6,663 matches
-
elitelor într-o mare derută, la limita hibridului cultural, încât forțe antinaționale au profitat din plin după decembrie 1989, acaparând toate pârghiile de importanță vitală ale statului român. Aceasta este explicația reală a prăbușirii catastrofale a societății românești după 1990 încoace". Pe cât de succint este eseul acesta, pe atât de mănoasă se dovedește a fi substanța lui. În funcție de reperele de mai sus, urmează un comentariu aplicat poeziei lui Cezar Ivănescu, prin care i se stabilește locul în "ecuația" ființei românești. Partea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înaintaș, dar nu sub raport stilistic, ci valoric. Ambii poeți s-au apropiat, spiritualmente vorbind, de filosofia orientală. În tema dragostei și a morții, Cezar Ivănescu este considerat de criticul piteștean drept cel mai profund poet român de la părintele Luceafărului încoace. Aplecarea spre budism e o trăsătură comună a celor doi mari poeți. Titu Maiorescu a jucat un rol profetic în fixarea lui Eminescu în ipostaza de centru iradiant al canonului literar și al culturii românești în genere (p. 92). Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
omoară pe nimeni dintre detractorii lui Eminescu, "caii săi pe bătaie", oferindu-le posibilitatea de a pieri pe limba lor. "Lista" sa, căci există una de-o imparțialitate dătătoare de friguri, bate mai mult către denigratorii din vremurile de mai încoace, netrecând cu vederea orice crâcnire neîntemeiată la adresa lui Eminescu. Al. Piru, acolo unde se află el acum, dincolo de mormânt, se poate considera un norocos că a scăpat ieftin din mâinile lui Codreanu pentru greșeala de a fi combătut "ideea unei apropieri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trepte a ideii, care îmbracă nuanțele succesive de care aminteam mai sus, și, în același timp, un element original de creație a unui asemenea gen de literatură, pe care, personal, nu l-am mai întâlnit la alți autori. "De la proletcultism încoace, geniul a murit", conține completarea la subsol: "La 13 octombrie 1980, Nicolae Ceaușescu amenința: "Să le iasă din minte scriitorilor că sunt niște oameni deosebiți în această lume"". "Ascultați-i pe actorii declamatori cum se afectează ei în fața publicului, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
facă, pentru ceea ce au zădărnicit de un secol și mai bine în conturarea ideii naționale. Theodor Codreanu vorbește de Românitate, nu se referă la granițele politice, dar are în vedere tendințele geopolitice pe suprafața Europei din secolul al XIX-lea încoace: "Românitatea, afirmă dânsul, tinde mai cu seamă din secolul al XIX-lea încoace să fie o categorie etnică sfâșiată de antiteze monstruoase... Nimeni n-a făcut o analiză mai adâncă a acestei primejdii decât Eminescu. Poetul a sesizat că "sfâșierea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideii naționale. Theodor Codreanu vorbește de Românitate, nu se referă la granițele politice, dar are în vedere tendințele geopolitice pe suprafața Europei din secolul al XIX-lea încoace: "Românitatea, afirmă dânsul, tinde mai cu seamă din secolul al XIX-lea încoace să fie o categorie etnică sfâșiată de antiteze monstruoase... Nimeni n-a făcut o analiză mai adâncă a acestei primejdii decât Eminescu. Poetul a sesizat că "sfâșierea" nu s-a produs nicicum în sânul poporului român, în majoritate format din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am fi o Țară", adică o unică Țară! Autorul recunoaște din capul locului că volumul în cauză "se adresează, poate, în primul rând, elitelor politice, în speranța unei înțelegeri a ceea ce poporul român le încredințează aproape zadarnic de peste zece ani încoace". Fiind catalizată de ideea-forță a "complexului sfâșierii", cartea este structurată pe două aspecte ale existenței socio-politice a statului dintre Nistru și Prut, stat ce caracterizează pregnant și în mod special civilizația și cultura de falie a românismului. