55,283 matches
-
și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic - meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul. Social-liberalismul este meliorist, deoarece crede în posibilitatea îmbunătățirii permanente a condiției umane cu ajutorul gîndirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea morală a speciei umane. Este individualist, deoarece pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea. În fine, este egalitarist, deoarece atribuie tututor indivizilor același statut moral fundamental. Prezența acestor elemente distinge net liberalismul social de cele
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
(n. 14 noiembrie 1934, București - d. 20 martie 2015) a fost un eseist, prozator și traducător român. s-a născut la 14 noiembrie 1934, la București. Este fiul Adinei (născută Assan) și al lui Barbu Brezianu, scriitor și critic de artă; Dominic Brezianu este fratele lui mai mic. A fost căsătorit cu scriitoarea Alexandra Târziu. Andrei Brezianu a urmat Liceul Francez (1945-1948), apoi Liceul „I.L. Caragiale” din București (1948-1952). După bacalaureat, a lucrat un an ca muncitor pe șantiere
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
2000). A debutat în 1967, în „Tribuna”, cu două poeme traduse din scriitorul american Wallace Stevens, iar în volum, în 1971, cu " Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete" de Jonathan Swift, la care a semnat traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele „Secolul 20”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Syn- thesis”, „Revue des etudes sud-est europeennes”, „Agora”, „Meridian” etc. Volumul de eseuri "Odiseu în Atlantic" (1977; Premiul Uni-unii Scriitorilor), consacrat spiritualității engleze, îl
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
analist erudit, meticulos și riguros, atras în special de operele „deschise", ce lasă locul unor interpretări multiple. Din chiar acest prim volum se conturează preocupările constante ale carierei viitoare: interesul pentru opera lui Swift, din care vor rezulta o ediție critică și o teză de doctorat, și afinitatea pentru opera lui James Joyce, în legătură cu care aduce și un element inedit, dacă nu chiar spectaculos. Astfel, mergând cu scrupul detectivistic pe urma unui sumar indiciu literar, eseistul dovedește că Joyce pornea în
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
funcția la 14 septembrie 2009. Din anul 2012 deține funcția de președinte al "Universității Populare". În prezent, Iurie Roșca se poziționează în calitate de un adept al tradiționalismului, doctrinei conservatoare, euroscepticismului, naționalismului economic și antiglobalismului. Este un adept al identității românești și critic al teoriei moldoveniste. Pledează pentru o relație mai apropiată cu România și Federația Rusă, dar respinge ideea integrării Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică și Uniunea Europeană. În campania electorală din 2014, noile sale viziuni au fost expuse detaliat în programul "Planul lui
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
o pauză forțată din cauza îmbolnăvirii de hepatită din cauza căreia, Nunweiller a lipsit tot sezonul 1967-68 nefiind părtaș la cucerirea cupei (3-1 cu Rapid, în finala în care eroi au fost Nelu Nunweiller și Lucescu). Pentru Dinamo, a fost un an critic, anul schimbului de generații. Noua gardă era în ascensiune: Dinu, Dumitrache, Boc și Lucescu își găseau loc în echipă și băteau la poarta echipei naționale. A revenit în toamna lui 1968 și a intrat direct în ritmul jocului, fără nicio
Radu Nunweiller () [Corola-website/Science/302551_a_303880]
-
direct în ritmul jocului, fără nicio perioadă de refacere. Chemat imediat la echipa națională de antrenorul Angelo Niculescu, Radu a redebutat într-un meci cu Anglia (0-0, la București). Meciul următor, pentru calificarea la Campionatul Mondial, a fost un meci critic, la București, cu Elveția, care în urmă cu un an învinsese România cu un categoric 7-1. Nunweiller a avut un rol decisiv în coordonarea echipei în acel meci, România câștigând cu 2-0. În următorul meci, pe Stadionul Wembley, Radu Nunweiller
Radu Nunweiller () [Corola-website/Science/302551_a_303880]
-
mare decât x, dar fiindcă și "y" are mărime maximă, "y" e mai mare decât orice obiect, deci și decât "x", ceea ce duce la contradicție. Richard Dawkins (2006: 83) a argumentat: Astăzi, puțini filosofi mai acceptă argumentul, majoritatea raportându-se critic la el. În România, o încercare de a reformula argumentul ontologic a fost propusă de Adrian Miroiu, în "Metafizica lumilor posibile și existența lui Dumnezeu".
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
numeroase volume de filosofie și de istoria ideilor, ea a publicat după 1990 peste două sute de studii și articole în țară și în străinătate . A fost influențată de Constantin Noica și de Anton Dumitriu. Alexandru Paleologu i-a "apreciat demersul critic, vioiciunea intelectuală și expresia" . Studii liceale la București (Liceul „Spiru Haret” și Liceul „Ion Luca Caragiale”). Absolvă Facultatea de Inginerie Chimică din cadrul Institutului Politehnic București, după care lucrează cinci ani ca ingineră chimistă la un institut de cercetare (I.A.M.
