53,335 matches
-
și să o uiți atunci când citești.” În secțiunea a doua a volumului (intitulată Critică și teorie literară), sunt de remarcat, între altele, analiza „criticii semiotice” și eseul despre Roland Barthes. Impresionează, prin luciditate și antidogmatism, „răfuiala” senină și obiectivă cu critica semiotică; el însuși reprezentant, o vreme, al respectivei orientări, C. își păstrează sângele rece și depistează, cu sagacitate, „regula” succedării orientărilor dominante, a „modelor” în metodologia critică: semiotica a fost precedată de tematism și este detronată de teoria lecturii, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
despre Roland Barthes. Impresionează, prin luciditate și antidogmatism, „răfuiala” senină și obiectivă cu critica semiotică; el însuși reprezentant, o vreme, al respectivei orientări, C. își păstrează sângele rece și depistează, cu sagacitate, „regula” succedării orientărilor dominante, a „modelor” în metodologia critică: semiotica a fost precedată de tematism și este detronată de teoria lecturii, iar succesiunea, desigur, va continua. În încheierea volumului e inserat amplul studiu Măștile romantice ale dorinței, care se situează, după cum previne autorul, „în continuarea eseurilor din volumul Negru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
de tematism și este detronată de teoria lecturii, iar succesiunea, desigur, va continua. În încheierea volumului e inserat amplul studiu Măștile romantice ale dorinței, care se situează, după cum previne autorul, „în continuarea eseurilor din volumul Negru și alb”. După Eseuri critice, C. pare să se orienteze spre roman, publicând două romane-unicat ori romane-demonstrație. Primul, Un Burgtheater provincial (1984), este, în întregime, un colaj - în aparență - fără abateri și fără text-cadru auctorial (doar cu un Cuvânt înainte), o reunire de texte reale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
de scriitor, de soț și tată, de prieten al prietenilor săi). „Motorul” îl constituie introspecția și ispita aprehendării ontologicului. Uneori, tema, autoimpusă, e comentarea unor fragmente filosofice sau literare, dar prin aceasta cartea nu devine câtuși de puțin un studiu critic în înțelesul obișnuit: exemplul cel mai frapant îl oferă Caietele lui Cioran, probabil capodopera lui C., unde, în nici trei sute de pagini, coexistă, într-o textură seducătoare prin claritate și atractivă prin umorul bine controlat care o colorează, un comentariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
narațiunea, paradoxal lineară, e mereu întreruptă de considerații naratologice, filosofice, psihologice, subminată de pasiunea rece, analitică, pentru ontologie. ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI: Realism și devenire poetică în literatura franceză, Timișoara, 1974; Negru și alb, București, 1979; Mari corespondențe, București, 1981; Eseuri critice, Timișoara, 1983; Un Burgtheater provincial, București, 1984; Clopotul scufundat, București, 1988; Fragmente despre vid, București, 1992; Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferență, București, 1993; Viața în paranteză (Jurnal. 1965-1977), Timișoara, 1995; Cap și pajură, București, 1997; Trei într-o galeră, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
București, 1997; Trei într-o galeră, Cluj-Napoca, 1998; Caietele lui Cioran, Craiova, 1999; De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, Iași, 2001; & comp., Iași, 2003; „...pe mine nu contați”. Convorbiri cu Mircea Bențea, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un critic, RL, 1971, 51; Călinescu, Perspective, 213-216; Popescu, Cărți, 73-76; Grigurcu, Critici, 226-229; Mihai Coman, Intrarea ascunsă, VR, 1982, 1; Eugen Simion, Literatura și corespondența, RL, 1982, 3; Gheorghiu, Reflexe, 184-190; Grigurcu, Între critici, 244-247; Simion, Scriitori, III, 571-582; Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
Critici, 226-229; Mihai Coman, Intrarea ascunsă, VR, 1982, 1; Eugen Simion, Literatura și corespondența, RL, 1982, 3; Gheorghiu, Reflexe, 184-190; Grigurcu, Între critici, 244-247; Simion, Scriitori, III, 571-582; Nicolae Manolescu, O lume de citit, RL, 1985, 3; Monica Spiridon, Figura criticului creator, VR, 1985, 12; Șerban Foarță, Livius Ciocârlie, VR, 1986, 3-4; Călinescu, Biblioteci, 227-234; Mircea Mihăieș, Utopia sincerității, VR, 1987, 7; Ion Pop, Un visător definitiv, ST, 1988, 9; Cristian Moraru, Clopotul și oglinda, VR, 1988, 9; Dan C. Mihăilescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
circulația instrucțiunilor este de sus în jos, iar cea a raportărilor și explicațiilor de jos în sus; * existența compartimentelor (persoanelor) cu atribuții funcționale; * coordonarea administrativă este bazată pe compartimentele de producție specifică, pe cel financiar și pe cele funcționale considerate critice. 2. Tipul de abordare strategică ce vizează explorarea de noi posibilități (de penetrare) este definit prin sloganul „să faci ce este bine să faci” și se caracterizează prin : * promovarea inventivității și flexibilității antreprenoriale; * găsirea unor soluții tehnice flexibile și a
