5,591 matches
-
îmi solicită capabilitatea de a fi solidar întru empatie spontană și ne-regizată. Când eu sunt cel ce mă confesez prn cuvântul Vai! atenția conștiinței mele este centrată pe aflarea unui punct de sprijin în neantul ce pare a mă învălui. Vai! adică vreau să strig unde ești pârghia mea de sprijin? pilonul salvator ce mă poate relansa în lumea mea anterioară, ce mă poate reintroduce, re-poziționa pe orbita destinului meu inițial. Vai! sau vai de mine adică iată acea fugă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se intensifică conferindu-și din propria substanță o unică matriță de gândire, o inedită formă de sens în care se revarsă și așează devenind o singură rostire: te iubesc. Iar ceea ce numeau fostele cuvinte, întreagul peisaj ce îmi purta și învăluia existența înainte de întâlnirea cu prezența chipului iubit, devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ale îndrăgostiților, poteci de binecuvântare și blestem, deopotrivă. În absența calmului ce așteaptă împlinirea dragostei și exprimarea sa de la și întru sinele ei, rostirea te iubesc survine într-adevăr prea devreme sau prea târziu, ne-reflectând zenitul dragostei ce te învăluie, punctul ei de maximă altitudine și intensitate, ci doar urcușuri și coborâșuri, secvențe sporadice nerelevante. Mă aflu în fața persoanei de care m-am îndrăgostit. Sedus, îi privesc chipul și aud cum dragostea, ce mă împletește de marasma ființei sale, rostește
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a vreunei apariții exterioare sau deschiderea ce primește și acceptă sunt cele două demersuri care hotărăsc evoluția mea ulterioară asaltului întru eros. Confesiunea iubirii mele se adresează și atinge sfera de personalitate a ființei de care m-am îndrăgostit. O învăluie, glisează și alunecă după forma sa de rotunjime spațializată, o scufundă în fluxurile sale de insistență și apăsare emoțională. Ca un ropot de furtună ridicată din cețurile tropicului luxuriant sau precum o ninsoare nestăvilită desprinsă din prăbușirea unui ancestral ghețar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
multe părți, ca nici bănuială de colb să nu rămîie". Petrecerea obișnuită e "pasianțul" ori "concina prădată". Deplasîndu-se spre pătura țărănească, Gîrleanu dovedește în alte opere o tehnică narativă strânsă, sub înrîurirea lui Guy de Maupassant. O umbră de mizantropie învăluie observarea lumii de jos. În Punga, Neculai Lăptoc și nevastă-sa Safta, găsind la un sinucis o pungă, se bat crunt pentru presupusul conținut. Punga însă cuprinde patru cartușe. Lângă cadavrul unui înecat îngenunche cu îngrijorare fratele său, îl caută
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în oglindă și nu te mai chem Și nu te mai cer ca-nainte, Și totuși sunt clipe în care mă tem De parcă mi-ai sta dinainte, Și-n grabă pe umeri, pe sânii mei vani, Desfășur cărunta podoabă, Să-nvălui ruina pierduților ani, Să-ți cad în genunchi ca o roabă. În genere confesiunea smerită și demnă e de o mare suavitate: Nu mi-am plecat genunchii Și-n casa mea săraca Cei pământești N-am atârnat pe ziduri Pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
delicată tehnică poantilistă, prin care înfățișa mări de rubin cu vapoare albe, încărcate cu flamanzi, cetăți edenice cu porți de aramă, păduri arctice și cețoase: Ca-n visuri nebuloase pădurea e de gheață, Giganticele-i trunchiuri în palidă splendoare Adorm învăluite în fumul alb de ceață... N. Budurescu creiona cu fineță interiorul modern, salonul împodobit cu vase de Gallé încărcate de crizanteme uriașe, cu pianul în penumbră la care cântă o "frumoasă arătare". I. M. Rașcu a evocat (simbolist statornic) provincia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
planetă străină. Iată acea stâncă urieșească, scăldându-și picioarele-n mare, iată ciucurii de palate, pagode, temple, statui năpădind-o până în vârf, copleșind-o ca merele care rup ramul într-un an de belșug, iată sfințenia și cântările ce-o învăluie, iată piatra albastră și caolinul, iată marmura și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzându-se în Lumină. În
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
c) creația plecând de la o unitate- totalitate care era deopotrivă ființă și nonființă. „Nu era decât principiul nediferențiat «unu» (neutru).” respira fără suflare, mișcat din sine însuși. căldura provocată de asceză, tapas, a dat naștere „unu”-lui potențial sau embrionului „învăluit de vid” (ape primordiale). Din acest germene se va dezvolta Dorința, sămânța dintâi a conștiinței. Creația fenomenală rămâne o enigmă. Zeii s-au născut după, deci nu sunt autorii creației lumii. În concluzie, „conștiința, ca și Universul sunt produsul dorinței
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
oficiu. Timp de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „Spărgătorul-de-Nuci mergea grăbit înainte, iar Maria îl urma, plină de curiozitate. După puțin timp, în aer se simți un minunat parfum de trandafiri și totul în preajma lor părea învăluit într-o blândă lumină trandafirie. Maria băgă de seamă că acesta era reflexul unei ape cu străluciri purpurii, ce curgea în valuri mici, roz-argintii, clipocind și murmurând melodii încântătoare. Pe această frumoasă apă ce se lățea tot mai mult, ca
