52,672 matches
-
prezent, Kairišs lucrează la opera "Valentina" de Arturs Maskats, împreună cu Modestas Pitrenas ca dirijor la Opera Națională Letonă, având spectacole programate la Deutsche Oper Berlin. Kairišs a regizat patru documentare și cinci filme artistice. A debutat în 1998 cu documentarul "Trenul". Primul său film de lung-metraj, "Părăsind drumul", a obținut Premiul Național de Film pentru cel mai bun film al anului 2001. A fost inclus în programul oficial al competiției de la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary și a obținut
Viesturs Kairišs () [Corola-website/Science/335163_a_336492]
-
regenerativă menajează sistemele de frânare convenționale. În mod obișnuit un sistem de frânare regenerativă este format dintr-o mașină electrică care poate fi un motor electric care funcționează în regim reversibil sau un generator electric. Acestea sunt antrenate de roțile trenului de rulare cuplate la ele, producând curent electric. La , inclusiv la tramvaie, electricitatea produsă este reintrodusă în . La vehiculele electrice propulsate de baterii, inclusiv la vehiculele electrice hibride, energia recuperată este stocată în aceste baterii și în supercondensatori. În afară de sistemele
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
a fost mult timp o problemă. La început accelerarea și frânarea erau comandate de același sistem, care era comutat. Erorile de comutare au determinat accidente prin accelerare când de fapt se dorea frânarea, cum a fost de exemplu accidentul de tren din 1948 de la Wädenswil. La vehiculele propulsate de motoare electrice, în timpul frânării regenerative motoarele lucrează în regim de generator, curentul produs fiind aplicat unui consumator, care astfel joacă rolul de frână. Frânarea regenerativă electrică este un proces în trei etape
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
se transportă minereu de fier de la minele din Kiruna, din nordul Suediei, în jos spre portul Narvik din Norvegia. În timpul coborârii vagoanelor încărcate se produce multă energie electrică prin frânare regenerativă. Pe teritoriul Norvegiei, de la granița de la Riksgränsen până la Narvik trenurile folosesc doar o cincime din energia generată astfel, restul fiind suficient pentru aducerea trenului gol înapoi la Riksgränsen. Excesul este introdus în rețeaua de alimentare, calea ferată fiind un furnizor net de electricitate. La tramvaie, în Anglia sistemul Raworth de
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
spre portul Narvik din Norvegia. În timpul coborârii vagoanelor încărcate se produce multă energie electrică prin frânare regenerativă. Pe teritoriul Norvegiei, de la granița de la Riksgränsen până la Narvik trenurile folosesc doar o cincime din energia generată astfel, restul fiind suficient pentru aducerea trenului gol înapoi la Riksgränsen. Excesul este introdus în rețeaua de alimentare, calea ferată fiind un furnizor net de electricitate. La tramvaie, în Anglia sistemul Raworth de „control regenerativ” a fost introdus la începutul anilor 1900 deoarece era avantajos. Sistemul s-
Frânare regenerativă () [Corola-website/Science/335177_a_336506]
-
de turism și face parte din regiunea turistică olimpică Seefeld, dar joacă de asemenea un rol major al turismului de vară, fiind poarta de acces pentru excursii și alpinism al zonei Karwendel (înnoptări împreună cu Seefeld peste 500.000). Stația de tren Karwendelbahn (München - Garmisch-Partenkirchen - Innsbruck) și Linia S6 (S-Bahn) Scharnitz este situată în centrul orașului. Cu automobilul se ajunge în comună, venind din nord (München) peste Autostrada A 95 în direcția Garmisch-Partenkirchen și mai departe peste strada regională B 2 peste
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
este numele rețelei de trenuri de suburbie a operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
este numele rețelei de trenuri de suburbie a operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
este numele rețelei de trenuri de suburbie a operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie ce existau încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Transilien exploatează împreună cu RATP primele două linii ale rețelei expres regionale din Île-de-France (RER): RER A și RER B. Celelalte trei linii RER, C, D și E sunt exploatate