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
o societate sau un grup social. Ea înglobează, în afara artelor și literelor, modurile de viață, drepturile fundamentale ale oamenilor, sistemele de valori, tradițiile și credințele”. Cultura conferă omului capacitatea de reflexie asupra lui însuși, face din individ ființă umană rațională, critică și angajată etic, este instrumentul prin intermediul căruia omul se exprimă, caută neobosit noi semnificații și creează opere. Înțelegerea conceptului de cultură presupune luarea în considerare a principalelor caracteristici ale acesteia: * dinamismul culturii, schimbarea permanentă de la o etapă la alta sau
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
mai remarcăm cele două schițe ale lui P. Surupăceanu, despre lupta din trecutul poporului nostru și reportajul Visul unei nopți de mai de Victor Vântu, despre începutul constituirii Canalului Dunăre - Marea Neagră. În cronica făcută volumului Mărturii al Veronicăi Porumbacu, tânărul critic literar Aurel Martin subliniază argumentat elementele din creația poetei. Mai puțin adâncite și de aceea mai neconvingătoare sunt obiecțiile critice ale lui Aurel Martin pe care le face în cronica sa. În general analiza artistică a poeziilor este superficială, descriptivă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de mai de Victor Vântu, despre începutul constituirii Canalului Dunăre - Marea Neagră. În cronica făcută volumului Mărturii al Veronicăi Porumbacu, tânărul critic literar Aurel Martin subliniază argumentat elementele din creația poetei. Mai puțin adâncite și de aceea mai neconvingătoare sunt obiecțiile critice ale lui Aurel Martin pe care le face în cronica sa. În general analiza artistică a poeziilor este superficială, descriptivă. În ansamblul ei, revista oglindește în bună măsură nivelul la care se ridică creația studenților Școlii de literatură. Operele eficiente
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu o prefață de Sergiu Fărcășan, tiraj 10.150 exemplare. Dintre antologiile de versuri, să reținem una legată de un eveniment al anului, întitulată: Marea lege - versuri pentru noua Constituție. Mișcându-se într-un perimetru editorial atât de restrâns, receptarea critică a poeziei - așa cum răzbate din presă - este și ea mult diminuată. În Contemporanul, de pildă, pe tot parcursul anului, găsim o singură cronică literară: în Almanahul literar de la Cluj, așijderea; mai multe informații despre nivelul liric al anului găsim în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ei generală. Meritele de conținut și adeseori de formă poetică a volumului tov. Frunză cer ca această creație literară să fie sprijinită cu căldură și hotărâre. E evident că redacția revistei Viața românească nu a dat o îndrumare bună tânărului critic Aurel Martin, care se află la primele sale cronici literare. Critica nejustă apărută în revistă e rezultatul lipsei de principialitate. Poziția articolului Zile slăvite, e o poziție apolitică și insensibilă față de succesele poeziei”. Aici e momentul să facem o completare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Eugen Frunză? Și, fiindcă e vorba de critică - ne așteptam ca Ion Vitner să-și apere în scris sau într-o dezbatere organizată la Uniune, părerile în privința lui Eugen Frunză, de ale cărui începuturi în poezie s-a ocupat în calitate de critic literar. Tovarășul Vitner încă n-a dat nici un semn! Poate că, totuși... cândva. Stimate tovarășe, Când ne-am întâlnit prima dată mi-ai spus alarmat: — Ce ne facem? — Cu ce? Cu dramaturgia, frate! Și cu tinerii prozatori! Merge slab! La
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dezbateri s-a subliniat încă o dată pericolul pe care îl prezintă pentru literatura noastră încurajarea manifestărilor cosmopolite ale unor critici. Redacția revistei Viața românească, precum și redacțiile altor publicații vor trebui să dea dovadă de mult mai multă vigilență în aprecierile critice, să înăbușe cu tărie orice încercare de răbufnire a concepțiilor reacționare”. Dar seria discuțiilor în jurul poeziei a avut, pare-se, doar această reluare. Oricum, presa nu mai menționează altele. ALTE VOLUME DE POEZII Să ne oprim în cele ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
realizeze un mare salt pentru a se încadra definitiv - e timpul! - în frontul poeziei noastre luptătoare”. Că una din cauzele formalismului era îndepărtarea de viață, de realitate, de popor, s-a înțeles. Ideea va fi accentuată și de cealaltă instanță critică semioficială: cititorii. Astfel membrii cenaclului literar Al.Sahia din Buzău adresează Ninei Cassian și altor scriitori o scrisoare deschisă, publicată în Contemporanul 20: „În primul rând scriem tov. Nina Cassian. În anul 1950 ați venit la Buzău împreună cu tov. Veronica
