52,251 matches
-
Muzica ar fi în acest fel principiul regulator de care are nevoie regia." Muzica, pentru el, este un minunat instrument care permite structurarea, prin ritm, a spațiului scenic. Răscolit, foarte de tânăr, de opera lui Wagner pe care o va asculta la Bayreuth, el aspiră la reformarea scenei. Decorurile realiste în mijlocul cărora opera wagneriană este atunci interpretată îi apar inapte, chiar dacă au fost concepute cu acordul lui Wagner, să redea imensa interioritate a dramei wagneriene. Pânzele pictate, în platitudinea lor, i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
revadă plini de calm, în minte, evenimentele dispărute. În acest moment, se poate în sfârșit vorbi de aceste evenimente în mod coerent, pe-ncetul, pe înțeles, și poți rămâne relativ stăpân pe tine povestind întâmplarea, în timp ce este rândul celor care ascultă să plângă. Tocmai acesta este rezultatul la care încearcă să ajungă arta noastră. De aceea arta noastră cere ca un actor să experimenteze angoasele rolului său, să plângă toate lacrimile din trupul său la el acasă sau în timpul repetițiilor, astfel încât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a completa aluzia prin propria-i imaginație. Mulți sunt atrași de teatru tocmai prin misterul și dorința de a-l pătrunde. Teatrul naturalist pare să refuze publicului această putere de a visa și de a completa pe care o exercită ascultând muzică. Cu o insistență perseverentă, teatrul naturalist s-a străduit să alunge din scenă puterea misterului." Maeterlinck povestește numeroasele diferenduri care i-au opus pe Cehov și pe actorii săi la Teatrul de Artă din Moscova. Din dorința lor de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pasiune cu artă-nchipuite, Și scenele-ntre ele să fie-nlănțuite. În contra cuviinței cu glume nu veni Natura, totdeauna te-aplică a descri. Privește în Terențiu, cum vine un părinte, Cum mustră, cum învață pe fiul făr-de minte: Ș-acesta cum ascultă, și-ndată cum s-a dus În brațele iubitei el uită ce i-a spus. Aceste nu-s portrete, nu-i chip asemănat; E fiul, e amantul, e tat-adevărat." (Tr. rom. de A. Naum) 51 "Unicul vostru studiu natura, dar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cursul. Presărată cu anacronisme, piesa configurează o imagine necanonică a Mântuitorului, văzut, fără cutremur mistic, ca o făptură de o neobișnuită carismă, ca un stilist captatoriu, ale cărui rostiri cu falduri alegorice sunt sorbite cu încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu o sfințenie picată în caricatural de viitorul evanghelist Ioan. „Anacronisme”, recunoscute ca atare și incluse cu rost, se ițesc și în L’Homme qui se dit Lénine (1998). O privire cu scăpărări sarcastice asupra mitului „revoluției”, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o crenguță uscată, care dă trosnind o flăcăruie jucăușă, care scoate din întuneric fața-i bărboasă și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut ucenicului ascultător decât să vizeze cu ochii deschiși în beznă, așa cum știe el s-o facă, până la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care se percepe numai dacă atât alveolele pulmonare cât și bronhiolele sunt permeabile. Acest zgomot se ascultă atât în inspir cât și în expir, pe întreaga suprafață toracică; este un zgomot slab, cu timbru dulce aspirativ. Cunoașterea caracterelor normale a zgomotelor respiratorii precum și modificările lor în diverse circumstanțe patologice sunt obligatorii pentru diagnosticarea afecțiunilor aparatului respirator. Ascultarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
numește saturată când conține cantitatea maximă de solut la o temperatură (uneori și la o presiune) dată. Concentrația solutului (exprimată în una din unitățile definite mai sus) într-o soluție saturată, este numită solubilitate. Saturația este o stare de echilibru, ascultând de legile termodinamice ale echilibrului. Solubilitățile substanțelor variază cu: natura solventului; natura solutului; temperatura. O soluție apoasă de NaCl este saturată la 20°C când conține 358 g NaCl la 1 litru de soluție. Solubilitatea AgI este de numai 3
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
