53,335 matches
-
S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice semnate de M. Beniuc și E. Frunză. Măsura originalității, a individualității poetice este dată, în opinia criticului de la Contemporanul de forța politică, civică și mobilizatoare a versurilor, de nivelul implicării în contingent: „Dacă cititorul urmărește multe din poeziile care se publică în ultima vreme în ziare și reviste, nu poate să nu rămână cu numeroase nedumeriri, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și platitudini, copleșită de toate plăgile care pot pândi literatura (...). Atitudini cam asemănătoare s-au manifestat față de piesa Oameni de azi (nr.7/1952) și recent, față de poemul Bălcescu de Eugen Jebeleanu (nr.5/1953). Iată prilejuri în care «eroul critic» s-a manifestat din plin și n-a mai putut fi tăinuit, sub încercările de argumentare contrară. Nu trebuie crezut că în cronicile respective, atât cea despre Stelele păcii cât și despre Oameni de azi sau Bălcescu nu există și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de convingere în lupta pentru pace: de fapt el descrie doar ce soartă i-ar amenința, ce soartă i-ar aștepta pe milioane de tineri din toată lumea, dacă n-ar opri mâna incendiatorilor unui nou război. Privind într-un spirit critic conținutul de idei și măiestria artistică a poemului, vom vedea că el are deficiențe destul de grave. În zadar vom căuta eroii ce pot sluji de model, eroii de o mare înălțime morală, oricât de simpli ar fi ei. Eroii din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nici strigăte de entuziasm nestăpânite», și că aceasta ar fi caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația criticului. D. Micu spune că nu găsește în Mesteacănul «versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și indignare». Să vedem dacă așa stau lucrurile. Iată de pildă, poezia Defilare de 1 Mai: Dușmanu-i unu: vrea război. Din ghiara lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
supără «duioasele aduceri aminte», sentimentele de tristețe sau de durere. Sunt oare nelalocul lor aceste simțăminte în poezia realist-socialistă, atunci când prin ele autorul transmite un mesaj de idei înaintate?(...) Tendința scolastică, unită cu unele confuzii estetice, l-a condus pe critic la «rețete» literare. Acestea nu pot decât dăuna dezvoltării lui Aurel Rău. Critica literară, pentru a-și justifica și îndeplini rolul trebuie să ajute literatura în creșterea ei. Prin unele din observațiile pe care le cuprinde, cronica lui D. Micu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Flori de hârtie ochii fură Iar floarea ce-ar da rod, tânjește... Idee și talent și muncă Pe-oricine trebuie să doară... Dar unii truda ta adâncă Cu obtuzunghiul o măsoară! Nu. Sensibilitate iască Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic prost, să zăpăcească Pe-artiști și munca lor - nu-i voie!(...) Atitudinea poetică a lui Cicerone Theodorescu este salutată de un tânăr poet, Ion Horea 72 în proximul număr al revistei Viața românească: „Poezia De vorbă cu un tânăr - apărută
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
număr al revistei Viața românească: „Poezia De vorbă cu un tânăr - apărută în Contemporanul din 25 sept. 1953, reprezintă o poziție înaintată în creația lui Cicerone Theodorescu, elaborând răspunsuri îndrăznețe unor probleme artistice de mare actualitate. Această poezie fixează atitudinea critică a autorului față de unele laturi negative ale criticii noastre actuale, subliniind în același timp, în imagini convingătoare, necesitatea unei îndrumări ideologice și artistice principiale. Poetul își declară pătimașa sa ostilitate față de criticii înapoiați, paralizanți, care sugrumă cu prejudecățile și schemele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
își declară pătimașa sa ostilitate față de criticii înapoiați, paralizanți, care sugrumă cu prejudecățile și schemele lor prefabricate, cu lipsa lor de consecvență, creația plină de îndrăzneală și noutate a tânărului poet: Nu. Sensibilitate iască, Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic prost, să zăpăcească Pe-artiști și munca lor - nu-i voie! Aceștia: .. truda ta adâncă, Cu obtuzunghiul o măsoară! Iată-l pe unul în plin exercițiu proletcultist: ... Vrea unul fontă - cu ocaua. Oțel îți cere în ciubere. Vrea altul arta
