6,312 matches
-
am urcat pe zidul ocrotitor al grădinii din fața Ateneului să pot vedea ce se întâmpla. Mare lucru nu am văzut, doar niște pumni, îmbrânceli, acompaniate de un vocabular mult suburban. Scandalul se extindea și nimeni nu se grăbea să-i împace pe combatanți. Mi se părea că scandalul se multiplica, câteva femei care începuseră să țipe făcând concurență spuselor lui Ceaușescu. M-am grăbit să mă îndepărtez și am plecat cu convingerea că locatarii C.C.-ului făcuseră o gravă eroare, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
putea sugera un final de ciclu, la care asistăm, nu poate a nu ne duce gândul la prognoza hegeliană asupra sfârșitului artei. Un sfârșit al civilizațiilor incluzând și pe cel al artei. Dar e cu putință așa ceva? Ne-am putea împăca oare cu o asemenea apocaliptică predicție? "Se sparie și litera și gândul", cum sună un vers al lui Arghezi. Dacă formula artei este engramată în structura distinctivă a speței umane, dacă omul e o făptură creatoare, simili Dei, ne-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Aurelian Titu Dumitrescu și mi-a spus că Cezar Baltag, pe atunci redactor șef al "Vieții românești", a declarat vehement în redacție că Adrian Păunescu ar trebui omorât. Cutremurat de vestea minunată, i-am declarat lui Aurelian că mă voi împăca, deși nu-mi cade bine, cu Păunescu pentru că eu "nu am dorit moartea păcătosului, ci îndreptarea lui...". Să nu-ți mai spun că și cretinul Păunescu zvonea (mi-a șoptit o viorea, Leonida Lari) cum că eu aș fi instigat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
centrale sunt Dumnezeu și iubirea... Moartea a fost, pentru mine, Inspiratoarea și va rămâne Marea Intercesoare, te conduce până la pragul celeilalte lumi ca Moarte, și odată pragul trecut, se preschimbă în Mireasă... Mulți dintre scriitorii generației dumneavoastră au vrut să împace capra comunismului cu varza conștiinței scriind cu "ambele mâini", făcând compromisuri dureroase. Cum caracterizați aceste porniri ambigue ale scriitorului român? Vă reproșați ceva din "acea" perioadă, domnule Cezar Ivănescu? Numai dacă acceptăm, grosso modo, să definim generația mea drept "generația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
statul la jocul de fotbal prin gropile periferiei clujene unde locuiam. Andrei Bodiu spune despre tine că ești un nostalgic! Care e ținta nostalgiei tale? După ce ești nostalgic? Un om care se raportează la "mainimic" e un om echilibrat sufletește, împăcat cu lumile de sub cotul său, de sub autoritatea și influența sa... Francisc de Assisi spune: "Pe lumea asta am nevoie de puțin, iar de puținul acela și mai puțin". Adică un fel de "mainimic", nu-i așa? De ce nu ai rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Luca Pițu: cu obișnuința conformistă, lașă. Pentru că între el și lume Luca Pițu pare să-și fi creat o zonă de protecție în care sunt înghesuite cărți și principii, autori ai "marginii" însă din categoria celor care nu s-au împăcat niciodată cu conformismul nivelator al valorii iute "oficializată". Că nu poți defila cu Jarry, cu Queneau, cu Sade... pe bulevardul cultural central fără să riști să te latre câinii academicieni comunitari. (AAG) Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe (Cameră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în fiecare zi, în timp de..., fiecare se califica cu o meserie înrudită, de exemplu, erai sudor, făceai lăcătuș, strungar făceai și frezor, ca să cunoști două meserii, în paralel. S. P.: - Am înțeles. Care erau relațiile dintre muncitori ? Cum se-mpăcau oamenii ? A.M.: - Să știți că erau chiar foarte bune. Nu era... acuma-i tare greu și tare rău, oamenii n-au un loc de muncă, suferă foarte tare ș-ncearcă să-i facă rău celuilalt. Da’, atunci fiecare știa treaba
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mereu, ba că schimbu’ de tură, ba nu ș’ce, se găsea ceva, câte un motiv, că copiii-s singuri, mă duceam la ședințe. UTC-ist am fost, pioner, de copil, dar membru de partid n-am ajuns, dar mă-mpăcam foarte bine. Era un domn, Guran Valeriu, la timpu’ acela, păi, era un om de nota zece. Soțu’ meu așa o primit casă - că noi suntem de-al doilea, că soțu' meu, primu’, tatăl copiilor o murit - și o primit
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
