12,690 matches
-
mai spun eu, Hasi? HASI: Spune lucrurilor pe nume, câteva cuvinte bărbătești, măcar în vorbire. SCHWEINDI: Deci... chiar și un pustiu devine un alcov înfloritor, dacă ajunge acolo omul cu pielea albă să aibă o proprietate. Pustiurile voastre vor deveni ținuturi omenești, dacă se ocupă de asta oamenii cu un caracter potrivit. Nimic nu poate să-și aparțină sie însuși, numai pâinea și cerealele de pâine, care aparțin în totalitate omenirii. HERTA: Nimeni nu înțelege un pustiu. Pustiul este prietenul meu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
asta oamenii cu un caracter potrivit. Nimic nu poate să-și aparțină sie însuși, numai pâinea și cerealele de pâine, care aparțin în totalitate omenirii. HERTA: Nimeni nu înțelege un pustiu. Pustiul este prietenul meu, pentru că a fost cândva un ținut normal. El face o excursie silită la voi, nu voi la el. Căci voi sunteți.... (Mătură cu piciorul o coastă, se așază la masa Frumoasei Perechi și bea din șampania lor) KARLI: Nu,nu... fii atentă... Așază coasta așa cum era
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iau numai Totul ca Întreg în ei. Este, firește, un peisaj frumos cu colțuri la locurile potrivite, cu adâncimi care nu amintesc de morminte deschise, și cu înălțări domoale care nu trezesc în amintire movilele de pe mormintele oamenilor. Este un ținut eliberat de oameni, este o bucată moartă de ținut fără cadavre. Urieșimea pomilor produce umbre frumoase și absurde. Probabil că există animale în ținut, dar nu există nici o creatură pentru ochi, numai întunecimea turmelor se mișcă asemenea pârâiașelor într-un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ținut, dar nu există nici o creatură pentru ochi, numai întunecimea turmelor se mișcă asemenea pârâiașelor într-un fragment de forma stepei. Moartea a emigrat propriu-zis asemnea unui om care vrea să-și caute norocul în America. Suntem cu toții în acest ținut, dar fără noi și fără formele noastre. Suntem o substanță care crește din ea și pe urmă se vestejește. Nu există nici o voce care spune: Da, eu am ucis, m-am gândit la un alt om, și deja era mort
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de mătrăgună la maturitate într-o pădure mixtă care respiră cu regularitate. Odată este domnu' Karli un ghețar sclipitor, altă dată așternut de frunze în aceeași pădure mixtă. Odată d-na cârciumărească este prundișul pietros al unui râu, altădată un ținut mlăștinos sufocant. Odata d-na Herta este tot pământul gras al întregului peisaj, altă dată este vântul prudent care usucă pământul pe deasupra. Odată sunt eu... deci o dată sunt ziua și o dată noaptea. (pauză) SCHWEINDI: Frumos e aici, foarte frumos... CÂRCIUMAREASA
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
curg în jos, și nici nu trebuie măcar nimeni să-și țină botul. Eu... eu am citit odată ceva, era o legendă despre munți și despre apă, era o poveste unde nici nu există ceva adevărat, era o legendă despre ținutul Alpilor și în gropile cu apă... și ce se întâmplă cu oamenii munților și oamenii din găurile de apă, când sunt priviți de-afară de oameni care scriu, atunci când aceștia vor să scrie o poveste cu legende. HERTA: Eu am scris
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ar putea să mai fie cineva, dar o astfel de persoană zice: Plec cu mine însumi, în altă parte e un loc mai bun, și Însuși-Omul, care poate să placă persoana, rămâne mereu acasă și înapoi. Va fi întotdeauna un ținut pe care il simți mai aproape decât poate un om plăcut să placă alt om. Nici un om nu valorează pentru alt om cât un om. Și toate persoanele pleacă și dispar. În cel mai rău caz rămâne aici unui om
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trup și hălăduie înduioșat prin sălbăticie. Când managerul nostru afon zice că trebuie să fie vorba de o bucată artistică, atunci e musai una de percuție, a reușit din nou să se aranjeze pe bune. Mărturisirile rucsacului despre hrana din ținutul de jos ne aduc lumina soarelui în casă. IMPRESARUL: Ăsta-i rucsacul fratelui meu, care a trebuit neapărat să se rătăcească pe înălțimea Schwab, pentru că acolo sus, plin cu cele mai nobile conținuturi, a putut să moară. Piscul Schwab mi-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în chip sigur niște animale de casă, mă rog? În chip nenatural numai marea Formă, al cărei carburant puturos afirmă că își repară căile și își crește mântuitorul grețos... Un porc global furat chiar contra urmelor de rahat canin din ținutul de jos. Ce-o mai fi vrând și maestrul nostru general muzical și toboșar atât de afon de sus în jos și de jos în sus care cu fericita ocazie, ha, ce-o mai fi vrând în cadrul digestiei lui, factotumul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Franța a rămas catolică, ea făcea parte din acel grup intermediar din cauza forturilor protestante semnificative care se aflau în diferite zone ale țării. În mod interesant unul dintre forturile acestora coincidea cu acea parte din sudul Franței care fusese cândva ținutul catarilor și s-ar putea afirma că există o continuitate istorică între cele două grupări. Protestanții francezi cunoscuți sub numele de hughenoți (cuvânt care derivă probabil din cuvântul german Eidgenossen însemnând "confederați", adică cei admiși în cadrul Confederației Elvețiene) erau mai
