7,108 matches
-
roșie. I-am spus cum mă numesc și că mi s-a indicat să iau legătura cu doamna doctor Ishida. Mi-a zâmbit și mi-a făcut semn cu mâna să mă așez pe o canapea maro, spunându-mi în șoaptă să aștept acolo. A format un număr de telefon. Eu mi-am scos rucsacul și m-am cufundat în canapeaua moale, privind în jur. Era un hol curat, plăcut, cu multe plante ornamentale și picturi abstracte de bun gust. Dușumeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
văzut-o în fața mea. Am ridicat capul și am privit-o în ochi. La început am crezut că e doar o imagine născocită de propria mea fantezie, dar era Naoko în carne și oase. — Dormeai? m-a întrebat ea în șoaptă. Nu, mă gândeam. Ce mai faci? am întrebat-o eu, ridicându-mă. — Bine, a răspuns ea cu un zâmbet pal, ce părea că vine dintr-o scenă îndepărtată. Nu prea am timp și n-ar trebui să mă aflu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au mai sosit unii, dar între timp au plecat alții. Cu excepția diferențelor de vârstă, atmosfera era asemănătoare cu cea de la cantina căminului, cu o singură precizare importantă: toată lumea vorbea pe un ton liniștit, nimeni nu striga, nimeni nu vorbea în șoaptă, nimeni nu râdea tare, nimeni nu gesticula, nu țipau unii la alții. Am văzut grupuri de trei până la cinci persoane. În fiecare grup vorbea o singură persoană și ceilalți ascultau cu interes, iar când persoana respectivă termina de vorbit, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Vino lângă mine, spuse ea. După ce m-am așezat, Naoko s-a rezemat de mine, lipindu-și gura de urechea mea, de parcă se pregătea să-mi spună un secret. M-a sărutat, gingaș, lângă ureche și și-a cerut, în șoaptă, scuze. Apoi a revenit la poziția în care am găsit-o. — Uneori nu-mi dau seama ce mi se întâmplă, zise. — Eu sunt confuz tot timpul, am răspuns. Naoko a zâmbit și m-a privit. — Știi, aș vrea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îmbrățiașați o perioadă de timp, iar apoi Naoko mi-a atins fruntea cu buzele și s-a dat jos din pat. Halatul de un bleu palid se unduia ușor, în bezna camerei, asemenea unui pește. La revedere! spuse Naoko în șoaptă. Am adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că plouă doar pentru că vedeai încrețiturile de pe suprafața b\lților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trecea după-amiaza, lumina de afară îți sugera tot mai mult culorile palide ale toamnei. Câteva păsări s-au așezat pe cablul electric și apoi și-au luat zborul. Eu și Midori stăteam într-un colț al încăperii și vorbeam în șoaptă. Mi-a citit în palmă și mi-a spus că voi trăi o sută cinci ani, că mă voi căsători de trei ori și că voi muri într-un accident rutier. Frumoasă viață! am zis. Când s-a trezit tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l arăt. Hai pe verandă. Urcară, Enrique ducînd coșul În mînĂ. Îl așeză lîngă pat și apoi se duse la marginea verandei și se uită. Negrul cu pălĂria de paie turtită și cu boruri Înguste plecase. — Așa..., făcu Enrique În șoaptă. — Așa, ce? Întrebă fata, care-i apucase brațul și se uita și ea afară. — Așadar a plecat. Ce-i de mîncare? — Îmi pare rău c-ai stat singur toată ziua. Mi se pare așa o prostie c-a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lipi tare coapsa de a ei. Ajunsă În vîrful dealului, deasupra livezilor, mașina Întoarse și trase În fața casei. — MĂtușa doarme. Nu faceți zgomot, spuse Kate. — Noapte bună, băieți, șopti Bill. Trecem să vă luăm dimineață. — Noapte bună, Smith, răspunse În șoaptă Untură. Noapte bună, Butstein. — Noapte bună, Untură, zise Kate. Odgar rămÎnea la casă. — Noapte bună, băieți, spuse Nick. Ne vedem, Morgen. — Noapte bună, Wemedge, Îi spuse Odgar de pe verandă. Nick și cu Untură o luară pe drum și intrară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ritmul În care a mers pînĂ acum. De-acum putem da peste el În orice clipă. — La dracu’ cu pe vînĂtoarea de elefanți, spuse David foarte Încet. — Ce-ai zis? — Pișa-m-aș pe