53,335 matches
-
reprezintă un succes al literaturii noastre. În primul rând trebuie subliniată poziția avansată a autorului, concepția sa clară în multe din problemele tratate, trebuie subliniat faptul că ideile partidului încălzesc, luminează și îndeamnă la acțiune pe cele mai multe dintre personaje (...)”. Același critic, după un an (în Viața românească, 1953): „Critica noastră literară săvârșește adesea greșeli care ajung să deruteze pe unii scriitori (...). Trebuie spus că, din păcate, de o astfel de critică au avut parte, în general, cărțile lui Aurel Mihale. În
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
socialist (...). Astfel a fost posibil ca unii dintre participanții la dezbaterea de la Uniunea Scriitorilor - printre care cităm pe Isaiia Răcăciuni Gheorghe Costăchescu și M. Marcian (la care se adaugă și Lascăr Sebastian, regizorul spectacolului de la Reșița) - situându-se pe poziții critice burgheze, să ajungă să vorbească despre «melodramă», sau să încerce o asemănare între oameni și fapte din Cetatea de foc și eroi sau conflicte ale pieselor antice. Critica justă, principială, în această problemă a făcut-o tov. Ioan P. Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
limita și de data aceasta la reproducerea fragmentară a câtorva articole, urmând să menționăm în note50 câteva aspecte din vasta activitate a lui V. Silvestru, reporter, nuvelist, comentator literar, politic ș.a. Să-ncepem cu unul din factorii care, după opinia criticului, asigură reușita unui spectacol, dincolo de repertoriul adecvat și anume „studiul actualităților politice” de către actori și regizori. Scrie Valentin Silvestru 51: „Piesa Undeva într-o țară de Nicolai Virta, admirabilă lucrare dramatică, de deosebită originalitate, aduce pe scena românească un conflict
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tipic în arta realistă, cuprinse în raportul tovarășului G.M. Malencov, n-au fost aproape deloc aplicate cu prilejul analizei operelor literare. În discuțiile organizate s-a manifestat o subestimare a problemelor de teorie, tendința către practicism și empirism în analiza critică, ceea ce a dăunat nivelului dezbaterilor. La aceste discuții absentează în mod sistematic scriitori ca Marcel Breslașu, Marin Preda, Nicolae Jianu. De asemenea unii dintre scriitori au adesea o prezență formală în cadrul ședințelor, deoarece ei nu citesc cartea analizată și deci
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și academia, ba chiar mai activ, alt domeniu al creativității: literatura. Așa se face că, în lipsa unei lucrări a lui Stalin despre problemele literaturii - deși antecedente există, căci pe aceeași pagină în care Contemporanul publică din lucrările plenarei scriitorilor, un critic, pe care l-am pomenit în prea multe rânduri până acum, scrie despre Arta literară a lui Karl Marx5, cu accent pe darul tipizării -, așadar în aceste condiții, Uniunea Scriitorilor, în prelungirea stalinismului, nu trebuia să caute prea departe, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
luptă cu ceea ce se naște și se dezvoltă (...). Ocupându-se de situația în domeniul criticii literare, M. Gafița a combătut poziția de autoliniștire adoptată de I. Vitner, care a prezentat situația criticii ca fiind satisfăcătoare. Recent apărutele culegeri de studii critice, a spus M. Gafița, pe care I. Vitner le-a citat în sprijinul afirmațiilor sale, își trag de fapt substanța din trecut, și se poate vorbi în legătură cu ele cel mult de un succes editorial. Vorbitorul a arătat apoi că nici
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
partid (...). Astfel, I. Vitner considerând că tipizarea este o lege obiectivă a creației artistice, nu a subliniat că tocmai spiritul de partid face cu putință ca scriitorul să cunoască just realitatea, să sesizeze tipicul. I. Vitner a încercat să inoculeze criticilor un spirit de înfumurare și autoliniștire cu privire la rămânerea în urmă a criticii literare. Vorbitorul a subliniat faptul că în majoritate, criticii resping tendința lui I. Vitner de a prezenta în culori roze, demobilizatoare situația criticii noastre literare. I. Vitner a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a înstrăinat de problemele creației literare și că nu are destulă dragoste față de noua noastră literatură (...). Spre sfârșitul dezbaterii noastre, tov. Ion Vitner și-a făcut un început de autocritică. El trebuie să dovedească prin fapte, prin activitatea sa de critic literar, că este hotărât să se debaraseze de influența ideologiei burgheze. Tov. Ovid S. Crohmălniceanu, a cărui contribuție la dezbateri merită în general o apreciere pozitivă, nu a adus nici un serviciu criticii noastre și nici tovarășului Ion Vitner, evitând să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Al. Jar, Aurel Baranga, Mihail Davidoglu, Radu Boureanu, Ion Istrati și alții a căror dezvoltare literară este amenințată de rămânerea în urmă din punct de vedere teoretic - să