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
ireală, 2demoiselle = domnișoară (din franceză) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1.Formulează, într-un enunț dezvoltat, ideea principală a fragmentului. 2.Explică sintagma: „în aer se simți un minunat parfum de trandafiri și totul în preajma lor părea învăluit într-o blândă lumină trandafirie”. 3.Precizați o trăsătură sufletească a fetiței, așa cum reiese din text. B. Limbă și comunicare 4. Scrieți cuvinte cu înțeles asemănător pentru cuvintele: parfum, blândă, se înălțau, uimire. 5.Scrieți două enunțuri în care cuvântul
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
-se aici, la Văratic, în anii ‚90 ai secolului trecut)?! De altfel, astăzi nu-ți spune nimeni care a fost casa în care locuia Veronica Micle. Sunt amintiri că ar fi ars, ori ar fi fost dărâmată. Moartea ei este învăluită în mister, biograful de la 1924 consemnând sec: „în seara de 3 august 1889 - mi-a spus maica Fevronia - Veronica a invitat ca niciodată pe toți cunoscuții din Văratic. Era bine dispusă. A cântat Steluța și Vezi rândunelele se duc. Apoi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
semețul deal al lui Kinwulf; zadarnic valurile se izbi-vor de tine; stînca ta va sta-n picioare"*; stelele dansînd la cîntecul omului; anii rostogolindu-se, mărturisindu-l pe om ca om sau ca neom; "nori sumbri, ca de smoală" învăluind "fața soarelui"; vînturile sinistre vuind "ca zgomotul unei bătălii"; "umbrele morții" unduindu-se în fața ochilor omului; "valurile disperării" grăpînd sufletul omului "cum rîul Severn vuind ară nisipul sur"; "valea morților"; "mantiile negre ale nopții". [*thou shalt stand firm in the
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cu nori negri care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ai tinereții mele și am crezut nelimitat în dreptatea și viitorul neamului meu și nu am făcut nici un compromis. Nu mi-am renegat pașii drumului legionar. Am pătimit. Suferința și pătimirea adunate în oasele și sufletul meu ard și tânjesc învăluite de lanțul criminal al cumplitelor prigoane care nu au încetat nici azi; și nu le mai scapă nici o ocazie prigonitorilor de a ne murdări curățenia noastră sufletească, jertfele noastre ce au fost geneza multor tragedii. La fel și politicianismul de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fost o evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram legat de organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența noastră fugară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
bătea o inimă de român. Tatăl său a fost general, iar el ofițer care a participat la războiul sfânt împotriva bolșevismului. Se face ziuă și se apropie deschiderea, numărătoarea de dimineață și despărțirea noastră era iminentă. O liniște dulce a învăluit inimile noastre toată noaptea, de parcă numai noi doi eram în acea „cetate”. Încheiem frumusețea acelor clipe cu o rugăciune pentru cei adormiți întru Domnul, pentru cei vii, pentru noi, chiar poate de adio. Și așa s a și întâmplat. După
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
închinăm prinos Un secol cât o mie, v-ați răzbunat cu ele Ați înmulțit cu sânge martirii întru Hristos Și ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din ceruri nouă dat Zidirilor de mâine, de noi și sfinte altare.” (autorul) GHEORGHE MÂNTULESCU Necrolog „Din năzuinți atâtea, noi am râvnit doar Cerul! Speranța și avântul frățește ne-au purtat, Așa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în sânge și crime. Credința, numai credința, ea ne dezvăluie ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că nu am făcut sau nu am putut face mai mult în lupta pentru cunoașterea adevărului legionar și apărarea dreptății neamului meu, învăluită în lacrimi și ceață. Suind și coborând, aștept acum liniștea și odihna veșnică. Trăim un gol spiritual. Respectul între om și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
relaxat și cel mai împăcat cu tine și cu lumea. De exemplu, ar putea fi o vacanță în care îți amintești că ai stat la plajă. Încearcă să retrăiești cât mai amănunțit acel moment. Simte soarele și nisipul. Lasă-te învăluit de briza caldă. Imaginează-ți că vezi pescărușii și bărcile. Cu cât îți amintești mai multe detalii, cu atât mai profundă va fi relaxarea. Poți să te închipui și în alt moment, când ai ajuns, într-o excursie, pe vârful
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
al extazului și al dicțiunii lirice impregnate de erudiție. Poeziile sunt de mici dimensiuni, titlurile concentrează discursul și au menirea de a stimula fiorul întâlnirii cu o imaginație ținută totuși sub controlul numeroaselor simboluri livrești, pe care poetul le evocă învăluindu-le în nostalgia unor timpuri imemoriale. Scrise pe gustul și după moda anilor ’70 din secolul al XX-lea, când poezia se elibera de aluviuni și năzuia spre esențe, versurile din volumele următoare sunt de-a dreptul solemne, aducând în
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător de rafinată grație, sugerând o ambianță crepusculară, cu gesturi leneșe și triste, cu tabieturi orientale. Se inaugurează astfel, și prin scrisul lui T., un univers caracteristic, balcanic și
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]