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
din București unde ține două cursuri despre Immanuel Kant. În anul 1992-1993 este profesor suplinitor de germană la Liceul „Lucian Blaga” din București. Participă la seminariile private ținute de Anton Dumitriu la domiciliul său. Cenzurate de presa comunistă, studiile sale critice asupra filosofiei lui Constantin Noica, Anton Dumitriu, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Platon, Kant, Heidegger si Jaspers au putut fi publicate abia după 1990 . devine un nume de rezonanță în domeniul studiilor platonice cu volumul "Mistica platonica" (1999), precedat de "Atena
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
de doctorat, pe care l-a luat în 1877, la Paris cu cel mai mare succes. În ciuda refuzului său, în ianuarie 1877 a fost numit la catedra de istorie bisericească la Institutul Catolic, care tocmai fusese creat. Cursurile lui, foarte critice - mai ales cu privire la încreștinarea francilor și la originea Bisericii în Galia -, au provocat dispute aprinse și mari împotriviri, ceea ce l-a și făcut să părăsească catedra de la Facultatea de teologie în 1883 (chiar dacă și după această dată a continuat să
Louis Duchesne () [Corola-website/Science/302568_a_303897]
-
1933 face trecerea ideologică spirituală către național socialiști și se înscrie în NSDAP cu numărul de înscriere 2.098.860." . Motivele intrării lui Carl Schmitt în partidul nazist - convingere sau oportunism - sânt discutabile. Unii cercetători îl văd ca pe un critic radical al orientărilor social-liberale din perioada republicii de la Weimar, și astfel un adept nedeclarat al național-socialismului. Acestă ipoteză este însă combătută de majoritatea cercetătorilor, care arată că, în perioada anterioară, Schmitt a căutat să împiedice cu toate puterile venirea la
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
și politică") de Hermann Lübbe und "Introduction à la lecture de Hegel" ("Introducere la lectura lui Hegel") de Alexandre Kojève. De asemenea, în lucrarea sa "Legitimität der Neuzeit" (“Legitimitatea contemporaneității”) Hans Blumenberg s-a referit, în parte admirativ, în parte critic la lucrările lui Schmitt În domeniul teologiei, trebuie menționată în mod deosebit legătura dintre "Abendländische Eschatologie" (“Escatologie occidentală”) a lui Jacob Taube și "Teologia politică" a lui Schmitts . Influența lui Carl Schmitt asupra stângii politice a fost amplu dezbătută. Teoreticieni
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
ca istoric constă în pătrunderea psihologică a calităților interioare ale personalităților și în descrierea plină de strălucire a caracterelor. Stilul său se caracterizează printr-o abila combinație între conciziune și exprimare colorată. Tacit era un partizan al idealurilor republicane și critic înverșunat al decăderii politice și morale din perioada imperiala. Deși deviza să pentru istorie era "sine îra et studio" ("fără ură și părtinire"), deci recomandarea unei descrieri obiective a evenimentelor că "martor al bunurilor prezente" ("testimonium praesentium bonorum"), Tacit nu
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
pentru istorie era "sine îra et studio" ("fără ură și părtinire"), deci recomandarea unei descrieri obiective a evenimentelor că "martor al bunurilor prezente" ("testimonium praesentium bonorum"), Tacit nu s-a putut sustrage tentației de a fi în același timp un critic aspru al moravurilor. Un exemplu constă în caracterizarea părtinitoare a împăratului Tiberius. Opera să istorică are un caracter descriptiv-moralizator, ajungând la o concluzie pesimista, întrucat purtătorii virtuților republicane române devin victime ale tiranilor, iar restul cetățenilor sunt căzuți într-o
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
dunărene și continuarea tratativelor cu rușii . După cum povestește Luca Kiriko, consulul rus din București, într-o scrisoare din 20 aprilie 1807 : "Paharnicul Manuc, din Muntenia, în timpul domniei lui Ipsilanti Vodă era întrebuințat cu izbândă de acest domnitor în toate împrejurările critice, ca mijlocitor devotat intereselor acestui principat, ocrotit de înalta curte împărătească a Rusiei, către serhaturile vecine ale Giurgiului, Rușciucului, Nicopolei și Silistrei, în favoarea stipulațiilor întărite și prerogativelor țării. Având, după ordinul special al împăratului, de la consulul rusesc din Iași, un
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
în mare măsură sub influența lui Jean-Paul Sartre, Revel - până în 1970 el însuși socialist în cluburile republicane conduse de François Mitterand - denunță cu fermitate începând cu eseul politic de mare succes "Ni Marx ni Jésus" (1970) totalitarismul sovietic și analizează critic dogmatismul marxist-leninist, atrăgându-și invectivele presei de stânga. Revel a fost consilier literar al editurilor "René Julliard" și "Robert Laffont" până în 1978, an în care devine director și editorialist al săptămânalului "L'Express", post din care demisionează în 1981 în urma