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Saint-Quentin-en-Yvelines de cartierul La Défense și a liniei de tramvai T4 care leagă gările Aulnay-sous-Bois și Bondy. „Transilien”, la fel ca și „TER” sau „TGV”, este o marcă a SNCF Mobilités. Creată pe 20 septembrie 1999, ea se aplică doar trenurilor de călători și gărilor administrate de „Direcția Île-de-France” a SNCF Mobilités. De aceea, liniile feroviare exploatate de RATP (o parte din liniile A și B a RER) nu fac parte din Transilien. Rețeaua de căi ferate, care este proprietatea SNCF
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
aceea, liniile feroviare exploatate de RATP (o parte din liniile A și B a RER) nu fac parte din Transilien. Rețeaua de căi ferate, care este proprietatea SNCF Réseau (ex-RFF, azi parte a noii companii), este de asemenea folosită de trenurile de călători pe distanțe lungi, inclusiv serviciile TGV, Intercités, precum și de alți operatori de transport (Renfe, DB, Eurostar, Thalys, Venice-Simplon-Orient-Express etc.) și de trenurile de marfă. Mărirea costului caselor în urma lucrărilor baronului Haussmann (de redesenare a Parisului) și condițiile de
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
care este proprietatea SNCF Réseau (ex-RFF, azi parte a noii companii), este de asemenea folosită de trenurile de călători pe distanțe lungi, inclusiv serviciile TGV, Intercités, precum și de alți operatori de transport (Renfe, DB, Eurostar, Thalys, Venice-Simplon-Orient-Express etc.) și de trenurile de marfă. Mărirea costului caselor în urma lucrărilor baronului Haussmann (de redesenare a Parisului) și condițiile de igienă din interiorul orașului au prvocat mutarea muncitorilor și mai apoi a angajaților ce lucrau în capitală către suburbia rurală. Trenurile de suburbie le-
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
etc.) și de trenurile de marfă. Mărirea costului caselor în urma lucrărilor baronului Haussmann (de redesenare a Parisului) și condițiile de igienă din interiorul orașului au prvocat mutarea muncitorilor și mai apoi a angajaților ce lucrau în capitală către suburbia rurală. Trenurile de suburbie le-au permis și le permit în continuare să ajungă la locurile de muncă din centrul regiunii. Hărțile topografice succesive ale IGN arată urbanizarea suburbiilor Parisului de-a lungul deceniilor, plecând din vecinătatea gărilor liniilor de suburbie. În
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
locuirea mai departe de gară, acolo unde prețul terenurilor și chiriile sunt mai mici decât în apropierea gărilor. Geografii folosesc expresii imaginare pentru a descrie aceste două perioade: urbanizarea se face în „degete de mănușă” de-a lungul liniilor de tren (palma fiind chiar Parisul), apoi în „pată de ulei”, odată cu apariția automobilului ce permite locuirea mai departe de gară. În 1938, nou-înființata SNCF exploatează linii și materiale rulante diferite, lăsate moștenire de vechile companii. Dacă vestul orașului pare favorizat, datorită
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
provoacă o evoluție radicală a imaginii transportului feroviar. Linia A a RER cunoaște o creștere spectaculoasă a traficului, care o conduce la saturație în mai puțin de un deceniu. Pe 1 septembrie 1999, clasa I a fost scoasă din toate trenurile rețelei de suburbie, ca și din RER, deoarece nu reprezenta decât 1% din numărul călătorilor. Ea fusese scoasă din metroul din Paris în 1991. În ciuda investițiilor făcute în ultimele 3 decenii ale secolului al XX-lea, rețeaua de suburbie suferă
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
ale secolului al XX-lea, rețeaua de suburbie suferă de o imagine proastă față de călători, decidenți și colectivități. În timp ce RATP beneficiază de imaginea RER, care îi este asociată, precum și de o aură de modernitate datorată logoului visibil, rețeaua SNCF evocă trenuri învechite, întârzieri cronice și gări neprimitoare. Societatea pune deci la punct o normă minimală de amenajare și renovare a gărilor și materialului rulat, precum și o etichetă vizibilă pentru marele public. După căutarea unui nume reprezentativ, în care au fost luate
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