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Clujul nostru-n anul 2000. Dar ca să-l vezi așa, lovește-acum Orice dușman care ne stă în drum. Vasile NICOROVICI - Critica măgarului (fabulă). În: Contemporanul nr.17 (342), 24 apr. Era un măgar în tot locul vestit Pentru spiritul său critic prea ascuțit. La orice ședință lua cuvântul, Pe nimeni nu-l ierta, criticându-l. Nu ierta nici o lipsă, nici o vină. Cuvântul lui aducea întotdeauna lumină Căci pătrundea lipsa până la rădăcină. Iată-l, deci, în ședință înscris la cuvânt Ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și artă. În schimb, în 1952 apar trei volume de critică literară; două culegeri Studii și articole închinate lui Mihail Sadoveanu și Probleme ale literaturii noi în R.P.R., precum și cartea lui Traian Șelmaru: Pe drumul culturii noi. Articole și studii critice. Două cronici reproduse în culegerea din 1952 sunt comentate în Iașul Nou75: „În cronica Romanul luptei tractoriștilor, reprodusă în culegerea Probleme noi ale literaturii noi din R.P.R., M. Gafița încearcă unele digresiuni teoretizante cu privire la problema tipicului. Vorbind despre veridicitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
inutili”. O posibilă explicație privind penuria de volume de critică literară o dă George Munteanu 76 în preambulul cronicii literare la volumul lui Traian Șelmaru: „Chiar și numai prin simplul fapt al apariției ei, recenta culegere de articole și studii critice a lui Traian Șelmaru (Pe drumul culturii noi, E.S.P.L.A., 1952) reprezintă un eveniment important și semnificativ al vieții noastre literare. Pentru că, în ciuda realei rămâneri în urmă care caracterizează dezvoltarea în ansamblu a criticii, editarea acestei culegeri - ca de altfel și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dezvoltării epicii și dramaturgiei noastre noi. El atrăgea în același timp atenția asupra lipsurilor, cum sunt, de pildă, oglindirea simplistă a raporturilor de clasă ori prezentarea nesatisfăcătoare a rolului partidului în viața noastră, care puteau aduce prejudicii serioase (...) Activitatea de critic literar a lui Traian Șelmaru are meritul pionieratului, al luptei - încununate în multe privințe de succes - pentru înfrângerea greutăților inerente tuturor începuturilor. Alături de Sorin Toma, Nestor Ignat, Mihai Novicov, Silvian Iosifescu, Ion Vitner și alți câțiva scriitori și publiciști, Traian
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Sadoveanu, scrise în anii 1951-1952 și care pot fi socotite drept exemple de apreciere principială a creației literare, activitatea lui Traian Șelmaru a evoluat pe o linie ascendentă, definindu-și din ce în ce mai bine fizionomia în cadrul criticii noastre. (...) Justețea orientării politico-ideologice a criticului, conștiința clară a scopului și necesității luptei pentru o nouă cultură și literatură și împotriva a tot ce tinde să împiedice realizarea acestui scop determină o altă însușire valoroasă a activității sale: combativitatea. Lucrările publicistice și de critică literară ale
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în căldura și dragostea cu care criticul relevă și susține fenomenele pozitive ale vieții noastre culturale, ori în vehemența cu care combate tendințele și manifestările străine. Calitățile fundamentale ale scrisului lui Traian Șelmaru se valorifică prin intermediul instrumentului său de investigație critică, a metodei de cercetare pe care și-a însușit-o și care conține elemente ale metodei critice realist socialiste”. În anul 1953 situația se ameliorează simțitor. Debutează în volum Ovid S. Crohmălniceanu (Cronici și articole) și Mihail Novicov (Pentru literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
1953 situația se ameliorează simțitor. Debutează în volum Ovid S. Crohmălniceanu (Cronici și articole) și Mihail Novicov (Pentru literatura vieții noi). Alți critici literari sunt publicați în culegerea Din literatura noastră. Studii literare. Doi scriitori care au practicat și exercițiul critic își adună articolele în volum: Mihai Beniuc (Despre poezie) și Cezar Petrescu (Despre scrieri și scriitori). Tot în acest an - după exemplul lui Ion Vitner care în 1950 a publicat Poezia lui A. Toma. Pe marginea volumului „Cântul vieții” - Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Stahanovistul Nicolae Iureș • Pe malurile Mureșului • Lumini care nu se sting. Scrisoare de la Bicaz • Visurile care se împlinesc. Reportajele sunt rareori comentate în presă; când se fac referiri la ele, acestea sunt întotdeauna criticate. Iată, de pildă, un exemplu de „critică a maselor” pe marginea reportajului lui Geo Bogza 78 Capul Midia: „N-am recunoscut Capul Midia - se spune în scrisoare - după descrierea autorului. Subiectul mă interesează deosebit fiind muncitor și în prezent găsindu-mă chiar la Capul Midia. Scriitorul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a cunoscut în acele timpuri o înflorire mult mai mare decât romanul. Tematica ei a fost mai apropiată de problemele centrale ale timpului, de lupta poporului muncitor pentru socialism. Ceea ce nu-l va împiedica să facă o serie de adnotări critice: - Realitatea, așa cum apare ea din lectura nuvelelor, este totuși mai săracă și mai palidă decât viața pe care o simt cum mocnește în filele ziarelor. (...) Lupta