vînĂtoarea de elefanți, spuse David În șoaptă. — Ai grijă să nu ne dai dracu’ pe noi, Îi spuse taică-său privindu-l cu ochi goi, lipsiți de expresie. „Ce-i al lui, i-al lui“, se gîndi David. „Prost nu e. De-acum s-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai nevoie de ceva, cere, OK? zice sarcastic. Fără mișcări bruște! Îmi pare rău și... mulțumesc! Agitația se potolește. Davey își trage scaunul lângă mine și pune șervețele pe tejghea să o usuce. Ce s-a întâmplat? mă abordează în șoaptă. Voiam să ajung la sosul de soia... —Dar erai complet șocată. Am crezut că te-ai tăiat. Nici măcar nu ne-ai ajutat să ștergem. Îmi pare rău, eram un pic... Davey mă privește cu subînțeles. N-are nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plin această analogie. Le place să aibă propriul lor ritm. Nu poți să tragi de ei ori de câte ori te simți nesigură. Disprețuiesc manifestările feminine de felul acesta. — Am vrut să-i spun că va apărea articolul, îmi explică mai mult în șoaptă. Știe că a greșit. —Dar de mail n-ai auzit? o iau la rost. Și, oricum, ziarul apare la prânz. L-ar fi primit până la cinci și te-ar fi sunat să-ți mulțumească. Mă hotărăsc să nu mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă duc acasă. —Hai, Finn, nu e bine să stai singur. Ai nevoie de un umăr pe care să plângi. Expresia patetică de pe fața lui îmi demonstrează că am dreptate. De ce trebuie să o vizităm pe prietena ta? întreabă în șoaptă, ca un băiețel care nu înțelege de ce trebuie să mănânce legume. Pentru că tocmai i s-au dat și ei papucii. Așa că vom plânge unul pe umărul celuilalt, ce zici? Finn se mai înseninează la auzul veștii că mai există persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când discutăm despre sentimentele celorlalți. Așa e! exclamă Jennifer. Ne uităm la ea surprinși. Se înroșește atât de tare încât pistruii nici nu i se mai văd. Vreau să spun că n-ar trebui să fim critici, adaugă aproape în șoaptă. —Așadar, intervine Charlotte, ignorând precizările precedente, de când îl cunoști pe bărbatul de care vorbeai, Daisy? —A fost o aventură de o noapte, mărturisește ea cu mult curaj, deși cred că intuiește care e problema lui Charlotte. Mi-am închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lac cu nuferi. Pe suprafața apei zboară o mulțime de gângănii aproape invizibile. Petalele multicolore (roz, portocaliu, roșu) sunt ascuțite și contrastează într-un mod neașteptat cu frunzele rotunde și plate. Efectul e aproape hipnotic; oamenii din jur vorbesc în șoaptă, ca într-o biserică. — Am impresia că te mai preocupă și altceva, îmi spune Jake. În legătură cu grupul. —Păi... Îi spun despre Daisy. Cred că nu are ce căuta în grupul nostru și mă simt vinovată că gândesc așa. Suferința ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lupte într-un mod care ar fi putut înrăutăți situația. Nu știu cum a reușit să găsească o asemenea tărie. Trebuie să mai reflectez la asta. Când ajungem la Highbury Corner, Jake mă întreabă pe unde s-o luăm, dar vorbește în șoaptă, de parcă nu vrea să rupă tăcerea din jurul nostru și să intervină în senzația de plutire pe care mi se pare că o experimentăm amândoi. În geamuri se reflectă luminile semafoarelor și ale felinarelor și sunt fascinată de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
târziu, am surprins-o ștergându-și discret palma de perna șezlongului. —Casa asta e fantastică! zice Stewart. Noi doi avem o cameră cât un teren de fotbal, care are lambriuri peste tot. —Știu, zic eu, observând că toți vorbim în șoaptă când facem referiri de genul ăsta. Nu suntem obișnuiți să petrecem în conace luxoase, nu prea suntem în elementul nostru, facem notă discordantă cu adunătura de bogătași. Dar nu vrem să recunoaștem, așa că ne manifestăm frustrarea bârfind pe seama luxului acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o cale de scăpare din acest labirint oribil. Să fie acesta motivul atât de inexplicabilei schimbări a sentimentelor lui? Oare vrea, de fapt, anumite confirmări sau infirmări din partea mea? Eu cred că m-am vindecat de Patrick, susțin eu în șoaptă. Sunt sigură. Dacă mă întrebai acum două-trei săptămâni, n-aș fi știut ce să-ți răspund. Nici măcar nu mă mai gândesc la el acum. E doar o jumătate de adevăr. Probabil că de Patrick îmi voi aminti toată viața. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îi rabdă la început pe cei doi gâlcevitori, dar după un timp își pierde cumpătul și țipă la ei, ca și cum ar fi fost propriii ei copii obraznici. Băieții se sperie destul de tare, încât se potolesc și, cuminți, se sfătuiesc în șoaptă. Și eu mă tem de Charlotte, așa că mă abțin să mă mai plâng de Finn, care mă strivește de fiecare dată când Roverul cotește brusc. Ne simțim atât de ușurați când ajungem la destinație, că sărim ca greierii din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dea bula De insolentia Templariorum. Făcuseră legământ de sărăcie, dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine, În nici un caz din panteonul unor adevărați credincioși; probabil că Împărtășesc tainele ismaeliților și au legături cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Filip și consilierii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și-i ascultă acestuia Îngrozitoarele mărturisiri. Floyran, În schimbul promisiunii de a scăpa cu viață și al unei bune sume de bani, vinde ceea ce știe. Ce știe el e ceea ce șoptește toată lumea de la un timp. Însă acum s-a trecut de la șoapte la depoziții luate sub anchetă. Regele Îi comunică senzaționalele dezvăluiri ale lui Floyran papei, care este acum Clement al V-lea, cel ce a mutat sediul papalității la Avignon. Papa le crede și nu prea le crede, și apoi știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care-l considerăm pe Hamlet mai adevărat decât portarul nostru. Am dreptul să-i judec pe ăștia, eu, care umblu de colo-colo căutând-o pe madame Bovary ca să-i fac o scenă?” Diotallevi clătina din cap și-mi spunea În șoaptă că n-ar trebui să se reproducă imagini ale lucrurilor divine și că acelea erau toate niște epifanii ale vițelului de aur. Dar asta Îl distra. 58 Prin urmare, alchimia e o prostituată castă, care are mulți amanți, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Când citesc, țin cartea cu o mână și o zgâlțâi. Așa o simt ca pe o parte a trupului meu, iar Victor Hugo cu Pedepsele lui intră în mine. Din damful de cârnați, vin și ceapă răzbesc până la urechea mea șoapte: un nebun, ioti cum tremurî! Fași pi dieștieptu. Familia Firidă are un apartament mare, de patru camere. Unul din scopurile vizitei e să o convingă Sabina pe maică-sa să-l schimbe cu unul mai mic, iar diferența să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șterpelit de Zuza de pe masa lui tanti Cucu. Păi dacă te-au păcălit și pe tine cu crenvuști, fă reclamație la Protecția Consumatorului. Femeile adoră să îndrepte lumea, mai ales în punctele ei neesențiale. Uf, ce prost ești! Apoi, în șoaptă: nu mi-a venit ciclul, sunt însărcinată. Imposibil, doar te-am protejat! Și eu am zis la fel, dar uite că mi s-au umflat sânii și am niște pofte teribile. Gândul la sânii ei umflați mă face să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu degetul pe buze, mi-a indicat o scrumieră albastră, de parcă ar fi vrut să spună că e vorba de un microfon de sticlă. Privirea îi era rătăcită, sălbatică, defectă. - Ei, dacă tot ai venit până aici, a continuat în șoaptă, hai să facem sex. A început să se dezbrace până a rămas goală, numai piele și os, totul ambalat într-o piele extrem de fină. Apoi, fără niciun fel de pudoare, m-a desfăcut la curea și m-a descheiat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase așternându-se o liniște mormântală care nu i-a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită de noi. — Și cerceii ăia cu piatră roz îi are în urechi, observă Izaura. — Cum de o fi ajuns să cânte aici? Păi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]