7,005 matches
-
în stare să înțeleg dorul ei aprig de a găsi un om care, în sfârșit, să o înțeleagă din amândouă punctele de vedere. Că îl caută de mult și în fiecare noapte. Că-l va mai căuta și de acum încolo, fiindcă maiorul Mentz, la care dânsa găsise un suflet veritabil cuprins între chipiu și pinteni, doarme toată noaptea, iar ziua își lustruiește sabia și decorațiile, așteptând reîntronarea împăratului. I-am răspuns cu un căscat de om necioplit. Gestul meu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface. „Numai sonda cu care trebuie să-mi deșert bășica udului să nu mi-o luați, că mă supăr, - încolo, nu aveți decât să radeți moșia, că nouă mii de pogoane de pământ și de pădure, tot pe locul lor vor rămâne, până când se va limpezi de partea cui revine „turta”. Cam în felul acesta cuvântase boierul Costache, în fața conacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și decât Du Maurier și Ainger, dar un erudit și critic cultivat, cunoscător la fel de bun al literaturii franceze și engleze. Henry i-l prezentă lui Du Maurier, care Îi făcu imediat o invitație permanentă pentru zilele de duminică. De aici Încolo, Henry se bucură adesea de compania lui Jusserand pe drumul lung din Kensington În Hampstead și Înapoi, iar nivelul conversațiilor de la New Grove House crescu cu câteva grade pe scara referințelor culte, ajungând să fie puțin prea ridicat pentru membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru că era un susținător pasionat al operei sale. „Șansa Îi adusese față În față pe omul de litere ostenit și pe cel pe care, cu mândrie, l-ar fi putut numi cel mai mare admirator din generația tânără.“ De aici Încolo, doctorul Hugh Își dedica energiile Îngrijirii și poate vindecării scriitorului suferind, care, “Înălțându-se din nou timp de o clipă, pe aripile convalescenței și Încă bântuit de ideea fericită a unei salvări organizate, mai găsi un izvor de elocință pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care nu intenționase să facă o glumă, surâse bleg. Mai târziu se plimbară pe chei, privindu-i pe pescari reparându-și plasele și Încărcându-le În bărcile lungi și Înguste, pregătindu-se pentru pescuitul de noapte, apoi rătăciră Încoace și-ncolo pe străduțele Întortocheate, trăgând cu ochiul În șoproanele unde peștele se curăța, se afuma și se săra, și dând câte un bănuț copiilor desculți care se uitau la ei cu ochi mari din pragul caselor. Pentru gustul lui Henry, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
meditație asupra caracterului imprevizibil al viitorului fiecăruia dintre ei și se Încheia În felul următor: „Dar care va avea norocul și care averea? Tustrei, nici unul, unul sau doi; Căci Soarta, parșiva, nu-și spune vrerea Nici unuia dintre noi!“ Ceva mai Încolo, În carte, Moscheles revenea la această strofă, modificând-o: „Care avea-va norocul și care averea Care avea mai presus să fie - Soarta, parșiva, Spusu-și-a vrerea Lui Du Maurier și mie.“ Lui Henry i se păru că, În ciuda declarațiilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi a lui 1916 la Carlyle Mansions este, inevitabil, un moment de contrast față de agitația primeia, cu toate telegramele și scrisorile de felicitare care sosesc din țară și din străinătate (și care vor continua să sosească multe zile de acum Încolo). Doamna James recunoaște numele distinse care Însoțesc unele dintre aceste mesaje - William Dean Howells, de pildă, Logan Pearsall Smith, Ellen Terry - și Îi Îngăduie Theodorei, care trece să Întrebe dacă este nevoie de serviciile ei, să i le clarifice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rădeam, pe urmă coboram la bucătărie să mănânc ceva cu Minnie și cu Joan și Încă Îmi mai rămânea destul timp până să-l trezesc pe domnu’ James... Și cât mi-am dorit atunci să fiu acasă! Un pic mai Încolo, ne-au retras și ne-am regrupat În liniile din spate. Ne-au spus că urmează să susținem alt atac, târziu după-amiază. De data asta, așteptarea n-a fost deloc plăcută, credeți-mă. Dar primul val a căzut iar - câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