lichideze cât mai grabnic această situație (...). Dezbaterea a dat un prețios ajutor critic conducerii Uniunii Scriitorilor. Conducerea Uniunii Scriitorilor trebuie să rupă cu metodele sectare de muncă, cu discutarea problemelor de creație într-un cerc îngust, cu înlocuirea dezbaterilor largi prin discuții de cabinet (...) Secretariatul Uniunii Scriitorilor, tovarășii: M. Beniuc, T. Șelmaru și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pedagogică. Metoda polemică cere însă o îngroșare a liniilor, caricatura în fine, în înțelesul nobil al cuvântului «șarje». Iată o vorbă neplăcută criticilor de modă veche, însă pe nedrept. «Caricatura» e posibilă și în bine și în rău (...). În limbajul critic, trebuie să distingem între caracter și tip ca două fețe ale aceleiași realități din alt unghi de vedere. Spunem despre un erou că este un caracter, atunci când descoperim că are o stabilitate structurală, implicând temperamentalul și socialul. De pildă, un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
făcut intenționat o discriminare între critică și critici. Fără îndoială că e bine ca unii să se consacre exclusiv studiului științific și judecării operelor literare. Cu asta nu am rezolvat nimic atâta vreme cât scriitorii înșiși nu participă la dezbatere, nu reflectează critic. Nu de mult un ziar a deschis o anchetă cu privire la critică la care s-au dat răspunsurile cele mai nesocialiste din lume, reeditându-se vechi clișee despre antagonismul dintre critică și creație. Nu puțini scriitori cred că e treaba exclusivă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
exclusivă a criticilor să analizeze operele literare, chemarea artiștilor fiind de a crea în pură inspirație. Această concepție este o tenace eroare. Nu e acum momentul de a vorbi despre esența criticii, ceea ce trebuie afirmat cu tărie este că examenul critic și reflecția intră în creație așa cum planul arhitectului constituie primul act prin care ia ființă un monument (...). Critica nu-i posibilă decât fiind cu putință autocritica, prin care admitem sincer că judecățile date de alții despre noi sunt adevărate. Câtă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
intră în creație așa cum planul arhitectului constituie primul act prin care ia ființă un monument (...). Critica nu-i posibilă decât fiind cu putință autocritica, prin care admitem sincer că judecățile date de alții despre noi sunt adevărate. Câtă vreme critica criticului asupra unui scriitor nu se preface în autocritică liber consimțită în măsura în care a fost înțeleasă din partea scriitorului, între critică și creație este o prăpastie și una nu poate ajuta pe cealaltă. În treacăt fie zis, toate cărțile care apar trebuiesc recenzate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
foarte puternic și emulativ, în schimb demonstrarea aspectelor ne-tipice în literatură, în special în proză, va fi ocupația predilectă a criticii literare în acest an. ARIA CENUȘIULUI ÎN PROZĂ Pe filiera Malencov, cuvintele cenușiu-monoton-plicticos au făcut carieră în comentariile critice ale anului 1953. Ele desemnau aspectele netipice, fiind opuse celor tipice, adică aspectelor vii, dramatice, veridice, eficient-formative din sfera artisticului. Așa cum, prin 1950 toate neajunsurile poeziei au primit un nume: proletcultism, în acest an „cenușiul” înglobează toate slăbiciunile de care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
calități reale, mai ales în sesizarea unor trăsături autentice, convingătoare ale personajului principal, tânărul Landru. De aceea trebuie arătat că este nejustă critica apărută în Scânteia tineretului, într-o cronică semnată de Mihail Lupu. Autorul cronicii - la adăpostul unor observații critice întemeiate - exagerează lipsurile nuvelei ajungând până la urmă să declare că aceasta este lipsită de valoare (...). Este clar că articolul întitulat greșit O nuvelă care denaturează chipul tânărului constructor al socialismului nu-i poate ajuta lui Ștefan Andrei în creația sa
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îndrepte „greșelile ideologice”, pare-se totuși, că motivul pentru care, de câteva luni, Almanahul era în vizorul criticilor din capitală, a fost mult mai terestru. Adică: în numărul 5, Almanahul publică - într-o mai veche idiosincrazie a clujenilor - un articol critic al lui A.E. Baconsky la adresa unor poezii ale lui Eugen Frunză, publicate în Viața românească. Aceasta (revista), în numărul proxim, prin pana lui Mihai Gafița, face o radiografie a neajunsurilor liricii publicate în revista clujeană. Meciul Viața românească-Almanahul literar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
N. Moraru, găzduit de Viața românească. Până la urmă, arbitrează Scânteia și am văzut cum, prin pana (degetul arătător) al lui Paul Georgescu. Urmează autocritica Almanahului literar 36: „Colectivul redacțional al revistei Almanahul literar a analizat cu toată seriozitatea în spirit critic și autocritic articolul apărut în Scânteia - Căi neprielnice creației literare - și concluziile dezbaterii organizate la Cluj de către Uniunea Scriitorilor în zilele de 3 și 4 oct. a.c. A reieșit cu acest prilej, după cum semnala și articolul din Scânteia și totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
