54,815 matches
-
Adolf Galland au respins atacul britanicilor, provocându-le pierderi. Spațiul aerian al vaselor germane a fost apărat încontinuu de cel puțin 16 avioane de vânătoare - în timpul zilei avioane Fw 190, iar în timpul nopții Bf 110 echipate pentru lupta nocturnă. Escadrilele germane au executat până la patru misiuni.). Reacția Comandamentului avioanelor de bombardament a fost tardiv. Primele bombardiere au decolat la aproape trei ore după ce flota inamică depășise Doverul. Doar 39 de bombardiere dintr-un total de 242 participante la misiuni au reușit
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
bombă nu și-a atins ținta. În afară de misiunea bombardierelor, 398 de avioane de vânătoare Spitfire, Hurricane și Whirlwind ale Comandamentului avioanelor de vânătoare au executat mai multe misiuni de luptă pe 12 februarie. În total, pentru căutarea și atacarea vaselor germane au decolat 675 de avioane RAF (398 avioane de vânătoare, 242 de bombardiere și 35 de avioane torpilore). Atacurile aeriene au fost împiedicate de plafonul de nori și de ploaie. Echipajele celor șase distrugătoare repartizate lui Ramsay au fost luate
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
repartizate lui Ramsay au fost luate prin surprindere. În loc să se afle în locație care să le permită să intervină rapid, marinarii participau la exerciții de tragere la promontoriul Orford Ness din Marea Nordului. Distrugătoarele au pornit în grabă să intercepteze flota germană, dar ajuns prea târziu și au reușit să lanseze doar o salvă de torpile, care nu și-au atins țintele. Tirurile de artilerie de pe "Gneisenau" și "Prinz Eugen" au avariat grav distrugătorul HMS Worcester, au ucis 26 de marinari și
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
la sediul din Paris: „Am onoarea să vă informez că "" a fost finalizată cu succes." Forțele armate britanice (marina, aviația și forțele terestre) au eșuat în tentativa de oprire a vaselor din grupul Brest din drumul lor spre apele teritoriale germane. În plus, britanicii au pierdut 42 de avioane doborâte și un distrugător grav avariat. Germanii au suferit pierderi neașteptat de mici: "Scharnhorst" a lovit două mine la Vlissingen și Ameland, dar a ajuns în cele din urmă pe 13 februarie
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
navale nu s-a mai întâmplat din secolul al XVII-lea. A implicat sfârșitul legendei Royal Navy conform căreia nicio flotă inamică nu ar putea în timp de război să treacă prin ceea ce numim cu mândrie "English Channel".” Grupul naval german a reușit să traverseze cu succes Canalul și să ajungă în bazele din Germania în siguranță. Unele dintre ele au fost mai târziu transferate în Norvegia, pentru lupta împotriva convoaielor navale aliate din Atlanticul de Nord. Astfel, în septembrie 1943
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
în septembrie 1943, "Scharnhorst" a participat cu succes la Operațiunea Zitronella. Winston Churchill a ordonat formarea unei comisii de anchetă pentru investigarea evenimentelor care au dus la eșecul britanic. Pentru modul în care Luftwaffe a asigurat acoperirea aeriană a vaselor germane, Adolf Galland a fost promovat la gradul de general maior, fiind la cei 30 de ani cel mai tânăr ofițer cu acest grad din cadrul forțelor aeriene. În ciuda faptului că au pierdut 17 avioane de vânătoare, germanii au reușit să doboare
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Sven Constantin Voelpel (n. 13 Octombrie 1973, Munich) este un teoretician organizațional de origine germană și profesor de la departamentul de umanistica și științe sociale la în Bremen, Germania, cunoscut pentru munca să în domeniul managementului strategic, modelelor de afaceri și gestionare a cunoștințelor. Voelpel și-a făcut diplomă de Master (MĂ) în economie, științe sociale
Sven Voelpel () [Corola-website/Science/335586_a_336915]
-
este un joc video third-person shooter, dezvoltat de studioul german Yager Development și publicat de 2K Games. A fost lansat pe 26 iunie 2012 în America de Nord și pe 29 iunie 2012 la nivel internațional, pentru platformele Microsoft Windows, Xbox 360 și PlayStation 3. A fost portat pentru OS X și
