6,950 matches
-
trase chiar lângă duba jegoasă a celor de la Investigații, opri motorul și coborî În zăpada alunecoasă, troientită bine. Aerul rece fu ca o palmă Încasată peste față. Tremură pe drumul către cortul cu locul crimei, sperând din tot sufletul că Înăuntru va fi mai cald. Nu era. Era sânge Împrăștiat În mijlocul cortului, unde un bazin mare de roșu Întunecat se Îngroșa datorită cristalelor de gheață, făcând suprafața să lucească. Erau urme de pași peste tot și o adâncitură făcută de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
clipă, privirile li se-ntâlniră și fața dispăru, cu o expresie terifiată. O față foarte cunoscută. — Măi, măi, măi..., Logan o bătu ușurel pe umăr pe agenta Watson. Se pare că avem de-a face cu un rebel. Din nou Înăuntru, Watson bubuia la ușa apartamentului cu probleme. Hai, știm că ești acolo. Te-am văzut! Logan se rezemă de balustradă și o privi cum bate la ușa vopsită În negru. Adusese cu el teancul de declarații și le răsfoia, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Domnule Anderson? Dinăuntru se auzi un vaiet și apa curgând. — La naiba. Încercă pentru ultima dată la ușă, Înainte să-i ceară lui Watson să repete figura. Aproape că o scoase din țâțâni. Nori de aburi năvăliră În holul micuț. Înăuntru, baia mică era căptușită cu lemn, ca o saună, acoperind parțial un o vopsea urâtă de culoarea avocado-ului. Încăperea era exact suficient de mare cât să Încapă cada pe peretele Îndepărtat, opus toaletei, cu un duș Înălțat deasupra, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
marginea patului de examinare, legănându-se Înainte și Înapoi, plângând pentru sine, cu fragmente de cuvinte răzbătându-i printre lacrimi. Logan Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru de plastic În fața patului. Watson Îl urmă Înăuntru, ocupând o poziție În colț, având pregătit carnețelul de notițe. — Bună ziua din nou, domnule Anderson, spuse Logan cu cea mai prietenoasă voce de care era În stare. Sau pot să-ți spun Cameron? Bărbatul nu-și ridică privirea. O pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mesajul? — Mesaju’? Un zâmbet cuprinse fața stirbă la lui Doug Disperatul. Nu furi de la ăla care-ți dă de lucru. 32 Camera de interogatoriu era Închisă și sufocantă, radiatorul din colț scuipa căldură, iar fereastra opacă refuza categoric să lase Înăuntru aer proaspăt. Un miros de picioare Împuțite și de subțiori emoționate umplea Încăperea, În timp ce Cameron Anderson stătea de cealaltă parte a mesei și mințea. Logan și Insch stăteau vizavi de el, ascultând cu fețe inexpresive cum Cameron Andreson dădea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ascundă Într-un sac de gunoi. Numai că nu era nici unul În apartament. Dar ziua următoare era zi de gunoi și era o pungă aproape goală la etajul de deasupra, În fața apartamentului lui Norman Chalmers. Anderson o luase, pusese cadavrul Înăuntru și o dusese la tomberonul comun din fața clădirii. Era noapte, foarte târziu, Întuneric, și nu era nimeni În zonă. Apoi bătrânul Îi spusese că acum era complice și că, dacă spunea cuiva ce se-ntâmplase, poliția avea să-l bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bere ieftină Special. Toate fotografiile fuseseră date jos din restul apartamentului și puse la loc În sufragerie: un mare montaj cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În salopeta lui cea murdară, neras și dezordonat, cu părul ca al unui hârciog electrocutat. Dac-o căutați pe Sheila, nu-i aici, le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Doamna Henderson o privi alarmată. — Nu poți face așa ceva, Îi spuse, strângându-și mai aproape gulerul halatului. Logan clătină din cap și scoase sintr-un buzunar interior o foaie subțire de hârtie. — Ba putem. Dar nu trebuie neapărat. Deschideți. Îi lăsă Înăuntru. Era ca și cum ar fi pășit Într-un cuptor. Micuțul apartament al lui Michelle Henderson era mult mai curat decât fusese la ultima lor vizită. Totul era șters