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
Ciuleandra este un roman scris de Liviu Rebreanu. Preocuparea pentru analiză și pentru explorarea în profunzime a psihicului uman se adâncește în romanul “Ciuleandra” (1927), pe care canonul critic îl plasează de obicei în umbra capodoperei “Pădurea spânzuraților”, deși sunt comparabile prin insolitul abordării. Receptarea critică din epocă a privilegiat ”Pădurea spânzuraților” din mai multe motive: tema nouă a războiului, problematica majoră (drama națională), complexitatea personajului și deplasarea accentului
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
de Liviu Rebreanu. Preocuparea pentru analiză și pentru explorarea în profunzime a psihicului uman se adâncește în romanul “Ciuleandra” (1927), pe care canonul critic îl plasează de obicei în umbra capodoperei “Pădurea spânzuraților”, deși sunt comparabile prin insolitul abordării. Receptarea critică din epocă a privilegiat ”Pădurea spânzuraților” din mai multe motive: tema nouă a războiului, problematica majoră (drama națională), complexitatea personajului și deplasarea accentului de la creație spre analiză. Perspectiva temporară descoperă în romanul Ciuleandra suficiente motive pentru o nouă interpretare și
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
pregătire pentru evacuarea rapidă a forțelor aliate din Belgia. Gamelin și-a susținut planul în ciuda unor critici repetate din partea subordonaților săi. Gaston Billotte și Alphonse Joseph Georges (comandanți ai unor mari grupuri de armate) se numărau printre cei mai hotăți critici ai planurilor lui Gamelin. Georges a subliniat punctul slab al planurilor șefului său. El a sugerat că Gamelin era prea sigur că planul german ar fi presupus ca principalele bătălii să fie date în Olanda și Belgia. Georges afirma că
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a însemnat lămurirea limitelor și a cadrului de manifestare al următoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relaționism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin întemeiată”. Contractualismul, în raport cu mecanicismul, recunoaște dimensiunea voluntară a vieții sociale. Ca teorie, însă, prezintă toate erorile posibile. Psihologismul este criticat deoarece reduce totul doar la individual
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
Nikolajs Hartmanis", n. 20 februarie 1882, Riga, Letonia - d. 9 octombrie 1950, Göttingen) a fost un filosof german, principal reprezentant al filosofiei idealiste, unul dintre cei mai sistematici și mai productivi filosofi din secolul al XX-lea, întemeietor al " ontologiei critice" - formă specifică în orientarea ontologică a cugetării contemporane. Preocupat de o nouă formă a sistematicii filosofice, el s-a impus totodată ca un reputat istoric al filosofiei și al culturii în genere. s-a născut la 20 februarie 1882 în
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
al acestora în doctrina sa cu privire la alcătuirea realității pe baza unei construcții spirituale, existența realității fiind independentă de capacitatea înțelegerii. Cunoașterea umană nu poate sesiza niciodată esența realității, fiind ea însăși o parte a acesteia. În teoriile sale asupra ontologiei critice, Hartmann dezvoltă un model "stratificat" al existenței. Cât privește etica, care ocupă un loc central în opera sa filosofică, Hartmann se apropie de ideile antropologice ale lui Max Scheler cu privire la valorile materiale ale moralei, situând poziția omului în cosmos între
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
Kállay au început să se miște încă din 1943 în direcția ieșirii Ungariei din război. Unele liberalizări i-au iritat pe nemți, de exemplu cererea retragerii armatei ungare din Ucraina sub pretextul apărării în Carpați; protecția fizică acordată evreilor;articolele critice antinaziste sporadice din presa ungară. Teama de o ocupație sovietică îi determinau pe Horthy și Kállay la prudență. Hitler s-a gândit să determine invadarea Ungariei cu trupe române, slovace și croate, ca măsură de pedepsire a lui Horthy, dar
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
cărui nepoată Héloïse a fost elevă, iubită și soție secretă a lui Abélard. Din anul 1118 se retrage la mănăstire. Abélard a jucat un rol important în cearta universaliilor. S-a opus teoriilor realiste dar totodată a avut o atitudine critică și față de teoriile nominaliste despre universal. Abélard s-a născut la Palais, în Bretania, în 1079, ca primul fiu al unui cavaler pe nume Béranger, proprietarul satului natal. De aceea numele său de botez este Pierre de Palais (latinizat, Petrus
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]