rândul lor divizate în linii identificate cu litere. Cele 5 regiuni sunt Paris Nord, Paris Est, Paris Sud-Est, Paris Rive-Gauche și Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și instalațiile prezintă caracteristici tehnice diverse, cum ar fi: Trenurile Transilien reprezintă 75% din traficul feroviar al regiunii, celelalte 25% repartizându-se între trenurile inter-regiuni, TER al regiunilor vecine și trenuri de marfă. Importanța rețelei este vizibilă în timpul grevelor punctuale ale personalului SNCF sau când există incidente tehnice grave ce
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Paris Est, Paris Sud-Est, Paris Rive-Gauche și Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și instalațiile prezintă caracteristici tehnice diverse, cum ar fi: Trenurile Transilien reprezintă 75% din traficul feroviar al regiunii, celelalte 25% repartizându-se între trenurile inter-regiuni, TER al regiunilor vecine și trenuri de marfă. Importanța rețelei este vizibilă în timpul grevelor punctuale ale personalului SNCF sau când există incidente tehnice grave ce perturbează rețeaua. Mii de călători ajung cu întârziere la locul de muncă sau decid
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și instalațiile prezintă caracteristici tehnice diverse, cum ar fi: Trenurile Transilien reprezintă 75% din traficul feroviar al regiunii, celelalte 25% repartizându-se între trenurile inter-regiuni, TER al regiunilor vecine și trenuri de marfă. Importanța rețelei este vizibilă în timpul grevelor punctuale ale personalului SNCF sau când există incidente tehnice grave ce perturbează rețeaua. Mii de călători ajung cu întârziere la locul de muncă sau decid chiar să nu mai facă deplasarea. Ținând
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
incidente tehnice grave ce perturbează rețeaua. Mii de călători ajung cu întârziere la locul de muncă sau decid chiar să nu mai facă deplasarea. Ținând cont de distribuția geografică a liniilor, exploatarea se face în zone concentrice, în general 3, trenurile câtre zonele mai îndepărtate fiind directe sau semi-directe (cu puține opriri în zonele apropiate de Paris). Acest sistem permite un mai bun echilibru între gradul de ocupare al trenurilor și timpii de parcurs către gările mai îndepărtate. Această metodă, introdusă
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
a liniilor, exploatarea se face în zone concentrice, în general 3, trenurile câtre zonele mai îndepărtate fiind directe sau semi-directe (cu puține opriri în zonele apropiate de Paris). Acest sistem permite un mai bun echilibru între gradul de ocupare al trenurilor și timpii de parcurs către gările mai îndepărtate. Această metodă, introdusă odată cu modernizarea rețelei Veste de către Raoul Dautry în anii 1920, este repusă în discuție de Syndicat des transports d'Île-de-France (STIF), autoritatea organizatoare a rețelei, care este compusă din
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Raoul Dautry în anii 1920, este repusă în discuție de Syndicat des transports d'Île-de-France (STIF), autoritatea organizatoare a rețelei, care este compusă din aleși locali. Este impusă o ameliorare a deservirii comunelor apropiate de Paris prin introducerea mai multor trenuri care să oprească în fiecare stație, mărind astfel timpul de traseu pentru călătorii care locuiesc departe de Paris. În 2010, rețeaua feroviară din regiune (cu excepția liniilor RATP) avea km de cale, mai mult de 400 de gări și aproape de 500
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
din regiune (cu excepția liniilor RATP) avea km de cale, mai mult de 400 de gări și aproape de 500 de treceri la nivel.. Această rețea, ce reprezintă mia mult de 10% din rețeaua feroviară a Franței ( km), transportă zilnic 7500 de trenuri, adică o treime din numărul la nivel național. Trenurile de pe această rețea transportau zilnic 2,7 milioane de călători în 2010 și 2,9 milioane în 2012, pe când întregul trafic TER era de călători pe zi.. Din aceste trenuri, cele
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
mai mult de 400 de gări și aproape de 500 de treceri la nivel.. Această rețea, ce reprezintă mia mult de 10% din rețeaua feroviară a Franței ( km), transportă zilnic 7500 de trenuri, adică o treime din numărul la nivel național. Trenurile de pe această rețea transportau zilnic 2,7 milioane de călători în 2010 și 2,9 milioane în 2012, pe când întregul trafic TER era de călători pe zi.. Din aceste trenuri, cele de trenuri Transilien (80% din total și aproape tot
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]