532,837 matches
-
fi extrem de stabilă. Algele nu degenerează și nu revin la specia anterioară. Procesul are o mulțime de beneficii în comparație cu obținerea altor plante din care se extrag biocombustibili. Algele pot fi crescute în recipiente transparente plasate în deșert sau pe acoperișul caselor. Ele nu au nevoie de teren și nu intră în competiție cu producția de alimente”. La unele specii de alge, cum ar fi Chlamydomonas reinhardtii sau cyanobacteria, la întuneric, protonii și electronii sunt reduși pentru a forma H gazos cu ajutorul
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
pentru Regatul Ungariei) și Putna (Țara Românească). În plus mai existatu vămi interne unde se plătea o taxă de tranzit, la Lăpușna, Roman, Bacău, Vaslui, Bârlad și Tecuci. Ca surse secundare de venit o reprezentatu arenzile încasate de la proprietarii de case si atelierele meștesugărești din orașe, amenzile și taxele de judecată ("tretina" - a treia parte din lucrul judecat) și veniturile satelor și ocoaleleor domnești. Domnul devenea de asemenea proprietar de drept al moșiilor rămase fără moștenitor precum și a celor confiscate de la
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
izgonire a românilor din oraș și din satele cu populație germană ale districtului. În hotărârea luată, semnată de magistrați și prevăzută cu sigilii, se fixa drept termen de plecare sfârșitul lunii mai 1713, după care, dacă se vor mai afla case cu localnici români, acelea vor fi arse și prefăcute în cenușă conform vechiului obicei practicat pe vremuri. În fața proporției de masă a bejeniei, autoritățile sunt silite să ia măsuri de întărire a pazei hotarelor spre a împiedica fuga țăranilor. Împăratul
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Simeon al II-lea al Bulgariei de Casa de Saxa-Coburg și Gotha (n. 16 iunie 1937, Sofia), a fost între 1943 - 1946 rege al Bulgariei, iar între 2001 - 2005 prim-ministru al Bulgariei. Este cunoscut și sub numele de "Simion de Saxa-Coburg și Gotha" sau în bulgară ca
Simeon de Saxa-Coburg-Gotha () [Corola-website/Science/297175_a_298504]
-
al XIX-lea, Fundulea avea statut de comună rurală, având numele de "Crângul-Fundulele", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Crângu, Fundulele și Gostilele, având în total 1160 de locuitori ce trăiau în 306 case. În comună funcționau trei biserici, o școală mixtă și două mori de apă, iar principalii proprietari de pământ erau C. Stoicescu și statul. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Sărulești a aceluiași județ, având 2578 de locuitori în
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
publicarea în premieră a romanului "Ghepardul" ("Il Gattopardo"), de Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Considerat cel mai bun roman al secolului, romanul prezenta nobilimea siciliană în timpul unificării Italiei (Risorgimento), când clasa de mijloc italiană a forțat unificarea sub Giuseppe Garibaldi și casa de Savoia Savoia. Giangiacomo Feltrinelli a fost adesea dornic să promoveze lucrări de avangardă sau ilegale (interzise de reglementările legale despre vulgaritate), cum ar fi "Tropicul Cancerului" al lui Henry Miller. În domeniul politic, Giangiacomo a călătorit în jurul lumii în
Giangiacomo Feltrinelli () [Corola-website/Science/297191_a_298520]
-
numărului mare de instituții internaționale situate la Bruxelles, se estimează ca aproximativ 20% din populație are o altă limbă ca limbă maternă. Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand "Bruocsella", ce înseamnă mlaștină ("bruoc") și casă ("sella"), adică "casa din mlaștină". Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul Bruxelles. Cu toate acestea, fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
instituții internaționale situate la Bruxelles, se estimează ca aproximativ 20% din populație are o altă limbă ca limbă maternă. Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand "Bruocsella", ce înseamnă mlaștină ("bruoc") și casă ("sella"), adică "casa din mlaștină". Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul Bruxelles. Cu toate acestea, fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții sunt situate în
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
locuințe omenești Primii locuitori ai zonei Văii Prahova sunt păstorii de vite, iar primul locuitor care s-a stabilit în actualul oraș Azuga a fost ciobanul Gheorghe Zangor, care avea în jur de 500 de oi, acesta construindu-și prima casă în jurul anului 1800. În anul 1884 localitățile Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului au format împreună o comună, sub numele de Predeal, iar în anul 1889 reședința Primăriei s-a mutat de la Predeal la Azuga, într-o clădire pusă la
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
fost un renumit loc de popas, pe drumul ce traversa munții. Pe locul unuia dintre aceste hanuri, între anii 1902-1903, a fost construită actuala biserică, închinată Sfintei Treimi. Pe lângă darurile oferite de credincioși, un ajutor semnificativ a fost oferit de Casa Regală. Biserica este împodobită cu o serie de vitralii deosebite, lucrate de un meșter german, în anul 1902, la cererea regelui Carol I și a reginei Elisabeta, ctitorii bisericii. În orașul Azuga se află (amenajat în 1920), monument istoric memorial
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
funerar de interes național. În rest, alte zece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian Marcu, Petre Tibeică, Ion Seu și Nicolae Irimia, casa parohială (începutul secolului al XX-lea), o altă casă din 1890 din strada Independenței, și cășeria
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian Marcu, Petre Tibeică, Ion Seu și Nicolae Irimia, casa parohială (începutul secolului al XX-lea), o altă casă din 1890 din strada Independenței, și cășeria lui Ghimbășanu (1878). Pârtiile amenajate din Azuga sunt
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian Marcu, Petre Tibeică, Ion Seu și Nicolae Irimia, casa parohială (începutul secolului al XX-lea), o altă casă din 1890 din strada Independenței, și cășeria lui Ghimbășanu (1878). Pârtiile amenajate din Azuga sunt: Alte pârtii de schi fond, precum și