de clasă ce se ascuțea în acea vreme, pe măsură ce clasa muncitoare smulgea noi și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unul poet al stihurilor, celălalt poet în proză, tipici amândoi pentru curentul adânc ce determină înfățișarea de azi a literaturii noastre, și care a antrenat în șuvoiul său și creația unui Radu Boureanu sau Cicerone Theodorescu. E nevoie de articole critice care să cuprindă dezvoltarea unor poeți ca Dan Deșliu, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Victor Tulbure, Mihu Dragomir care toți au apărut în literatura noastră în ultimii zece ani. De asemenea, opera atât de originală, de personală a lui Alexandru Jar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Călinescu - Discuții și analize literare. În: Contemporanul, nr. 18 (343), 1 mai 74. În: Contemporanul, nr. 39 (364), 25 sept. 75. D. Costea - Tipicul și media statistică. În: Iașul Nou, nr. 3-4, dec. 1953 76. George Munteanu - Între publicistică și critică literară. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 3, 1953 77. Din reportajele publicate în Scânteia, 1949: - în nr. 1574, 5 nov.: Petru Dumitriu - Printre constructorii Canalului; - în nr. 1591, 13 nov.: Dan Deșliu - Dacă vreți să știți cum să vă creșteți
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Gerry a inițiat o retrasare a granițelor districtelor din care erau aleși reprezentanții în legislativul statului, retrasare care i-a ajutat pe democrați să-și mențină majoritatea. Atunci cînd cineva a observat că un district avea forma unei salamandre, un critic a remarcat că semăna mai degrabă cu o "gerrymandră". Termenul, căruia îi este asociat și verbul, a intrat ulterior în vocabularul american uzual. Cu toate acestea, prejudecățile istorice în favoarea sistemului V. Pl. sînt accentuate de argumente mult mai rezonabile. În
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
MIHĂIEȘ, Mircea (1.I.1954, Sântana, j. Arad), critic literar, prozator și eseist. Este fiul Floarei și al lui Mihai Mihăieș, funcționari. După ce urmează cursurile gimnaziale și liceale la Arad, intră la Facultatea de Filologie, secția engleză-franceză, a Universității din Timișoara, pe care o va absolvi în 1980. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Un an predă în comuna Vârciorog, județul Bihor, iar în 1981 devine redactor la revista „Orizont”, unde debutase în 1978. Colaborează la „Familia”, „Amfiteatru”, „Dialog”, „Opinia studențească”, „Secolul 20”, „România literară”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Caiete critice” ș.a. Primul volum, De veghe în oglindă, îi apare în 1988. După 1990 călătorește mult, beneficiază de câteva burse în SUA, este director executiv al revistei „British and American Studies”, conferențiar la Catedra de engleză a Universității de Vest din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
1990) analizează „structurile narative” ale prozei lui William Faulkner, dar și strategiile scriitorului față de cititor; demersul istoric nu neglijează analiza psiho-textuală, iar modalitatea expozitivă este constant dublată de voința (și plăcerea) radiografierii zonelor umbroase, psihanalizabile. Cea mai reprezentativă pentru temperamentul critic al lui M. va fi însă prima carte scrisă și publicată după 1989, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995). Vecine cu „temele” lui Nicoale Manolescu, reveriile critice de aici au nevoie de spații neîngrădite, spiritul ludic-mușcător al cronicarului din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
voința (și plăcerea) radiografierii zonelor umbroase, psihanalizabile. Cea mai reprezentativă pentru temperamentul critic al lui M. va fi însă prima carte scrisă și publicată după 1989, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995). Vecine cu „temele” lui Nicoale Manolescu, reveriile critice de aici au nevoie de spații neîngrădite, spiritul ludic-mușcător al cronicarului din deceniul anterior își leapădă bucuros armura donquijotismului lucid în favoarea unui nedisimulat epicureism al lecturii. Ce îl interesează nu este să facă o istorie a jurnalului intim (deși o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Marina Țvetaeva, Petru Comarnescu, Arșavir Acterian, Liviu Rebreanu, Radu Petrescu, Mihail Sebastian, Miron Radu Paraschivescu ș.a. Exemplele furnizează doar suportul unor definiri succesive ale temei: M. ține mult la „spuma” ideilor, la acest tip special de învăluire treptată a demersului critic în straturi de istorie și teorie: sinucideri „soft” și sinucideri „hard”, „paradigma Freud” și „paradigma Werther”, adică sinuciderea ca salvare, ca ieșire din capcană - în cazul romanticilor versus sinuciderea ca execuție a unei sentințe - în cazul modernilor; literatura jurnalului intim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]