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care, conform viziunii lor, erau caracteristice regiunilor în care locuiau. Ca oriunde în Europa, această nostalgie și-a găsit expresia în romantismul literar și în căutarea de locuri nebuloase și exotice precum Bretania celtică, Corsica străbătută de bandiți, sau îndepărtatele ținuturi ale Scoției și Irlandei. Exemple de astfel de creații literare sunt Colomba (1840) lui Prosper Mérimée, care relatează povestea tradiției bandiților corsicani și a vendetei, în timp ce Gustave Flaubert a făcut itinerarii prin Bretania și Corsica. Balzac, de asemenea, a prezentat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a numărului municipalităților la un număr corespunzător astfel încât să-și poată duce la îndeplinire sarcinile atribuite într-o manieră eficientă și eficace. O altă abordare a fost adoptată în legea Pasqua din 199531 care a introdus noțiunea de pays (sau ținuturi) și care a fost mai departe dezvoltată în legile Voynet și Chevènement din 1999.32 Legea Pasqua definea aceste pays după cum urmează: Ce sont des espaces cohérents, aux plans géographique, culturel, économique et social, qui expriment une communuauté d'intérêts
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
economic, care reprezintă o comunitate de interese și, în unele cazuri, arată o solidaritate reciprocă între oraș și sat"). Pasqua, ca un iacobin înnăscut, era preocupat de reafirmarea rolului statului central și de reîntărirea rolului prefectului asupra creării de pays (ținuturi). În mod ironic, în ciuda intențiilor iacobine ale lui Pasqua, unitățile de tip pays identificate de DATAR, cuprinse între 350 și 450, adesea corespundeau celor 421 de baillages 33 și sénéchaussée, care reprezentau diviziuni administrative locale ce au fost abolite de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fost ambasador în Franța și în Italia, cunoștea limbile ambelor țări, ceea ce i-a permis contactul cultural cu valorile artistice din aceste spații europene. A vizitat de două ori Italia, a cunoscut Florența care era „primul centru cultural al Italiei, ținutul originar al multor mari pictori, sculptori, meșteșugari și scriitori care au creat un reviriment artistic ce va domina Europa pentru două sau trei secole de acum în acolo.” 14 Autorul Decameronului a respins cu desăvârșire, încă din tinerețe, orice activitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Roznoveanu, Civilizația romanului. Arhitecturi epice, Editura Cartea Românească, București, 1991, p. 319. 178 Ibidem, p. 322. 179 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 62. 180 Ibidem, p. 63. 181 Ibidem. 182 Ibidem, p. 64. 71 plămădite la fel în orice ținut, așadar regele putea găsi și în țara sa ceea ce râvnise de la ea. Noblețea în lumea boccaccescă nu este doar atributul unui titlu, ci ține mai ales de calitățile personale. Inteligentă și întreprinzătoare, dinamică și diplomată, marchiza, pe lângă abilitatea în păstrarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca orice femeie educată, pe tărâmul diplomației, prin puterea cuvântului. Matroană nu doar a domeniului propriu, ci și a corpului și a întregii ființe, marchiza întruchipează idealul feminin creionat și de Pampinea, care îmbină armonios destoinicia de a guverna un ținut, organizarea unui festin regesc, cu ușurința de a conversa și de a oferi o replică lumii masculine ce era obișnuită să primească doar un acord, mereu o acceptare tacită. Femeia este asaltată de insistențele masculine, dar se poate salva dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