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lipsurilor epicii lui Vladimir Colin - cu depistarea cauzelor acestora în metoda de creație (antirealistă) și în nivelul ideologic (scăzut) - îl pune S. Damian 24 în comentariul pe marginea primului roman al lui Colin, apărut în anul precedent. Reproducem fragmentar articolul criticului de la Contemporanul: „În domeniul prozei au apărut, în această perioadă, romane care reușesc în bună măsură să oglindească pe plan literar eforturile oamenilor muncii în diferite sectoare ale construcției socialiste, în romane, cum sunt: Drum fără pulbere de Petru Dumitriu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prestigiu, prin faptele sale, și astfel să ne convingă și emoționeze (...). Insistența cu care autorul a creionat chipurile negative și aspectele aparținând trecutului, fac ca «centrul de greutate al romanului să se deplaseze de la nou spre vechi», cum remarca un critic de la Viața românească (...). Istorii de demult, credințe străvechi, obiceiuri populare aparținând unei mentalități primitive, sunt expuse pe pagini întregi cu o deosebită încântare de autor. Uiți uneori că citești un roman, într-atât își părăsește Colin rolul de scriitor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au stabilit în mod just că lipsurile romanului sunt rezultatele unor confuzii în concepția ideologică a autorului. Alegând tema acestei prime dezbateri, comisia de proză a dovedit o orientare justă, ajutând prin discuții la lămurirea importantelor probleme ridicate de articolele critice apărute în Scânteia și Contemporanul. Punctul de vedere al comisiei de proză a fost exprimat în referatul expus de tov. Dumitru Mircea. Referatul a arătat în mod just că romanul lui Vladimir Colin, în ciuda unor momente realizate - care vădesc talentul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scrie E. Campus - este «bogat», «variat»; el «...cuprinde scene de dragoste în mijlocul naturii, aventuri cu caracter aproape polițist, scene impresionante de isteric mistică etc...». De fapt, marile slăbiciuni ale cărții sunt atât de evidente încât până și o asemenea entuziastă «critică» s-a văzut nevoită să le semnaleze (de altfel cu exces de «delicatețe») la sfârșitul articolului, unde aflăm că totuși, în roman se petrece «o deplasare de la nou la vechi», că «fluviul plin de farmec» se împotmolește adesea în «bălțile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aprinde undeva, în sângele care-i bate la tâmple, la-ncheieturi». Și, ceva mai departe, scriitorul continuă: «... luna din sângele lui ar lumina până departe și liniștea nopții ar fi liniștea mădularelor și inimii lui...». Acum intră în acțiune și criticul care, inducând în eroare pe cititori, trâmbițează că în acest roman natura se află într-o contopire organică cu omul... Fascinat de comparațiile bizare și lipsite de gust din paginile romanului, criticul scrie bucuros că meritul autorului stă în faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu omul... Fascinat de comparațiile bizare și lipsite de gust din paginile romanului, criticul scrie bucuros că meritul autorului stă în faptul că ar fi «evitat șabloanele». Iată, așadar, că tendințele formaliste ale scriitorului s-au întâlnit cu acelea ale criticului; dar este oare firesc ca această întâlnire nefericită să aibă loc în paginile Vieții românești? Dacă în primul caz - al cronicii Zile slăvite - era vorba de un articol care «face praf» pe nedrept un volum de versuri cu mari calități
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scriitorii noștri ale căror pagini închinate noului sat românesc, vor rămâne”. O carte „de care poporul are nevoie” este și romanul lui Horvath Istvan, scrie Eugen Campus 33, dar și Dan Costa 34 în revista clujeană. Spicuim câteva opinii ale criticului de la Viața românească: „Povestea din Brazdă peste haturi este în fond povestea luptei partidului pentru construirea socialismului, concretizată aici prin ofensiva pornită de organizația de partid din Borcut pentru a îndruma viața pe noi făgașuri (...). S-ar putea spune încă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în evidență calitățile acestui „roman al luptei tractoriștilor” (figura țăranului de tip nou, partidul - motorul acțiunii etc.) care reușesc să copleșească inerentele lipsuri (lupta de clasă insuficient relevată, discuții epice ș.a.). După un an, când romanul apare în volum, același critic făcându-și mea culpa, mărturisește că adevăratele neajunsuri ale cărții sunt altele. Cu precizarea că menționăm în note35 și alte contribuții critice la romanul sus-amintit, să citim cele două analize ale lui Mihai Gafița 36, sesizând armura ideologică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lipsuri (lupta de clasă insuficient relevată, discuții epice ș.a.). După un an, când romanul apare în volum, același critic făcându-și mea culpa, mărturisește că adevăratele neajunsuri ale cărții sunt altele. Cu precizarea că menționăm în note35 și alte contribuții critice la romanul sus-amintit, să citim cele două analize ale lui Mihai Gafița 36, sesizând armura ideologică pe care criticul o îmbracă pentru a-și întări opiniile. În Viața românească, 1952: „Romanul Ogoare noi este astfel orientat spre viitor. În această
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]