532,837 matches
-
de arhitectură de interes național. În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883-1884, prima școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prăvălie Maria Alexe (1925-1926), ambele din localitatea Prăjani; casele cu prăvălie Ștefan
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
din județul Prahova ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883-1884, prima școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prăvălie Maria Alexe (1925-1926), ambele din localitatea Prăjani; casele cu prăvălie Ștefan R. Anghel și Gheorghe Ștefănescu; conacul Teoharescu (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Vasilica Pătrașcu (prima jumătate a
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883-1884, prima școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prăvălie Maria Alexe (1925-1926), ambele din localitatea Prăjani; casele cu prăvălie Ștefan R. Anghel și Gheorghe Ștefănescu; conacul Teoharescu (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Vasilica Pătrașcu (prima jumătate a secolului al XIX-lea), Maria Ionescu (1880), Ștefania Cristescu
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prăvălie Maria Alexe (1925-1926), ambele din localitatea Prăjani; casele cu prăvălie Ștefan R. Anghel și Gheorghe Ștefănescu; conacul Teoharescu (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Vasilica Pătrașcu (prima jumătate a secolului al XIX-lea), Maria Ionescu (1880), Ștefania Cristescu (1900), Ion Dumitrescu, Sia Șerban, Catrina Puiu (sfârșitul secolului al
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prăvălie Maria Alexe (1925-1926), ambele din localitatea Prăjani; casele cu prăvălie Ștefan R. Anghel și Gheorghe Ștefănescu; conacul Teoharescu (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Vasilica Pătrașcu (prima jumătate a secolului al XIX-lea), Maria Ionescu (1880), Ștefania Cristescu (1900), Ion Dumitrescu, Sia Șerban, Catrina Puiu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Epure Constantin (1920), Cristina Nestorescu și Andreea Patou (1924). Orașul este cunoscut pentru lacurile
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
tot atât de importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur. Localitatea este atestată printr-un document redactat între anii 1408 și 1418, semnat de "Mircea cel Bătrân", în care așezarea este numită ""târg"", și întărește dania lui "Anghel de la Ocnă" „casa lui sau locuri sau vii, avere moartă sau vie sau orice de la mic până la mare să fie starețului chir Sofronie de la mănăstirea Cozia”. De fapt până în jurul anului 1450, mănăstirea Cozia a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind cea
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni"". În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla o biserică domnească, ai cărei preoți, precum și casele lor, erau scutiți de dări și de obligații față de cămărașii de la Ocnă. Acest lăcaș de cult nu a supraviețuit, surpându-se înainte de 1676; biserica ridicată apoi pe acest loc, cu hramul "Sfântul Gheorghe", considerată și ea domnească, datează din 1676-1677
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Cicero a comentat cu privire la importanța , și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului roman din Sicilia, . În secolul 1 î.e.n., insula a fost menționată de Pliniu cel Bătrân și de Diodorus Siculus: acesta din urmă i-a lăudat porturile, bogăția locuitorilor, casele bogat decorate și calitatea produselor textile. În secolul al 2-lea, împăratul Hadrian (117-38) a ridicat Malta la rang de "municipium" sau oraș liber: afacerile locale ale insulei erau administrate de patru "" și de senatul municipal, în timp ce un procurator roman
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
lungă și mulți copii. Completări includ calculatoare de birou (cu referire la contabilitate), ață (pentru moda) și linguri de lemn (pentru gătit și poftă de mâncare). La nunțile tradiționale malteze, grupul miresei merge în procesiune sub un baldachin ornat, din casa familiei miresei, la biserica parohială, cu cântăreți care intonează serenade miresei și mirelui. Cuvântul maltez pentru acest obicei este "il-ġilwa". Acest obicei împreună cu multe altele, a dispărut de mult timp din insule, în fața practicilor moderne. Noile soții purtau , un element
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
