură... Ei râd la el, vorbesc cu el, și îi cântă imnuri... unii se chircesc privindu-l și gândesc... gândesc îndelung acasă; sporovăiesc, povestesc, transmițându-i ceva din ființa lor. În ultima vreme, seară de seară, roată în jurul focului, își cântă durerea și dorurile de casă. Din când în când, în văzduh se ridică imnuri în sunete calde și blânde, care plâng
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
asculte... să asculte ce n-au mai auzit. Ei cântă... cântul îi viața lor, cu privirea ațintită în foc. Sub cerul albastru, înstelat, pe Lună plină, nu existau decât numai ei... și focul din fața lor, cu gândul la cei rămași acasă... cu gândul la Moldova... la școala lor. Greerii și ei țârâie prin iarbă împrejur, apoi tac o vreme, ascultă și iar încep... Primii cocoși se aud cântând... S-a intrat în a doua zi de „Probejenie”, cum se mai zice
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]