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scrie cea mai curată limbă română, oferă opere de căpătâi literaturii române, semnează pamfletul pomenit Un patriot român. Ceea ce a ironizat el a fost demagogia patriotardă, românismul de paradă, pe care și Eminescu le-a condamnat cu vehemență, iar mai încoace naționalistul Cioran s-a îndurerat de "neantul valah". Dacă naționalismul lui Eminescu este în afară de orice discuție, să vorbești despre "naționalismul lui Caragiale", cum o face Theodor Codreanu, pare de-a dreptul șocant. Sunt aduse dovezi care se vor irecuzabile: atașamentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este tratată apropierea dintre caragialism și eminescianism. "Meritul excepțional al lui Caragiale este de a-l fi urmat pe Eminescu în abordarea simetriei de contrast. În epocă era trează tendința de sincronizare cu Occidentul (vechea noastră obsesie de la Dinicu Golescu încoace) iar graba duce la "exacerbarea antitezelor eșuate" încât, în loc de sincronizare, această maladie ontologică (existențială) duce la accentuarea decalajului" (p.113). E de notat observația că "dacă în alte părți eșecul antitezelor e un impas efemer, la noi boala tinde să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
constituindu-se astfel într-un argument forte al popularității ieșite din comun de care s-a bucurat și continuă să se bucure autorul de pe marginea Prutului. Ținând cont de criza spiritului european modern și de raportarea literaturii române (de la 1900 încoace) la un prag zero al acestei crize, identificat cu Bacovia. precum și de nevoia de depășire a acestuia prin "întoarcerea la izvoarele tradiției, ale creștinismului în paradigmă modernă" (Ion Pillat, T. Arghezi, L. Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, care "sunt splendide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dacă înțelegem prin aceasta, cum ar spune Adrian Marino, critica ideilor literare, iar nu articleria sezonieră și, când nu e strânsă între coperți de istorie literară, una inevitabil pieritoare). Prin urmare, ideologia: în cazul lui Theodor Codreanu (autor, din 1981 încoace, de romane Marele zid și, în sertar o vreme, Varvarienii -, autor apoi de eseuri ample 91 consistente, uneori răzvrătite Modelul ontologic eminescian, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Controverse eminesciene, Eminescu Dialectica stilului, Transmodernismul, aforist, în sfârșit, cu Fragmentele lui Lamparia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
De aceea autorul s-a decis să rostească adevărul în chip cronicăresc, urmărindu-l aprig și nesmintit până în pânzele albe, cum se spune, până la rădăcinile lui naturale și "organice". Nu-l atrag jocurile scriitoricești cu puterea, meteahnă generalizată de la comuniști încoace, nu-l amuză circul, devenit monedă curentă în parlament, în presă, la președinție, printre guvernamentali, după cum nu se lasă amăgit de retorica zgomotoasă a vreunei căpetenii de gașcă politică. Pentru că "schimbarea" nu se mai schimbă, a găsit o replică dându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
superpuse", artificiale, acelea care provocau vătămarea organismului natural. La rândul său, Theodor Codreanu utilizează în titlu sintagma "a doua schimbare", pentru a se reține din capul locului că peste "păturile superpuse", opresive și dizolvante, venite pe firul vremii de la fanarioți încoace, s-a accentuat "inseminarea" după revoluțiile bolșevice, cu efecte explozive la toate nivelele de existență și punând în pericol de moarte întreaga ființă etnică, "majoritară". Înscriu între ghilimele cuvintele "majoritar" și "minoritar", pentru că sensurile lor s-au deteriorat grav în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
recomandă pe criticul de la Huși mai mult decât poate fi recomandat un critic, oricât de înzestrat ar fi el, o conștiință națională, obligatoriu profetică, în timpuri sumbre, ca acestea pe care poporul și neamul românesc le traversează, de două decenii încoace, și pentru a câta oară? Citându-l pe Eminescu în legătura cu naționalismul în vremuri de criză ("Naționalismul este semn rău la un popor"...) noul cugetător la istorie și la capcanele ei, îi spulberă de fapt, cu o simplă mișcare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui maestru ancorat bine în politichia cetății. Concluzia lui Th. Codreanu? "Inflexibil" cu principiile și cu soarta națiunii, poetul n-a putut fi scos din cursă decât cu arma psihiatriei, cea mai parșivă, mânuită la acea vreme (și de atunci încoace de câte ori a fost cazul) cu dexteritate cameleonică. Distorsionarea adevărului pentru a-l subordona intereselor de grup a făcut ca sacrificiul ("Ei mint eu adevărul îl spun, căci nu mă tem/ De-a lui urmări") să fie confundat cu "nebunia", mărturia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu incorect politic o apără legitim, sub multiple aspecte. În fața cosmopolitismului de conjunctură, dizolvant pentru valorile națiunilor, al exponenților noii ideologii, Theodor Codreanu și-a articulat repere proprii: "Națiunile ne spune el nu sunt creații artificiale ale modernității, de la romantism încoace, cum acreditează ideologii postmodernității. Posibilitățile de apariție ale diversității etno-lingvistice sunt arheale, în planul creator al logosului divin... Nu a cunoscut antichitatea sentimentul național? Dimpotrivă, patria a fost o valoare fundamentală a vechii Europe (și nu numai) de vreme ce i s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