cere să se oprească. Iar unii spun despre moarte că este ca „Însănătoșirea pentru bolnav”, „ca dorința omului de a-și revedea casa după ce și-a petrecut mulți ani În Închisoare”3. Iar cel care nu reușește să se facă ascultat pe lumea această se consolează că În lumea de dincolo un zeu Îi va putea face dreptate 4. Într-un cuvânt, se naște - sau cel puțin Își face apariția și se accentuează - sentimentul că răul este intrinsec societății umane. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor; el le-a făcut plantele și vitele și peștii ca să le fie hrană... el le dă lumină așa cum Își doresc și străbate cerul pentru ca aceștia să-l vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă plâng, el Îi ascultă... Zeul cunoaște orice nume. (Merikara, 130 sqq.) În aspectele lor cele mai variate, aceste câteva decenii (sunt, cu aproximație, doar 150 de ani din mileniile de istorie egipteană) se prezintă ca un creuzet de experiențe felurite și contrare, un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și articulate. 2. Templele și casele de culttc "2. Templele și casele de cult" În religia mesopotamiană de o importanță deosebită beneficiau locurile sacre - temple și case de cult - În care se considera că locuiește divinitatea, mai dispusă să-și asculte credincioșii acolo decât oriunde altundeva. Această idee explică foarte bine termenul sumerian pentru templu, é, căruia Îi corespunde akkadianul bștu(m), care Înseamnă „casă”: acest lucru indică clar ideea umană de locuință a uneia sau a mai multor divinități. a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și ¾anna¿annaxe "H~annah~anna"ț... (VBoT 58 I 32’). Sunt și divinități despre care se spune că există ab aeterno, ca „zeii cei vechi” din mitul lui Ullikummixe "Ullikummi": Ea a Început să le vorbească zeilor celor vechi: „Ascultați cuvintele mele, zei vechi, care existați Încă din vechime și cunoașteți destinele!” (Ull. A III 48-51). Tot divinității Îi este atribuită și o sferă de relații și dorințe sexuale, atestată de mitologie: Kumarbixe "Kumarbi" se unește cu „stânca”; din cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Produs al gândirii științifice, acesta este un nou mod de a reprezenta, descrie și gândi lumea. Dar la Heraclit, chiar dacă el este deja „proză”, logos-ul rămâne „discursul”, deși din el rodesc toate lucrurile, și este un discurs care e „ascultat” (fr. 1, Diano), ocupând același câmp semantic ca și mythos-ul. Abia mai târziu va fi „rațiunea”. Între timp și istoriografia Începea să atace tradiția mitică. Hecateu din Milet Își Începea opera, poate Genealogiile, afirmând că va povesti faptele așa cum i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale, măsura distanței ce separa Atena de restul Greciei este dată În mod eficient de figura lui Socrate, al cărui cuvânt se răspândea liber În cetate, În timp ce, dimpotrivă, la Sparta erau Încă privilegiate tradițiile, nu se modificau legile și erau ascultate poveștile despre eroi (Platon, Hippias maior, 284 B-285 E). Mai mult decât pe zei, Socrate și Platon pun În discuție povestirile care Îi privesc (Platon, Legile, X, 887 C-888 D), iar dacă Socrate se mișcă Încă În incertitudine Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simt sosirea și să rămân Într-o stare de mijloc Între somn și veghe și să vreau să Îmi ațintesc privirea asupra lui și să mă neliniștesc pentru un rămas bun timpuriu din partea lui, să Îmi ciulesc urechile și să ascult, Între vis și realitate, cu părul zbârlit pe cap, să vărs lacrimi de bucurie și să simt ușoară povara minții (II, 32-33; Nicosia, 1984, p. 90). Izbăvirea garantată de zeu nu se limitează la sănătatea fizică, ci atinge Întreaga dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu ne lăsa pradă mâniei tale, o tu, care ești mâhnit! 3 Pentru a câștiga Îndurarea ta, noi vrem să dezlegăm gândul tău, prin cuvintele noastre, așa cum un vizitiu dezleagă calul, o Varuna. 19 Această chemare a mea, o Varuna, ascult-o și ai milă de mine, astăzi; căutând harul tău, eu te doresc pe tine. 20 Tu ești, Înțeleptule, stăpânul oricărui lucru din cer și de pe pământ; așadar, ascultă degrabă rugăciunea mea. 21 Dezleagă-ne de lațul de sus, desfă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dezleagă calul, o Varuna. 