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
Vancouver era dezvoltatorul jocului anulat, iar solistul Josh Homme de la formația Queens of the Stone Age urma să compună coloana sonoră a jocului. Între 2005 și 2009, seria a rămas pe loc, drepturile aparținând lui Take-Two Interactive. În 2006, studioul german Yager Development i-a prezentat editorului 2K Games un concept de shooter. 2K a respins varianta inițială, care conținea soldați din viitor și nu avea Dubaiul ca și cadru, și le-a oferit șansa de a reîncepe seria "Spec Ops
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
2008) a celor de la HBO, iar experiența post-traumatică suferită de Walker a fost inspirată din filmul "Scara lui Iacob" (1990). Povestea Turnului Babel a fost și ea o inspirație pentru joc. Inițial, povestea urma să fie scrisă de câțiva scriitori germani, dar aceștia au fost înlocuiți mai târziu de scriitori americani, Richard Pearsey, care a lucrat anterior la jocul video "Section 8" (2009), al celor de la TimeGate Studios, și Walt Williams, care a lucrat anterior la alte proiecte 2K, inclusiv "BioShock
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
înălțimile Pulkovo, a 75 m deasupra nivelului mării. Face parte din patrimoniul mondial protejat de UNESCO. Observatorul, proiectat de Alexandr Briullov, și-a deschis porțile în 1839. A fost destinat, la început, să servească omului de știință rus, de origine germană, Vassili Iakovlevici Struve, care a devenit primul director al observatorului. Fiul său, Otto Vassilievici Struve, l-a înlocuit în 1861. Observatorul este echipat cu o lunetă astronomică, cu obiectivul de 38 mm, cea mai mare din lume, în momentul construcției
Observatorul Astronomic din Pulkovo () [Corola-website/Science/335592_a_336921]
-
fi urmat și de alte naționalități, cât și politica Antantei, care dorea la acel moment alimentarea nemulțumirilor naționalităților din Austro-Ungaria cu scopul de a exercita presiuni asupra ei, dar fară a o dezmembra, astfel încât să o poată desprinde de Imperiul German. În perioada iulie-octombrie 1918, eforturile pentru crearea unei unități militare formată din voluntari transilvăneni au fost reluate. Mult prea târziu, într-un moment în care înfrângerea Austro-Ungariei a fost totală și dezmembrarea acesteia inevitabilă, pe 6 noiembrie președintele Woodrow Wilson
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
care înfrângerea Austro-Ungariei a fost totală și dezmembrarea acesteia inevitabilă, pe 6 noiembrie președintele Woodrow Wilson printr-o telegramă își dădea acordul pentru aceasta,dar câteva zile mai târziu, pe 11 noiembrie s-a semnat Armistițiul de la Compiègne dintre Imperiul German și puterile Antantei, care a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de vest. În mai 1919 o nouă propunere din partea delegatului Vasile Stoica a avut în vedere folosirea celor 10-15.000 de voluntari români gata de mobilizare, împotriva bolșevismului rus, maghiar
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
și de alți cercetători literari. Analizând episodul în care Ivan se preface a fi prost în fața Morții, cercetătorul român al literaturii pentru copii Muguraș Constantinescu a descris asemănarea dintre personajul lui Creangă și Till Eulenspiegel, un personaj popular din folclorul german. Constantinescu, care a analizat modul în care bătrânețea este ilustrată în opera scriitorului din secolul al XIX-lea, a văzut „Ivan Turbincă” ca o creație ce prezintă o „latură adaptabilă, veselă și jovială” a ultimilor ani de viață ai omului
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Bailey, variantele traduse se bazează prea mult pe arhaisme și sunt nesatisfăcătoare; el a recomandat realizarea de noi traduceri și în special a poveștii „teribil de amuzante” „Ivan Turbincă”. Povestea „Ivan Turbincă” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Iwan mit den Ranzel”, în vol. "Rumänische Märchen", Editura Wilhelm Friederich, Leipzig, 1882, pp. 96-118; traducere de Mite Kremnitz), poloneză („Iwan Turbinka”, în vol. "Prozaicy rumunscy: Nowele i szkice", Biblioteka Tygodnika illustrowanego, Varșovia, 1934; traducere de Konstancya Mayzlowna), italiană („Ivan