momente personale, Coca revenea la destăinuiri, la problemele ei, la viața ei care descria... viața. „Problema mea e încă nerezolvată. Bine mi-ar părea și mie ca peste puțin timp să vă fac o altă scrisorică și să vă invit încoace să dănțăluim. M-am săturat de incertitudini, de amânări. Cum a plecat și Gabi, existența mea aici singură a devenit și mai nu știu cum. Tata e ocupat toată ziua la școală, și de dimineață și după amiaza, mama lucrează în tăcere
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
toată cugetarea noastră « somn ușor, țărână ușoară ». Dumneavoastră zile ușoare de-acum înainte, deși știu eu prea bine cum sunt !, dar, să nu fie și cu dureri fizice. Am înțeles că datorită unor rațiuni bine așezate nu ați putut veni încoace spre Făgăraș, la Cârțișoara. Noi le înțelegem pe toate, așa cum înțelegem că atunci când vom putea vom căuta să ne revedem, pe 331 noi, locurile unde de atâția ani s-a cimentat afinitatea sufletească dintre noi, acolo sau aici! Pentru mine
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1323 El nu va fi dator să facă predarea, chiar de ar fi și dat un termen pentru plata, dacă de la vânzare încoace, cumpărătorul a căzut în faliment sau în nesolvabilitate, încât vânzătorul se află în pericol de a pierde prețul, afară numai dacă cumpărătorul va da cauțiune că va plăti la termen.*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
nu se strică vânzarea, cumpărătorul are dreptul a cere valoarea, în momentul evicțiunii, a părții de care a fost evins, iar nu o parte proporțională din preț, ori de au crescut sau de au scăzut imobilele în valoare de la vindere încoace. (Cod civil 1327, 1344, 1349).*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
reformați pedeștri, cîmpurile de mare cultură, fac și oamenii ce pot, terenuri de floarea-soarelui, adîncituri, pădure, ocara trenului se acoperă de grupul de dialog social " Trei cîini de la Vadu Lat GDS", privirile spre locomotivă, spre ultimele vagoane, iar unul caută încoace, ne-am împotrivit mereu, simbioza cu omul împotrivire este, ba, în mintea noastră cîinească, v-am dat noi șansa revoltei, maț negru pe pămînt din cîmpul petrolifer, cum scormoneam cu ghearele după rădăcini, cîndva, și acum după energie, tipic omenesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rimelul, și ne trecem pe după urechi părul, îți dai seama, ești sincer maimuțărindu-mi maimuțăreala, rămîneai gol pe locul tău! și-mi fac și ochi frumoși, pînă cobor! semn și încurcătura de blocuri iar geaca de apucat, ne-am uitat încoace, am strănutat ghemuindu-ne spontan, am plecat, de unde să știu că te iei după mine?! Ora 6,55, sala de așteptare a gării Bacău, nedeslușit astăzi, zi, azi, azi e duminică? dat din cap, mirosul de urină în țesătură bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la grămadă! trupul este în vînt, dealuri bombate cu piepturi de oșteni în viață, rigid pe locul CD-playerului tău, transport muzical schizoid în începuturile schizofrenice ale omenirii, povestea leagă lucrurile, stilizarea lor muzicală te leagă, Dolhasca șocul mobilizării, dă bagajele încoace, băi! tot vagonul, Mihai, tu stai ca p... în p...! dedicație la pălăria cu boruri întoarse de texani, zăplanul blond și pielea roșie de soare, DJ 282 Pașcani Suceava panglica de asfalt, peste luncă pîcla de vară, parcele pe deal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
unul neașteptat, rapidul sezonier Mangalia Sighetu Marmației, pare gol, dar stă pentru schimbarea locomotivei pe diesel-electrică, mă grăbesc să iau bilet, dacă nu vreți să urcați!... din ușa vagonului indiciile vestimentare de la mare, el la primul geam semn cu mîna încoace, femeia, ce să ațipesc, șase sacoșe cu marfă! din una curge pe piatră un pîrîiaș de zăr, leagă-le pe toate cu o sfoară, gară de băieți fără somn, recuperarea limbajelor marginale, să scrii mîinilor încrucișate tehnică de supraviețuire, violențele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]