19 Această chemare a mea, o Varuna, ascult-o și ai milă de mine, astăzi; căutând harul tău, eu te doresc pe tine. 20 Tu ești, Înțeleptule, stăpânul oricărui lucru din cer și de pe pământ; așadar, ascultă degrabă rugăciunea mea. 21 Dezleagă-ne de lațul de sus, desfă-l pe cel de la mijloc și pe cele de jos, pentru ca noi să putem trăi. Păcatul capital pe care Îl pedepsește Varuna este cel comis (cf. Lüders, 1959) Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Heimdallrxe "Heimdallr" este deja evidentă În felul În care o descriu poemele eddice. El s-a născut „În zorii timpurilor” (Cântecul lui Hyndla, 35), fiind astfel, printre altele, strămoșul umanității și fondatorul Împărțirilor sociale („vă rog să mă ascultați voi toți, neamuri sacre, fii mari și mici ai lui Heimdallr”, spune ghicitoarea șVöluspá, 1ț, referindu-se la toți ascultătorii posibili din orice clasă socială). Dimpotrivă, natura sa „concluzivă” poate fi demonstrată doar din faptul că el este ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al unor teorii moderne despre originea lumii. Precizez imediat că mă refer doar la stilul, și, evident, nu la conținutul acestor teorii. Acest lucru ne poate surprinde. Însă, dacă îi întrebăm pe oamenii de știință despre originea universului și le ascultăm răspunsurile, ne vom da seama că și ei utilizează mijloace asemănătoare: ei trebuie să-și „imagineze” originea lumii plecând de la observațiile științifice asupra lumii de astăzi. Nimeni nu a „văzut” cum s-a născut și format universul. Omul de știință
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pe Abraham drept strămoșul comunității întoarse din exil ca să reconstruiască Ierusalimul și templul. Abraham a fost chemat de Yhwh, Domnul lui Israel, și-a lăsat patria pentru a merge spre o țară necunoscută, țara promisă (Gn 12,1). Abraham a ascultat (Gn 12,4a) și de aceea Dumnezeu l-a binecuvântat. Mesajul este clar: binecuvântarea promisă lui Abraham e valabilă și pentru toți cei care s-au întors din Mesopotamia după exil ca să se stabilească din nou în țara Canaanului. În
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în legea lui Moise. Cartea lui Iosue ne duce în lumea rafinată a epopeii și nu ne pune să parcurgem căile aride ale „istoriografiei”. Epopeea nu înseamnă însă „legendă”, adică pură ficțiune. După definiția lui Victor Hugo, „epopeea este istoria ascultată la poarta legendei”. Conform acestei definiții poetice, povestirea încearcă să-i laude pe eroii săi, să-i înfrumusețeze pe actorii și evenimentele la care participă, mai mult să celebreze decât să descrie și să producă în cititor sentimente de admirație
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
profetului Isaia (19,5-7 și 19,20-34) și două concluzii (19,8-9 și 19,35-37). Inițiativa vine de data aceasta de la Senaherib care trimite de două ori un reprezentant (pe „Marele copist”) spre Ierusalim pentru a invita populația să nu asculte de Ezechia și să se supună regelui Asiriei înainte de a fi prea târziu (2Rg 18,17-35; 19,9b-13; cf. 18,14 unde Ezechia ia inițiativa). Prima oară, mesagerii regelui se adresează cu glas tare întregii populații, în special oficialilor de la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un câine roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
variante , e.g. za este egală cu două aspecte ale sale, i.e. . De aici mai facem patru presupuneri: p1: este o j-variantă <footnote Adică, fixând ipostaza i în ambele alternative, ipostaza j variază. Spre exemplu, dacă a2: i citește și j ascultă muzică și a1: i citește și j citește, (a1, a2) sunt x-variante deoarece variază cu privire la comportamentul unui singur individ. Fiind vorba, în acest caz, despre comportamentul lui j, avem de a face cu j-variante. footnote> a lui, în sensul ca
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și procesele istorice locale, naționale și universale. Priceperea de a învăța rațional se învață prin antrenarea permanentă a operațiilor și formelor gândirii logice în cele mai variate situații: școală, acasă, excursii, în tot restul vieții. - Elevul să fie pregătit să asculte, să înțeleagă, diferite puncte de vedere, să dea dovadă de toleranță chiar dacă aceste argumente neagă părerea lui de până atunci. Este necesar să să țină seama de părerile altora în mod obiectiv, gândind și cântărind lucrurile.
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Apetroi Eugenia- Şcoala () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93552]