m-am dus la bloc ș-o venit ei. R. A.: - Cum erau vecinii dumneavoastră ? C. G.: - Vecinii ? Rude. Da, foarte buni vecini, pentru că casa o luaseră ei, era de la o rudă, de la sora lui taică-meu și, evident, ne-am împăcat foarte bine. R. A.: - În timpul cât ați lucrat la Nicolina, ce meserie ați practicat și în ce au constat legăturile cu fabrica Nicolina ? C. G.: - Păi, eu când am venit Iași, eu n-am lucrat, la terminarea facultății, direct în Iași
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Hus, omonimul boierului moldovean de pe Elan”. Nici în legătură cu Sărata istoricul nu este sigur, căci: „Nu se știe - afirmă el - dacă Sărata era chiar în fața Hușilor, deoarece, [...] sunt mai multe locuri „Sărata” de-a lungul Prutului”. De fapt, el căuta să împace ambele păreri, însă, după unii cercetători, nu ar fi observat esențialul: Husul nu a avut domeniu și pe Drăslăvăț, deci locul unde este orașul Huși. Gh. Ghibănescu credea că moșia Husului era situată pe Sărata și pe Elan, la o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ca acela nu numai să se certe cu 100 toiege și gloabă să să ia 5 lei a starostelui, ci și din breaslă să fie lipsit și lepădat ca un rău, până își va veni în cunoștință și să va împăca cu breasla”. Inițial, în perioada de constituire a breslelor, starostele era printre cei mai autoritari oameni ai târgului. Unele documente erau semnate mai întâi de starostele de breaslă, apoi de alte autorități ale târgului (de exemplu, șoltuzul). Pentru exercitarea funcțiilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scotea calfa” fără știrea breslei sau a starostelui, atunci pedeapsa aplicată acestui meșter era, conform Statutului breslei ciobotarilor din Huși, „să fie sub gloaba breslei și 40 de toiege pedeapsă și dugheana să i se închidă păn nu se va împăca cu breasla”. De obicei, meseriașii breslei practicau în dughenile lor o singură meserie. Ciubotarii din Huși făceau excepție de la această regulă. Catastihul permitea practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri ar lucra la o dugheană două meșteșuguri, să dea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ca o mare victorie, cu speranță și încredere în viitor. Mihail Kogălnicenu, adresându-se noului domn ales, îl îndemna să fie bun și blând, simplu, „domn cetățean”; „Urechea ta fie pururea deschisă la adevăr și închisă la minciună și lingușire [...]; împacă patimile și urile dintre noi și reîntrodu în mijlocul nostru strămoșasca frăție”. În scurta lui domnie și în întreaga viață l-au caracterizat dăruirea de sine, cinstea, curajul și dragostea de țară. Scria lui Vasile Alecsandri: „Ca român simt necesitatea de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de seară, Lia îi dedea o bomboană „trimisă de la tata“; tot ce primea cu plăcere venea de la tata. Chiar în ziua sosirii ei, după prânz, am făcut cu Lia o plimbare ca să-i arăt pădurea cea frumoasă și s-o împac puțin cu captivitatea. Copiii de țigani ne însoțeau, zicându-ne, cu simțul lor muzical, fără a confunda melodiile și ritmul, cântecele mele favorite. Am constatat că, în așa de puține zile, pentru zahărul făgăduit, nu numai cântau, dar și ziceau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în regat sub împăratul Carol al Austriei, cu Rozwadowski ministru de rezbel; culmea deriziunii să vezi un suveran cu o a treia coroană pe cap când se rostogoleau deja cele două dintâi. În Franța, cel puțin erau zdraveni; Clemenceau 166, împăcat în acea oră decisivă cu Poincaré167, luă cu mână de fier conducerea guvernului, deci a războiului. d. wangler. scrisori din moldova 3/15 noiembrie - Sosi din nou Wangler cu Mihăescu, logofătul de la Mihăești. Acesta părea încântat de starea din Vâlcea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cred că s-ar fi hotărât la orice pentru a-i reface o viață mai normală, dar atunci G. Philippescu era în vârstă, lovitura ar fi fost strașnică și femeia conștiincioasă și leală ce era Lydia nu s-ar fi împăcat cu ruperea legăturilor de recunoștință ce contractase cu acela care îi dăduse toate bunurile lumești în schimbul tinereții ei. Diplomatul plecă, peste câtva timp se uitaseră, G. Philippescu muri, nevasta, după un doliu de patru ani, își reluă viața ei lumească
