54,815 matches
-
(VfR), Societatea Germană pentru Călătorii Spațiale, a fost fondată la 5 iulie 1927 la Breslau de către Johannes Winkler (primul care a lansat o rachetă cu carburant lichid în Europa), Max Valier și Willi Ley. Ideea înființării societății a fost publicarea la Berlin în
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
erau inventatori, ingineri, pasionați de domeniul rachetelor și zboruri spațiale. Societatea a înființat primul rachetodrom, numit “Raketenflugplatz”, lângă Berlin, în septembrie 1930. Printre membrii se numărau oameni de valoare ce-și vor aduce o uriașă contributie la dezvoltarea programului militar german de rachete: Wernher von Braun, Walther Hohmann, Hermann Oberth, Klaus Riedel, Eugen Sänger, Franz Ritter, Kurt Heinisch, Rudolf Nebel, Hugo Hückel, Reinhold Tiling, Albert Püllenberg. Unele dintre realizările inginerilor de la VfR aveau să apară după sfârșitul celui de-al doilea
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
Heinisch, Rudolf Nebel, Hugo Hückel, Reinhold Tiling, Albert Püllenberg. Unele dintre realizările inginerilor de la VfR aveau să apară după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în RFG, ce au dus în anii ce au urmat, la situarea industriei militare germane în topul celei mondiale: A fost dezvoltată de Reinhold Tiling, inginer și fost pilot de vânătoare în primul război mondial. Racheta funcționa cu combustibil solid, (pulbere neagră), ridicându-se la 1000 m înălțime. Dezvoltarea sa în anul 1928, a atras
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
osoasă, în luna octombrie a acelui an, profesorul Alexandr Rinek a operat pe brațul stâng, a îndepărtat oasele afectate de procesul patologic. În decembrie, Leșia se intoarce de la Kiev la Kolodiazhne, sănătatea să îmbunătățit, prin mama Leșia studia franceză și germană. 29 (10 iunie), 1882 să născut sora Oksana, 22 august (septembrie-2) 1884 - frate Nicholai. Încă din 1884, Leșia a scris în mod activ poezie ( "Crin din vale", "Sapho", "Vară frumoasă a trecut" și altele.) Și le publică în revistă "Stea
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
biserici, parohul de Târgoviște, Vitus Bianconi, a ridicat între anii 1895 și 1897 actuala biserică ce a păstrat vechiul hram Sfântului Francisc de Assisi. Comunitatea era alcătuită din muncitori de meserie dăltuitori, lucrători la cuptoare si săpători, de naționalitate română, germană, italiană, poloneză și maghiară. Erau însă și negustori, meșteșugări, ostași, medici și diplomați. Biserică catolică „Sfântul Francisc de Assisi” este menționată în documente încă din anul 1532. Francesco della Valle Padovanul scria în 1532 că la Târgoviște „a fost o
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
exil sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Cea de-a treia perioadă de creație se deosebește de primele două printr-o încercare de „recuperare a tuturor celor ce suferă, a conștiințelor în derivă”, această metamorfoză ieșind
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
că această nuvelă prezintă ideea lui Eliade despre funcția spectacolului, având o narațiune plină de simboluri care atribuie sensuri mitice unor elemente comune precum podul, noaptea sau întunericul. Nuvela „Uniforme de general” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Generalsuniformen”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980; traducere de Edith Silbermann), franceză („Uniformes de général”, în vol. "Uniformes de général", Gallimard, Paris, 1981; traducere de Alain Paruit), spaniolă („Uniformes de general”, în vol. "Relatos
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandanți de brigadă Comandant al Armatei 9 Comandanț
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandanți de brigadă Comandant al Armatei 9 Comandanț al "Grupului von Schmettow" Comandanți de divizie în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandanți de brigadă Comandant al Armatei 9 Comandanț al "Grupului von Schmettow" Comandanți de divizie în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia." După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei și respingerea forțelor Puterilor Centrale peste vechea frontieră. Divizia 15 Infanterie și-a câștigat cu acest prilej renumele de „"Divizia de fier"”, aici născându-se și deviza „"Pe
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
de operații nr. 288 al comandantului diviziei, din ziua de 13/26 octombrie 1916, se se consemna că "inamicul a fost respins peste frontieră pe întregul front al diviziei". Eșecul operației avea să fie recunoscut și de comandantul Armatei 9 germane, generalul Erich Falkenhayn, care arăta în memoriile sale - întrucâtva satisfăcut de eșecul planului Marelui Cartier german și al camarazilor austrieci: "Domnii de la Pless trebuiesc făcuți atenți că speranța de a deschide drumul prin pasul Oituz, ori pe la Armata I-a
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
consemna că "inamicul a fost respins peste frontieră pe întregul front al diviziei". Eșecul operației avea să fie recunoscut și de comandantul Armatei 9 germane, generalul Erich Falkenhayn, care arăta în memoriile sale - întrucâtva satisfăcut de eșecul planului Marelui Cartier german și al camarazilor austrieci: "Domnii de la Pless trebuiesc făcuți atenți că speranța de a deschide drumul prin pasul Oituz, ori pe la Armata I-a austro-ungară, este complet nefondatâ." Divizia 15 Infanterie a suferit pierderi grele: 3 ofițeri și 144 trupă
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
Prima bătălie de pe Valea Jiului, s-a desfășurat între între 23 - 29 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
a desfășurat între între 23 - 29 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de baterii de artilerie. Comandanți ai Armatei
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de baterii de artilerie. Comandanți ai Armatei 1 Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanți de divizie Planul de operații german prevedea fixarea de front în pasurile
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
a fost și este de a deschide drum masei de cavalerie în regiunea deluroasă română, în scopul de a o utiliza apoi, în primul rând, pentru a executa o largă învăluire a grupărilor române care se aflau în fața ei." Atacul german a survenit chiar în preziua în care Marele Cartier General român intenționa să retragă trupele Diviziei 11 Infanterie pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
în care Marele Cartier General român intenționa să retragă trupele Diviziei 11 Infanterie pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]