strâns, dnul James Îi convoacă pe cei trei slujitori În sufragerie și Îi poftește să ia loc la masa mare și lustruită, Împreună cu el. Presupun că v-ați gândit Într-o oarecare măsură la ce urmează să faceți de-acum Încolo, Începe el. Vreau să știți că noi - adică mama, sora mea și eu - suntem pe deplin conștienți de credința cu care l-ați slujit pe unchiul meu timp de mulți ani și mai ales În lunile din urmă. Vă suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
într-o locuință de la parter dintr-o casă cu trei etaje, cu apartamente de închiriat, situată pe Langfuhrer Labesweg a fost declarat, în cuvinte dure, sfârșitul copilăriei mele. Până și ora exactă a ținut să rămână de neuitat. De atunci încolo, pe aeroportul orașului liber din apropierea fabricii de ciocolată Baltic, traficul a încetat să mai fie unul exclusiv civil. Văzut prin lucarnele din acoperișul casei, deasupra portului liber urca, aproape negru, fumul care era tot mereu ațâțat de atacurile repetate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
măsură cu adevăruri pavoazate alb-negru, în care credeam fără nici o ezitare. Acesta rula înaintea filmului cultural sau a celui principal. În cinematograful din Langfuhr sau în palatul Ufa din orașul vechi, de pe Elisabethkirchengasse, vedeam Germania înconjurată de dușmani, de acum încolo implicată într-o luptă de apărare care se purta eroic în stepa nesfârșită a Rusiei, în nisipul fierbinte al deșertului libian, pe zidul protector al Atlanticului și în submarine din mările lumii; în plus, pe frontul de acasă, unde femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a scutit totuși pe cel ce refuza să atingă arma de spectacolul matinal. Pentru asta exista o celulă anume. „Marș la arest!“, așa suna ordinul. Dar, oricât de complet ne dispăruse el din ochi, rămânea prezent ca absență. De atunci încolo nu au mai domnit decât ordinea și disciplina. Imediat, pictura după natură și-a găsit sfârșitul. Pensulele au fost spălate. Picturile murale au rămas neterminate. Vopseaua s-a uscat. Nemaifiind privilegiat, ca unul care avea voie să ducă „o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cap sau să mă fi iritat în vreun fel atunci când, ca unul care suferă de o boală contagioasă, a fost dus în carantină, așadar a dispărut, dar când, pe de altă parte, a început să lipsească strident, ca și când de atunci încolo toate trebuiau să desfășoare cu o lipsă vizibilă, instrucția, plantoanele, liorpăitul supei de cartofi la masa cea lungă, curățatul cizmelor, dormitul, visele ude sau intervenția rapidă a mâinii și tot ce însemna viață la acel început de vară? Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe urmă numai despre acela, care - „o adevărată minune!“ - supraviețuise. Cu fraze de-acum mai lungi, începu să fie celebrat el, ca om ales de destin, iar noi am fost legați de el prin jurământ: în ceasul acesta, de acum încolo, de azi înainte, totul depindea în primul rând de noi, căci dintre toți ceilalți, aici și în ceasul acesta, la fel ca pretindeni în Marele Reich German, tineretul care-i purta numele era chemat ca, în continuare, cu o fidelitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dezertorilor, se auzeau zvonuri îngrijorătoare despre o bandă de tineri: intrare prin efracție la serviciul alimentație, incendieri în zona portului, întâlniri secrete într-o biserică catolică... Toate aceste fapte incredibile erau puse în cârca acelei „bande a scărmănătorilor“ care, mai încolo, când mă săturasem în sfârșit de cuvinte ușor de invocat, avea să-mi devină importantă preț de câteva capitole. În romanul Toba de tinichea, unul dintre șefii bandei se numește Störtebeker. El a supraviețuit sfârșitului și în anii de după război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-a ordonat, de pildă târâtul de-a bușilea pe sub burta tancului de exerciții. „Măsurați libertatea la sol!