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ale tuturor, ale celor morți și ale celor vii. După moartea mamei, când s-au stabilit acolo Ionel cu Eliza, deși cunoșteam simțimintele ei ostile pentru acest locaș, mai licărea speranța că faptul chiar de a deveni stăpână o va împăca cu locul, unde în timp de 13 ani făcuse atâtea neajunsuri mamei, care nu știa prin ce concesiuni și înlesniri să o împace. Iluzia fu scurtă. Ionel, voind să o atragă și s-o lege de locul ce-i era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei ostile pentru acest locaș, mai licărea speranța că faptul chiar de a deveni stăpână o va împăca cu locul, unde în timp de 13 ani făcuse atâtea neajunsuri mamei, care nu știa prin ce concesiuni și înlesniri să o împace. Iluzia fu scurtă. Ionel, voind să o atragă și s-o lege de locul ce-i era așa de scump, nu știa cum să realizeze mai repede toate dorințele ce exprimase până aci. Îi cedă cu totul direcțiunea grădinilor, păsărilor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
În 1927, când Ionel ne fu răpit în câteva zile și îl duserăm la Florica, lângă mama și tata, toți se reîntoarseră seara la București. Pe mine Eliza mă rugă să stau cu ea câteva zile. De ura Știrbeilor, se împăcase în inima ei cu noi și îi era urât să rămână singură în casă, până la parastasul de 9 zile. Mi-era și milă de ea s-o văd așa de izolată, certată cu familia fratelui său, de[spre] care spunea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
război. În Ajunul Crăciunului, a venit la dânsul Goga, propunându-i portofoliul Comunicațiilor în cabinetul ce avea să formeze cu ajutorul țărăniștilor. La observația că relațiunile lui cu regele nu justificau o astfel de alegere, i se răspunse că se va împăca cu regele după depunerea jurământului. Refuz categoric. „Atunci cere-i o audiență“. „N-am nici un cuvânt, de dorește să mă vadă să mă cheme, sunt militar și mă voi duce“. Și plecă la Predeal. A doua zi, doamna Goga sosește
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
părerea lor și îi arătă cum guvernele greșiseră misiunea lor: renun țaseră la garanțiile puterilor occidentale, reziliaseră contractele de furnizări de petrol și alimente, goniseră pe inginerii francezi și englezi în câteva ore, fără să ceară garanția fruntariilor din partea Axei, împăcaseră pe rege cu gardiștii - toate acestea la comanda Germaniei, care trebuia să ne furnizeze arme și muniții. Dar [la] ce serveau aceste furnituri dacă, pe lângă ele și cele ce ar fi trebuit să avem din miliardele strânse în țară, s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plâng pe toate drumurile Europei, ungurii au fost întotdeauna la putere și ne-au oferit... discriminare... pozitivă. * Nemulțumitului, Dumnezeu li ia înapoi darul, dar numai dacă e de acord coaliția. * A accepta ca sinceră prietenia dușmanului, e ca și cum te-ai împăca cu starea de victimă. * Cine este criminalul: cel ce s-a jertfit pentru țara lui sau cel care a jertfit țara pentru binele lui? * Cine țara lui își vinde, nici blestemul nu-l cuprinde. * În politică, cuvântul sinceritate este des
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Partidele mici sunt ca sâmburii de măslină: se aruncă. * Dacă nu ești bolnav, mersul pe bicicletă e foarte sănătos. * Când a ieșit din spital era sănătos tun și gol pușcă. * Stalin și poporul rus comunismul ne-au adus. * Ca să te împaci, trebuie mai întâi să te cerți. * Culmea umilinței: să ceri iertare pentru greșelile altora. * Unii trag la galere, alții îi îndeamnă. * Omul știe multe, dar cunoaște puține. * Prin telefon se fac cele mai... sincere declarații. * Pe micul ecran poți debita
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de măsură înapoi. Mie mi s-a furat numai sufletul, Pentru că nu am posedat alte bunuri. Mi-a oferit plăcerea unei nopți, Eu aș fi vrut povara unei vieți. Și eu visez la ce nu pot să am, Dar mă împac cu jocul de-a visarea. O, ce înalt și ce adânc e visul, Dar cât de neatins și iluzoriu! Când oamenii se-apropie de mine, Îi suspectez și mă separ de ei. Nimic mai trist decât un zâmbet care Repovestește
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Știm ce înseamnă prima și ultima din aceste recomandări. Despre a doua, "despre Dușe", se spune că, aici la Neamț, Eminescu, internat cu "manie furibundă", fusese bătut, la dușe, cu funia udă. Mentalitatea pe care am menționat-o anterior se împacă perfect cu o frază naivă cu care inspectorii își încheie paragraful: "nu am constatat însă întrebuințarea mijloacelor violente" (sic) deși, mai pe la sfârșitul raportului, la pagina 8, la "ameliorațiuni", se face următoarea recomandare: "credem că este de absolută necesitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]