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian Marcu, Petre Tibeică, Ion Seu și Nicolae Irimia, casa parohială (începutul secolului al XX-lea), o altă casă din 1890 din strada Independenței, și cășeria lui Ghimbășanu (1878). Pârtiile amenajate din Azuga sunt: Alte pârtii de schi fond, precum și un traseu de snowboard, situate în vecinătatea pârtiei Cazacu, însumeaza
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian Marcu, Petre Tibeică, Ion Seu și Nicolae Irimia, casa parohială (începutul secolului al XX-lea), o altă casă din 1890 din strada Independenței, și cășeria lui Ghimbășanu (1878). Pârtiile amenajate din Azuga sunt: Alte pârtii de schi fond, precum și un traseu de snowboard, situate în vecinătatea pârtiei Cazacu, însumeaza 10 km. Azuga dispune de o telegondolă inaugurată la
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
a satului Orehovița, proprietate a mănăstirii Târgoviște. Atunci, Ilinca Cioroboreanca cu fiii ei, Dumitru și Mihai, vând lui Barbu Capital Căluțoiu o parte din moșia din Cioroboreni. Această moșie se învecinează cu moșia Vînjului, o localitate în care își află «casele și acareturile» căpitanul de plai Barbu Căluțoiu. Din document reiese că Vînju Mare era, în 1772, o localitate deja constituită și suficient de puternică să fie cel puțin cea mai influentă a plaiului Blahnița, dacă nu chiar reședința acestuia. Pe
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
suprafețe întinse și cultivate cu viță de vie. Se pare că acea specie de ulm ar fi dispărut de prin pădurile noastre, dar existența pădurii "Lunca Vînjului", la o distanță de numai 1500 de metri, dovedește că pe însuși terenul casei de cultură de azi, a existat înainte o pădure. Vechii locuitori ai satului Vînju Mare trăiau prin pădure după dealuri, unde își defrișaseră câte un petic de pământ pe care își cultivau vița de vie și cereale numai cât era
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
nevoilor familiale. Acești locuitori își construiseră bordeie, chiar pe aceste terenuri, așezate la estul actualului oraș. În urma împroprietăririi din 1864, locuitorii au părăsit așezările din păduri și vii pentru a se stabili în sat, unde li se repartizaseră loturi de casă. După culesul viilor, vinul rămânea în pivnițele bordeielor unde locuiseră și periodic mergeau acolo cu un vas pentru a aduce doar atâta vin cât avea nevoie familia. Mai târziu, țăranii și-au ars bordeiele și și-au adus recolta în
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
aduc locuitorii comunei Vînju Mare la Războiul de Independență, în perimetrul comunei se face o nouă împroprietarire cu loturi tip de 5 ha, din proprietatea statului. La această improprietărire beneficiază de pământ țăranii săraci, care au primit și loturi de casă în jurul vetrei satului Vînju Mare, cât și participanții la Războiul de Independență. Restul moșiei rămânând în proprietatea statului, a fost dat în arenda lui Ion Ceroșanu. În anul 1899 s-a făcut o noua împroprietărire cu drept de răscumparare pe
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
și din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.); și necropola tumulară geto-dacică descoperită la ieșirea din Popești, pe partea stângă a drumului spre Novaci. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Nicolae” (1870) din Drăgănescu; casa Maria Călin (1920); casa Marin Matei (1927); casa Maria State (1931), ultimele trei din Novaci; conacul Călinescu (începutul secolului al XX-lea) din Mihăilești; și școala veche (1900), astăzi grădiniță, din nordul satului Popești.
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
secolele al III-lea-I î.e.n.); și necropola tumulară geto-dacică descoperită la ieșirea din Popești, pe partea stângă a drumului spre Novaci. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Nicolae” (1870) din Drăgănescu; casa Maria Călin (1920); casa Marin Matei (1927); casa Maria State (1931), ultimele trei din Novaci; conacul Călinescu (începutul secolului al XX-lea) din Mihăilești; și școala veche (1900), astăzi grădiniță, din nordul satului Popești.
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
-I î.e.n.); și necropola tumulară geto-dacică descoperită la ieșirea din Popești, pe partea stângă a drumului spre Novaci. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Nicolae” (1870) din Drăgănescu; casa Maria Călin (1920); casa Marin Matei (1927); casa Maria State (1931), ultimele trei din Novaci; conacul Călinescu (începutul secolului al XX-lea) din Mihăilești; și școala veche (1900), astăzi grădiniță, din nordul satului Popești.
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
a constituit doar 1% din volumul total al mijloacelor utilizate. La construcția obiectelor cu destinație industrială s-au utilizat 31,4 mil. lei (89% din totalul mijloacelor utilizate). Din contul mijloacelor proprii ale populației au fost date în exploatare 36 case de locuit individuale cu o suprafață totală de 2345 m2, investițiile străine pentru perioada curentă au constituit 1,9 mil. lei. În perioada ianuarie-iunie 2001 vânzările de mărfuri prin comerțul cu amănuntul, inclusiv alimentația publică, de către unitățile înregistrare oficial au
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
1968, județul Prahova s-a reînființat, iar orașul Slănic a devenit parte a acestuia, fiind format din orașul propriu-zis și cele două sate, Groșani și Prăjani, care ocupă extremitățile nordică, și respectiv sudică a orașului. În orașul Slănic se află Casa Cămărășiei (Cancelaria Salinei, începutul secolului al XIX-lea, azi Muzeul Sării), (secolul al XVIII-lea) și (sfârșitul secolului al XIX-lea), toate trei monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
secolului al XIX-lea), toate trei monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883-1884, prima școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prăvălie Maria Alexe (1925-1926
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]