maiștrii (505 elevi). Sistemele de învățământ sunt accesibile în limba română. Oferta de carte este bine reprezentată, în oraș existând o bibliotecă orășenească (474 cititori), 2 biblioteci în școlile generale. Cele trei biblioteci conțin 23 600 volume, iar biblioteca de la Casa de Cultură conține 15 300 volume. Orașul a avut reputația de cel mai poluat oraș din Europa până la accidentul nuclear de la Cernobâl . Aceasta a fost datorată emisiilor de la două fabrici din zona: Monumentul este un obelisc ridicat în anul 1952
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
Voivodina. La 15 noiembrie 2003 s-a redeschis după aproape 50 de ani Teatrul Profesionist Românesc, care dă reprezentații în principalele localități cu comunități românești, cum ar fi Vârșeț, pe scena Teatrului Național „Sterija”. Activitatea culturală este bine reprezentată prin casele de editură finanțate de stat, precum "Libertatea". Casă de Presă și Editură "Libertatea" scoate anual aproximativ 20 de titluri. La ediția a 45-a a târgului de carte de la Belgrad, editura a realizat un CD cu noua titluri de excepție
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
după aproape 50 de ani Teatrul Profesionist Românesc, care dă reprezentații în principalele localități cu comunități românești, cum ar fi Vârșeț, pe scena Teatrului Național „Sterija”. Activitatea culturală este bine reprezentată prin casele de editură finanțate de stat, precum "Libertatea". Casă de Presă și Editură "Libertatea" scoate anual aproximativ 20 de titluri. La ediția a 45-a a târgului de carte de la Belgrad, editura a realizat un CD cu noua titluri de excepție sub sloganul "3000 de pagini pentru mileniul trei
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
roșii. Dacă aliniamentul este vertical, banda albă trebuie să stea la stânga din punctul de vedere al privitorului. Dacă drapelul este arborat vertical deasupra unei străzi, banda albă trebuie să fie la stânga atunci când este privit în direcția în care cresc numerele caselor. Dacă acoperă un sicriu, albul trebuie să stea deasupra inimii. Drapelul se arborează înainte de 8 a.m. și se coboară la apusul soarelui, iar dacă se arborează pe timp de noapte, trebuie iluminat. La o înalțare ceremonială a drapelului, se intonează
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
economia, turismul și aspectul localității. În apropiere de Solca, la circa 7 km, se găsește Biserica Arbore din comuna cu același nume, monument istoric ce datează din 1502. Între principalele obiectivele turistice ale orașului se numără și Casa-muzeu Solca sau Casa “Saveta Cotrubaș”, un muzeu etnografic înființat în anul 1971 și găzduit într-o locuință tradițională bucovineană ce datează din secolul al XVII-lea. Muzeul este poziționat în partea estică a localității, la ieșirea către Marginea. Tot la ieșirea către Marginea
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
și “Halba de bere”. În imediata vecinătate a parcului central se află o berărie și un complex comercial cu restaurant. Există și un motel-restaurant, Hanul Solca, situat în apropiere de mănăstire și de fabrica de bere. În oraș mai funcționează Casa de Cultură “Victor Vasilescu” cu o capacitate de 200 de locuri (unde în trecut a existat și un cinematograf), Grupul Școlar “Tomșa Vodă” (fostul Liceu Teoretic Solca), biblioteca orășenească “Ilie E. Torouțiu” cu peste 25.000 de volume, Ocolul Silvic
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
stațiune căutată, în special de cei cu diferite boli ale plămânilor. În 1926, localitatea este promovată de la rangul de târg la rangul de oraș (comună urbană). În 1971 este deschisă publicului Casa-muzeu Solca, situată la ieșirea din oraș către Marginea. Casa este construită în stil tradițional românesc și datează din anul 1670. Este un monument de arhitectură populară reprezentativă pentru zona etnografică Rădăuți: are pridvor cu prispă, tindă și două camere; în interior sunt expuse obiecte originale specifice unei locuințe țărănești
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Este un monument de arhitectură populară reprezentativă pentru zona etnografică Rădăuți: are pridvor cu prispă, tindă și două camere; în interior sunt expuse obiecte originale specifice unei locuințe țărănești, dispuse în mod firesc și autentic. Casa-muzeu Solca, poartă astăzi numele Casa “Saveta Cotrubaș” și aparține de Complexul Muzeal Bucovina Suceava. După Revoluția din decembrie 1989, managementul neadaptat noilor cerințe de piață a condus în cele din urmă la închiderea fabricii de bere în 1997. În 1999 a existat o încercare de