naratorul ținând să reliefeze, din start, experiența remarcabilă a personajului feminin. Spre deosebire de femeia timpului său (Evul Mediu târziu), târgoveața nu trăiește doar în spațiul alcovului, al căminului, al supunerii și al tăcerii, ci are o deschidere impresionantă, călătorește prin multe ținuturi: Ierusalimul, Roma, Bologna. Este un semn al emancipării, al libertății, de care femeia va face mereu paradă: „Ierusalimul de trei ori văzuse,/ Străine râuri multe mai trecuse,/ Fusese și la Roma și-n Bulonia,/ La Sfântul Iacov, iar, și la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inocență admiratorii, fără a-și pierde însă umanitatea profundă, văzând în cei de lângă ea mai curând niște frați, decât posibili iubiți, și pledând pentru o iubire platonică, nepretinzându-le, pentru a le încerca sinceritatea și tăria sentimentelor, călătorii riscante în ținuturi îndepărtate. O donna angelicata, așa cum este Dalba, devine aproape o divinitate în forul interior al cavalerului, căci are atributele puterii de dominare și rămâne permanent într-un spațiu al misterului, al imposibilității de a fi înțeleasă, descifrată și receptată în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de crimă, fiind victimă a unei înscenări mincinoase, dar elementul divin intervine din nou salvator, un glas ceresc dezvăluie minciuna, cavalerul invidios este pedepsit, regele ținutului, Alla, o ia de soție după asistarea la această minune și acceptă creștinismul. Din nou misiunea eroinei pare împlinită, aproape de finalizare, cu toate acestea, noi intrigi vin să completeze și să îmbogățească firul epic. Soacra este, și în această nouă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plină;/ Așa era la vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei cea bună,/ Ci și-n ținuturi hăt îndepărtate,/ O proslăveau noroadele mpreună,/ și-așa departe lauda-i răsună/ Că spre Saluce toți cu mic cu mare,/ Călătoreau s o vadă fiecare.”791 Noua soție se implică în viața cetății, iar în absența lui Valter este cea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sanctuarului, ci și de a sublinia principala cauză a acestei renașteri, și anume prezența divinității. E vorba despre o prezență care se manifestă foarte concret, pe gustul și după nevoia epocii; cel dintâi semn al său este belșugul din Întreg ținutul: „cei ce locuiesc În apropierea Galaxion-ului5, În Beoția, au văzut În belșugul nemaipomenit de lapte un semn al prezenței zeului” (409 a); renașterea sanctuarului a fost considerată unul dintre semnele „cele mai mărețe, cele mai puternice și mai limpezi ale
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui Phaidros 248 a-b, unde, la fel, sufletele care tind șglichomenaiț spre Înalt se cufundă neputincioase În vârtejurile care le atrag și se prăvălesc unele peste altele). Cât privește sufletele virtuoase, ele rămân mai Întâi o vreme Într-un ținut sublunar, numit „pajiștile lui Hades”3, „cea mai plăcută parte a atmosferei” unde se curățesc de inevitabila mizerie a trupului pe care tocmai l-au părăsit. O dată ajunse pe lună, aidoma unor surghiuniți revenind În patrie după un Îndelungat exil
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oracolele sibylline. O dată ajunși În preajma stâncii Învecinate cu Bouleuterion-ul2, ne-am oprit;pe cât se spune, pe această stâncă s-a așezat prima Sibyllăsosită de prin părțile Heliconului, unde fusese hrănită de Muze3; lumea este Încredințată că ea a sosit din ținutul malienilor 4; ca mamă i-o atribuie pe Lamia, fiica lui Poseidon. Cu acest prilej, Sarapion Începu să evoce acele versuri În care Sibylla Își cânta propria-i soartă, proclamând că nici moartă nu-și va abandona darul profeției. Ființa
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
păgânismului: Praeparatio Evangelica, 5, 17. Explicațiile și interpretările care se dau fenomenului stingerii interesului pentru mantică sunt foarte controversate. Cea mai demnă de a fi luată În seamă este cea a lui Ammonios, care o pune În legătură cu descreșterea populației În ținuturile europene și asiatice ocupate de greci. Ca atare, preocupările pentru mantică slăbesc. Este Întru câtva explicația cea mai apropiată de realitățile consemnate și de Filostrat În Viața lui Apollonios din Tyana, autor contemporan cu Eusebiu. Adelina Piatkowski Despre părăsirea oracolelortc
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
strălucirea șde odinioarăț. Bachiar am putea spune că, În afară de unul sau două, au dispărut cu toatele. Se cuvine examinată cu precădere cauza unui asemenea declin. Ce să mai vorbim despre ele? Cele din Beoția 1, care pe vremuri făceau să răsune ținutul de ecoul numeroaselor voci care se auzeau, acum au tăcut cu desăvârșire,Întocmai unor râuri secate. În această regiune divinația este lovităde o sterilitate absolută. (F) În afară de Lebadeia 2, Beoția nu mai oferă amatorilor de consultații nici o altă sursă de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]