de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fiecare scobitură, albind și rotunjind totul până la uniformitate. Logan stătea la biroul cel mai apropiat de ușă, primind cât un val de aer rece În rinichi de fiecare dată când chestia se deschidea și un alt trup Înghețat se Împleticea Înăuntru, tropăind ca să-și curețe picioarele de zăpadă pe covor și privind cu poftă spre ceainic. Tasta În continuare la un laptop, o listă a delincvenților sexuali din oraș derulându-i-se În fața ochilor. Dacă aveau noroc, găseau pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-se Înapoi, iar el păși peste prag În holul mic. — Nu puteți intra aici fără mandat! Am drepturi! Insch scutură din cap și trecu pe lângă ea, printr-o bucătărie mică, și deschise ușa din spate. Watson și Rennie se-nghesuiră Înăuntru din frigul de afară, iar zăpada intră șfichiuind pe lângă ei În camera ponosită. — Numele? ceru Insch, ațintind un deget gras spre femeia scandalizată. Era Îmbrăcată ca pentru următoarea era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îndreptându-se către sufragerie. Dar doamna Strichen Își voia drepturile. Se năpusti În urma lui, ridicând vocea, care suna ca un ferăstrău electric ruginit. — Să nu-mi Întorci mie spatele, ticălos mic ce ești! Doi ani! M-auzi? Taică-tu era-năuntru de doi ani când te-am făcut! Ai stricat tot! Mereu ai fost inutil! Nu... Cuvântul nu fusese rostit, dar Watson simțea amenințarea din el. Doamna Stichen Însă nu putu să nu. — Mi se face rău din cauza ta! Șuieră ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu mama sa. Doamna Strichen era În camera de zi, Întinsă cu fața În jos, cu partea din spate a capului Împinsă spre interior, cu linii roșii groase În jurul gâtului. Dinspre bucătăria mică se auzeau voci nervoase, iar Logan izbucni Înăuntru pentu a vedea doi polițiști În uniforme, unul aplecat asupra unei siluete ghemuite pe podea, celălalt vorbind la stație: — Repet, avem un polițist rănit. Ochii lui Logan scrutară Încăperea Înghesuită, oprindu-se asupra unui morman de material În colțul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era ger și Întuneric, iar mirosul de șoareci și șobolani pălea sub praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă lucea pe cenușiul Întunecat și el tremură, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ar fi trebuit, teoretic, să Închidă cu trei ore Înainte ca ultimul petrecăreț să se clatine afară, În zăpadă. Dar cine venea să ceară socoteală barului pentru Încălcarea licenței pentru vânzarea de alcool? Trei sferturi dintre polițiștii din Aberdeen erau Înăuntru, urlând după mai multă lămâie și sare. Logan se strâmbase de durere tot drumul până la serviciu, consumând la micul dejun doar niște Irn Bru și calmante. Nu putea nici măcar să se uite la alimentele solide. Dimineața venise cu ceruri albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care-i îndrăgea atât. Incitatus cel iute, un mannulus de rasă galică, de culoarea mierii și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe brânci și omorau santinelele pe întuneric. Se îndreptă spre colțul sudic al castrului, de unde se auzeau bătăile ritmice ale făurarilor pe lamele înroșite. Se strecură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părul strâns și mâinile albe. Femeile acestea intrau și ieșeau din barăci pe jumătate dezbrăcate, cu părul în vânt, desculțe, râdeau tare, se spălau în aer liber; părea că toți soldații le cunoșteau, fiindcă veneau în grupuri și se duceau înăuntru cu ele. Privea prin găurile din gard, până când una dintre femeile acelea, o țărancă blondă, îl zări, îl luă de mână și îl întrebă: — La ce te uitai? Vorba îi era grosolană, cu un accent aspirat și dur. Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din cauza capacității sale excepționale de a stabili relații cu ceilalți, poate din cauză că erau sătui de războaie, vizitatorii coborau acele scări, în amurgurile calde ale Antiohiei, emoționați și chiar fericiți. Iar Zaleucos, preceptorul sclav, îi șoptea entuziasmat lui Gajus că acolo, înăuntru - așa cum scrisese nu știu care filosof antic -, forța limpede a cuvintelor ce se adresau intelectului domina violența armelor care răneau trupul. De-a lungul secolelor, oamenii aveau să încerce de mai multe ori să realizeze visuri asemănătoare, găsind de fiecare dată alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sa îndurerată făcea ca toate cuvintele să-i fie reproșuri, și le rostea pe tonul nestăpânit al celui nevoit să tacă vreme îndelungată. Între timp soarele dispărea dincolo de malul dinspre apus al marelui fluviu. Preotul arătă spre interiorul templului. — Acolo, înăuntru, pentru prima oară în viața omenirii, niște fibre de papyrus cules de pe marele fluviu au devenit foi de scris. Acolo am adunat toate istoriile vechi. Ca să le citească au venit și mulți dintre ai voștri, Pitagoras, Eudosios, Herodotos din Thurium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prima oară în viața omenirii, niște fibre de papyrus cules de pe marele fluviu au devenit foi de scris. Acolo am adunat toate istoriile vechi. Ca să le citească au venit și mulți dintre ai voștri, Pitagoras, Eudosios, Herodotos din Thurium. Acolo, înăuntru, un filosof foarte faimos, Arisocles Plato al vostru, a descoperit istoria insulei Atlantis, care într-un cataclism ce a ținut o noapte și o zi, cu opt mii de ani înainte de noi, s-a scufundat în Marea Mare de Apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poate, răspunse preotul, de mai bine de cinci decenii nu intră nimeni acolo. Augustus a interzis acest lucru, sub pedeapsa cu moartea. Într-o zi, un pescar, care auzise vorbindu-se despre niște comori care s-ar fi aflat acolo înăuntru, a venit cu barca și a coborât pe ponton. În clipa următoare, oamenii din celelalte bărci l-au văzut sărind de parcă ar fi încercat să se elibereze; părea că niște liane i se încolăciseră în jurul picioarelor. A sărit înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
boabe, și acelea suntem noi. Gajus, tăcut ca de obicei, se duse în grădină. Se gândi că, într-o zi, el avea să caute și să publice din nou cărțile istoricului mort. Și pe când se gândea la asta, Nero năvăli înăuntru, strigând: — L-au arestat pe Caius Silius și l-au adus la Roma în secret. Îl judecă astăzi. Rămaseră încremeniți; el strigă: — Trebuie să ne răzvrătim! Or să omoare pe toți, unul după altul! Drusus se ridică și-i puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-se să trezească la viață palatele abandonate, pentru a-l întâmpina. În prima etapă, îl escortară până la Domus Tiberiana, pe care el n-o văzuse niciodată, nici măcar de departe. Deschiseră marea poartă de bronz, iar lui i se păru că înăuntru nu era decât întuneric; zări două șiruri neclare de coloane, umbrele unor statui, lumina slabă a unor scări. I se păru că-l înconjoară un miros îngrozitor, toxic, care-l sufoca. După un pas, se gândi că undeva, acolo dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse: — Nu Tiberius mi-a condamnat familia, ci votul senatorilor, al grupului de optimates, care, imediat după moartea lui, au spus că a fost un monstru și m-au aclamat pe mine. Callistus se îndreptă spre deschiderea din perete, privi înăuntru, apoi se întoarse: — Tiberius nu era aici când au murit frații tăi și nici în timpul procesului mamei tale. Era la Capri, de unde nu s-a mai întors. Cine a ascuns lucrurile astea aici? Avea dreptate. Tiberius nu se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius nu se afla la Roma în acea perioadă - nu se mai întorsese niciodată în capitală. Callistus reflectă: — Îmi amintesc ce a spus Macro în orele dinaintea alegerii tale. Era agitat și blestema: „Pot să facă orice vor ei acolo, înăuntru“. Și așa au făcut. Dar nu au distrus, ci au ascuns - tăcu o clipă. Cine-o fi fost? se întrebă în șoaptă, aproape fascinat de inteligența care alesese cel mai improbabil loc, camerele părăsite ale bătrânului împărat, unde, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]