amănunte», socotind că e sub demnitatea eroilor lor, oameni de «tip nou», să se preocupe de probleme «meschine» ca locuința, îmbrăcămintea, mâncarea, salariul etc. Dar chiar atunci când un poet a îndrăznit să vorbească despre așa ceva, s-a găsit câte un critic care să-l pună imediat la punct. Așa s-a întâmplat, de pildă, de curând cu poezia Taina de Cristian Sârbu. Nu este cazul să discutăm aici valoarea poemului, dar este cert că ceea ce l-a supărat pe Dan Costa
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
numai sub conducerea clasei muncitoare găsește calea spre rezolvarea, pe cale revoluționară, a năzuințelor ei dintotdeauna”. PETRU DUMITRIU NU MAI ESTE SINGUR Afirmația din titlu vrea să spună că, de prea mulți ani, încă din 1949, dincolo de inerentele și convenționalele remarci critice, Petru Dumitriu era singurul prozator de succes; desigur, mai era și Sadoveanu, dar notorietatea acestuia era atât de tacit acceptată, de subînțeleasă și de firească, încât nici nu mai trebuia demonstrată; așa se explică și relativ puținele comentarii pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
istoricul literar. Asemenea recomandări au fost rare în publicistica lui Petru Dumitriu: în afara lui Marin Preda, a mai descoperit „talent și autenticitate” la prozatorul Remus Luca42 și la poeta Aurora Cornu 43. Dar să revenim - devansând ordinea cronologică a comentariilor critice despre Desfășurarea - la opiniile de cititor ale lui Petru Dumitriu 44, căci ele conturează o imagine de ansamblu a evoluției „cazului” Marin Preda: „Unul din scriitorii noștri la care măiestria artistului ne pune în față probleme deosebit de interesante, este Marin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
această nuvelă e o garanție că scriitorul nu va dezminți marea încredere pe care i-o acordă cititorii, că va realiza o creație care să fie mai presus decât cea de față”. Mihai Gafița 47 aduce un amendament esențial concluziei criticului de la Cluj, nu într-o cronică literară, ci într-un context mai larg, într-un comentariu care critică greșita orientare din ultima vreme a revistei Almanahul literar în poezie și critică literară, unde domnește negativismul, afirmându-se din plin un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
într-o cronică literară, ci într-un context mai larg, într-un comentariu care critică greșita orientare din ultima vreme a revistei Almanahul literar în poezie și critică literară, unde domnește negativismul, afirmându-se din plin un fel de „erou critic”, precum „eroul liric”; vom cita argumentările în această privință la momentul potrivit, în capitolele despre poezie. Acum să reținem pasajul referitor la alte „atitudini nejuste, neprincipiale” din „sectorul de critică” al respectivei reviste: „Trebuie spus că mai ales în sectorul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
multe opere valoroase consacrate intelectualului. Problema a fost privită mai mult sub aspectul soartei hărăzite intelectualului cinstit în societatea burgheză. Dar se poate spune că n-am avut încă în literatura noastră, realizată cu atare mijloace artistice, o asemenea dezvăluire critică a fizionomiei acelei părți ale intelectualității burgheze, care descompunându-se a alunecat spre fascism (...). Ceea ce e comun tuturor acestor intelectuali burghezi este că prin nevertebrare morală, printr-o practică cotidiană a lichelismului, sforăriei și înșelătoriei reciproce, prin reducerea culturii la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
reducerea culturii la simpla informație, ei sunt gata de orice compromis, sunt copți pentru a capitula în fața fascismului (...). Manifestările sunt deci variate, dar din ele se încheagă critica de ansamblu a descompunerii unei părți a intelectualității burgheze. Într-o perioadă critică în care burghezia este, prin esență, anticulturală (...). Procedeele prin care romancierul dă individualitate personajelor sale - fie că e vorba de acelea care stau în focarul acțiunii, fie de cele secundare, apărând în răstimpuri dar caracterizate prin câte o trăsătură ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care nu s-au mai gândit și alți scriitori - și mai ales mulți cititori. Așa fără o ordine anume. Să aleg la întâmplare. Știți ce s-a petrecut anul acesta? A apărut al patrulea volum din Operele lui Eminescu, ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu o mică poticneală la prefață, care și-a atras severe critici, volumul a intrat totuși în marșul solemn al celorlalte spre nemurire (...). Alt eveniment: Camil Petrescu și-a îmbogățit cariera de romancier cu marea trilogie istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]