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Boemia, s-a format la sfârșitul secolului al IX-lea ca un mic ducat în jurul Pragăi, la acea vreme aflată sub dominația puternicului Imperiu al Moraviei Mari (care a ajuns la întinderea teritorială maximă în timpul domniei lui Svatopluk I din Casa Mojmír). După căderea imperiului, în 907, centrul de putere s-a transferat dinspre Moravia către Boemia, sub dinastia Přemyslidă. În timpul domniei ducilor și regilor Přemyslizi, și a urmașilor lor, Luxemburgii, țara a ajuns la întinderea maximă (secolul al XIII-lea
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
pentru fiul său. El a construit un vast imperiu ce se întindea de la Dunăre până la Marea Baltică. În 1306, ultimul rege din linia Přemyslizilor a fost ucis în circumstanțe misterioase în Olomouc pe când se odihnea. După o serie de războaie dinastice, casa de Luxemburg a obținut tronul Boemiei. Secolul al XIV-lea, și mai ales domnia regelui de origine cehă Carol al IV-lea, care a devenit și rege al Italiei, rege al romanilor și împărat romano-german, este considerată a fi epoca
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Școala cu clasele I - VIII „Nicolae Bogdan” din Vașcău are rol de centru coordonator pentru școlile cu clasele I - IV din: Câmp, Vărzarii de Jos și pentru Grădinița cu Program Prelungit și Grădinița cu Program Normal din Vașcău. În progrmaul Casei de Cultură a orașului Vașcău au loc anual manifestări grupate sub titlul „Vetre Folclorice” la care participă formațiuni artistice atât din orașul Vașcău, cât și din localitățile învecinate. De asemenea, Casa de Cultură organizează și găzduiește programe artistice cu ocazia
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
și Grădinița cu Program Normal din Vașcău. În progrmaul Casei de Cultură a orașului Vașcău au loc anual manifestări grupate sub titlul „Vetre Folclorice” la care participă formațiuni artistice atât din orașul Vașcău, cât și din localitățile învecinate. De asemenea, Casa de Cultură organizează și găzduiește programe artistice cu ocazia „zilei orașului” la care sunt invitați atât artisți din localitate, cât și trupe de muzică populară și ușoară din România. Punctul muzeistic „Nicolae Bocu” a fost inaugurat la data 9 Mai
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Fânațe, peșterile din zona izvoarelor Crișului Negru, Porțile Bihorului, peșterile de pe Valea Sighiștelului, Peștera Urșilor de la Chișcău, Peștera de la Câmpeneasa (Izbuc). Se află la o distanță de 3,5 km de orașul Vașcău, situată la cca. 100-150 m de ultima casă din Izbuc; traseul este accesibil cu mașina până la un anumit punct, după care se merge pe o potecă ușoară. Peștera este situată într-o adâncitură a depresiunii Țarina, între pădurile Curpiniș (N-V) și Fața Dealului (N-NE). Apele Râului
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Aprilie 1979, un cutremur cu epicentrul în Ulcinj și o mărime de 7,2 puncte pe scara Richter s-a produs în nordul Albaniei. Din păcate, au existat 35 de victime. În special în Shkodra, districtul are o mulțime de case au fost avariate sau distruse. Reconstrucția a fost realizată de către Republica Populară fără ajutor străin. Acest cutremur a fost al doilea cutremur puternic din secolul XX. În ianuarie 2010, întreaga câmpie de la Velipoja a fost inundată după ce a plouat greu
Districtul Shkodër () [Corola-website/Science/297240_a_298569]
-
Cezar Săvescu (traducerea a fost publicată în revista "Liga literară" din București, anul II, 1895, nr. 6). Prima apariție în volum a fost traducerea semnată „"Șt. P."” (cel mai probabil Ștefan Petică) în lucrarea „Edgar Allan Poe, "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare"” apărută la Craiova în 1896. Poemul a fost tradus și de Axelrad Luca și publicat, alături de „Cei opt Orangutani” și „Moartea Roșie”, într-o broșură de 32 de pagini tipărită în
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
către o poziție dictatorială. Demisia lui Șevardnadze a fost o lovitură personală pentru Gorbaciov și pentru eforturile lui de reformă. Gorbaciov, în acest timp, pierdea tot mai mult teren în fața naționaliștilor. În octombrie 1990 a fost fondat partidul naționalist rus "Casa noastră Rusia". În aceeași lună, atât Rusia cât și Ucraina au proclamat suveranitatea completă a legilor naționale asupra celor unionale. Războiul legilor a devenit o luptă publică, Sovietul Suprem refuzând să recunoască acțiunile celor două republici. Gorbaciov a publicat schița
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]