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Grozdia radosti: Stihi, rasskazî, skazki", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1986, și "Moldavskaia literatura: Hrestomatia dlia srednih spețialinîh ucebnîh zavedenii", Editura Lumina, Chișinău, 1988), germană („Dănilă Prepeleac”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder", vol. 6, Editura Ion Creangă, București, 1976), maghiară („Karó Dani”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
să provoace intoxicări grave și chiar boli fatale. Totuși, au fost și sunt persoane care au consumat aceasta ciupercă nepățind nimic, tratând-o termic bine, descompunând astfel toxinele ei. Pe timpul Războiului al 2-lea Mondial acest burete, numit în limba germană "Brot de Waldes" (pâinea pădurii), a salvat multor mii de nemți viața, ferindu-i de la foame. În cărțile de ciuperci mai vechi, dar și de exemplu în "Handbuch für Pilzfreunde", (Manualul pentru prietenii ciupercilor), vol. I, a lui Michael Hennig
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
de specii ale sale. Ovidiu Constantinescu, care după Revoluția Română din 1989 și-a vizitat patria de mai multe ori și și-a adus aportul unde a fost solicitat, era poliglot și a publicat manuscrise în cinci limbi (engleză, franceză, germană, română și suedeză), iar bibliografia lui conține mai multe referințe.
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
moderne sunt din piatră de Ierusalim de culoare deschisă. Mozaicurile originale din veacul al V-lea, sunt din pietricele colorate, în vreme ce în secolul al XX-lea au fost adăugate mozaicuri în negru-alb. Alăturat bisericii se află Prioratul benedictin subordonat Abației germane a Bisericii Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim De asemenea se mai află aici un punct de întâlnire pantru tineri și handicapați și de explicare despre locul biblic numit Dalmanutha. În apropiere lângă malul Mării Galileei se mai află Capela
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
arta romană și în arta primitivă bizantină din Levant în acea vreme. Alături de biserică a fost construită și o mănăstire. Ele au fost distruse de Sasanizi în anul 614. Terenul locului a fost achiziționat în anul 1888 de către Misiunea catolică germană din Palestina ("Deutsche Katholische Palaestinamission") care a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
locului a fost achiziționat în anul 1888 de către Misiunea catolică germană din Palestina ("Deutsche Katholische Palaestinamission") care a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din secolele
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din secolele al IV-lea - al V-lea. Cele din anul 1936 au scos la iveală ruinele micii biserici
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
al celor șapte izvoare ale Heptapegonului (Ein Sheva, Tabgha). În afara bisericii se afla o cristelniță în formă de cruce, adusă de la o biserica de lângă Hebron, datând, după estimări, din secolul al V-lea. În apropiere se află o mănăstire benedictină germană cu camere pentru pelerini. Biserica are un plan bazilical, cu o navă centrală și nave colaterale cu transept și cu o absidă în fund. Sub altar se află piatra - găsită în timpul unor excavații - care este venerată ca aceea pe care
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
(n. 1885; d. după 1923) a fost un pictor și grafician expresionist german. Ca membru al mișcării artistice „Novembergruppe“, înființată în 1918 la Berlin, la care, datorită inițiativei galeristului Herwarth Walden (Georg Lewin), au aderat mai mulți artiști plastici din grupările „Der Sturm“, „Bauhaus“, DADA și „Werkbund“ (printre care și trei artiști originari
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
(n. 22 august 1834, Zerbst - d. 7 iulie 1912, Hannoversch Münden) a fost un cleric protestant și pedagog precum botanist, briolog, micolog și scriitor științific german care a devenit bine cunoscut în principal ca urmare a contribuțiilor sale referitor la nomenclatura micologică în secolul al XIX-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este P.Kumm.. În timpul studiilor teologice la Leipzig, Kummer a lucrat din 1857
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]