“, așa suna ordinul. Iată ce anume trebuia să facă bărbat din mine: instrucția intensivă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timpul cursurilor teoretice. Peste zi vedeam, pe cerul înghețat și limpede, flotilele de bombardiere inamice. Neabătut, își urmau drumul lor ca un snop de dâre de condens - încotro? De fapt, imaginea era frumoasă. Dar unde rămăseseră avioanele noastre de vânătoare? Încolo, mai era vorba doar de rachetele V1 și V2, ca și de armele-minune așteptate de la o zi la alta. Spre sfârșitul lui februarie, când începeau deja să circule zvonuri despre furtuna de foc de la Dresda, noi am depus jurământul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și eu să identific teritoriul acelor etape ale războiului care au legătură cu mine ca fiind regiunea Lausitz, între Cottbus și Spremberg. Bineînțeles că frontul trebuia să fie din nou stabilizat și, exact în locul în care eu rătăceam încoace și-ncolo, să fie spart cu grupe de luptă proaspăt alcătuite inelul din ce în ce mai strâns din jurul capitalei Reich-ului. Acolo, așa se spunea, Führer-ul apăra poziția. Asta a avut drept urmare ordine contradictorii și a dus la devălmășia unor mișcări de trupe care-și blocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mici ale râului Spree cele cu care se încrucișa drumul nostru? - am văzut un foc pâlpâind la oarecare distanță. Râsete, frânturi de cuvinte veneau în zbor până la noi. În lumina focului, siluete ce se mișcau ca niște umbre încoace și-ncolo. Nu, Ivan nu cânta, nici nu părea să fie o gloată de inși morți de beți. Poate că jumătate dintre ei dormeau, în vreme ce restul... Abia după ce traversaserăm apa ne-au ajuns din urmă strigăte: Stoi!, și încă o dată: Stoi! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am convins să-mi placă deghizarea ordonată. Atât era de grijuliu îngerul meu păzitor. Așa cum, în caz de primejdii pentru trup și suflet, Simplicissimus îl avea de partea lui pe Herzbruder, la fel puteam și eu, ca autoportret de acum încolo retușat, să mă bazez pe caporalul meu. După este întotdeauna înainte. Ceea ce numim prezent, acest repede trecător acum-acum-acum, este în permanență umbrit de un acum trecut, astfel încât și pe calea de evadare înainte, numită viitor, nu putem înainta decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
E, mă rog frumos, tocmai bună de tăiat pentru domniile lor invitate la masa.“ După a nu știu câta pauză și clipit repetat, el părea să aibă viitorul pe limbă: „Nici o grijă, o să placă la noi la mic dejun mai încolo, când o să fie totu’ mai bine și de cumpărat porc destul peste tot.“ Din tot ceea ce s-a pierdut, lipsa caietelor in octavo mă doare în mod deosebit. Dacă aș fi citat din ele, aș fi devenit mai credibil. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deja planificata, între timp hotărâta și în curând efectiva reînarmare a tuturor prizonierilor de război dezarmați. Și anume, cu echipament american: „Tancuri Sherman și de-astea...“ Pe un plutonier l-am auzit zicând în gura mare: „Păi, normal, de-acum încolo mergem înainte cu amis“ - deja spuneam ami și amis - „împotriva lui Ivan. Încă mai au nevoie de noi. Fără noi n-or să reușească niciodată...“ Oamenii îl aprobau. Că, la un moment dat, se va porni din nou împotriva rușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Trebuie să fi fost pe la începutul verii, o noapte cu lună aproape plină. Pe ambele părți ale drumului de țară vedeam clăi de fân proaspăt cosit, care, la venire, nu-mi spuseseră nimic. Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plecau cu toții tăcuți sau înghițindu-și ultimele cuvinte la treaba lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau ore de școală recuperate. În dogoarea constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu îndrăzneam să-i întreb pe tovarășii mai bătrâni. Mă trezeam smuls încoace și-ncolo, fiindcă în decursul certei se ajungea la alcătuirea de haite: în mare, existau trei grupuri opuse. Ceata mai mică se dădea posesoare a unei conștiințe de clasă comuniste, prevedea sfârșitul iminent al capitalismului și triumful proletariatului, avea un răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]