KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...208 209 210 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

pe care eu o cunosc bine. Striptease-ul i-o insultă adusă femeii. Babalâcii care vin aici nu vor să vadă o pipiță insultată. — Hei! Jones își aruncă norul de fum spre Lana Lee. Parcă z’ceai c-aci vin numa’ țipi d’ăia rafinați. — Taci din gură, spuse Lana. Și acu’ ascultă, Darlene. Oricine poate insulta o curvă. Da’ ramoliții ăștia vor să vadă o fecioară dulce și nevinovată dezbrăcată și insultată. Trebe să-ți folosești creierul, pentru numele lui Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Dacă nu-mi arestezi pe nimeni pân-atunci, te dau afară din poliție. Ai înțeles, Mancuso? Agentul de stradă Mancuso încuviință din cap, suflându-și nasul. — Bot să-ncerc. Boate-ți aduc be cineva. — Nu te mai apleca spre mine, țipă sergentul. Nu vreau să-mi dai și mie răceala! Ridică-te! Cară-te de-aici! Du-te și ia niște tablete ș-un suc de portocale. Mare-i grădina Ta, Doamne! Tre’ s-arestez be cineva, spuse din nou agentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nostru? Am vorbit săptămâna asta cu trei agenți. Toți mi-au spus că e proprietatea cel mai greu de vândut care a trecut vreodată prin mâna lor. — Gus, am auzit corect? Te-am auzit spunând ceva despre vânzarea moștenirii tale? țipă doamna Levy. — Liniște! mârâi domnișoara Trixie. O să vă aranjez eu! Aveți răbdare. Am să vă dau ce meritați. Am să vă arăt eu vouă! Ia mai taci, strigă doamna Levy la ea și o împinse înapoi pe divan, unde adormi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
acela nimeni nu reacționase la acest anunț. Aleea era plină de doamne bine îmbrăcate, cu pălării mari. Ignatius intră cu partea din față a căruciorului în mijlocul lor și înaintă împingându-l. O femeie citi anunțul de pe coală și începu să țipe, îndemnându-și tovarășele să se dea la o parte din calea ciudatei apariții care se ivise la expoziție. — Doriți crenvurști, doamnelor? întrebă amabil Ignatius. Ochii doamnelor inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
privirile. Dumneavoastră, doamnelor, aveți nevoie de un curs de botanică. Și poate și de geometrie. — Nimeni nu te obligă să privești lucrările, spuse o voce ofensată dintr-un grup, vocea doamnei care pictase magnolia respectivă. — Ba trebuie să le privesc, țipă Ignatius. Dumneavoastră aveți nevoie de un critic cu o brumă de gust și decență. Dumnezeule mare! Care dintre dumneavoastră a pictat camelia aceasta? Răspundeți-mi! Apa din vas pare ulei de motor. — Lasă-ne în pace, spuse o voce stridentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ajuns să arate ca o gară deosebit de vulgară, se răsti Ignatius. Nu avem de gând să ne lăsăm insultate de un vânzător ambulant grosolan, spuse, vorbind de sus, o purtătoare de cuvânt din ceata de pălării cu boruri. — Văd acum, țipă Ignatius, voi sunteți cele care distrugeți reputația vânzătorilor de crenvurști. — E nebun! — E atât de vulgar! — Atât de grosolan! — Să nu-l încurajați! Nu vrem să te mai vedem aici, spuse simplu și mușcător purtătoarea de cuvânt. — Cred și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cădea peste fruntea feței sale agere și sclipitoare. Pleacă din ochii mei până nu dau cu tine de pământ. — Pe cinstea mea, spuse tânărul, râzând cu hohote mici, copilărești, pline de veselie. Chiar ești țicnit, nu-i așa? Cum îndrăznești! țipă Ignatius. Își desprinse sabia și începu să lovească gambele din fața lui cu arma de plastic. Tânărul, chicotind, țopăia în dreapta și în stânga, ca să evite loviturile. Mișcările lui sprintene îi făceau să fie o țintă dificilă. În cele din urmă se îndepărtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dispară bufonul acela înainte de a face sa eșueze cea mai diabolică lovitură politică din istoria civilizației occidentale. — Da, da! strigă fericit tânărul. Mă duc și-i povestesc și lui totul. Când o să-i spun ce era gata să facă, o să țipe și o să cadă leșinat la pământ. — Și acum nu tărăgăna cu pregătirile, îl sfătui Ignatius. — Am să muncesc până la extenuare, spuse vesel tânărul. Organizări de mitinguri, înregistrarea votanților, broșuri, comitete. Vom da startul acțiunii cam pe la opt. Eu stau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau și săltau în timp ce pederastul țipa. Se vede că vânzătorul acela ambulant n-avea habar în ce zi sau lună suntem și poate nici chiar ce an. Credea probabil că era Mardi Gras*. În ultima clipă, George îl văzu și pe agentul deghizat venind pe stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scrisorile de aici. Susan și Sandra vor trebui să renunțe la facultate. Nu le rămâne decât să se vândă unor marinari și gangsteri ca cel de colo. — Îî? făcu Zalatimo, simțind că se vorbește despre el. — Ești un om bolnav, țipă doamna Levy la soțul ei. — Liniște! — Și nici mie n-o să-mi meargă mai bine. Pleoapele acvamarin ale doamnei Levy tremurau. Ce se va alege de mine? Și așa viața mea a fost distrusă. Acum ce se va întâmpla? Va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
îl caută ca să le dea sfaturi. Și tu ești gata să-i înscenezi o acuzare falsă. Nu mai pot îndura, Gus. Nu mai pot! Nu mai pot! — Și atunci vrei să afirm că am scris-o eu? — Sigur că nu! țipă doamna Levy la soțul ei. Sunt oare sortită să mor în azilul de săraci? Dacă a scris-o tânărul idealist, n-are decât să meargă la închisoare pentru plastografie. — Spuneți-mi și mie, ce se-ntâmpl-aici? întrebă Zalatimo. Se-nchide șandramaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cu canalia aceea idealistă. Te cunosc prea bine! Ai să tot amâni și o să te trezești cu Abelman venind cu un camion la Conacul lui Levy ca să ia tot ce avem. — Inclusiv planșeta ta de gimnastică. — Ți-am mai spus, țipă doamna Levy. Nu amesteca planșeta în treburile astea. Își aranjă blana zburlită. Și acum găsește-l pe psihopatul acela de Reilly până nu apucă Abelman să vină și să înceapă să-ți ia capacele roților de la mașina asta sport. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ca de obicei, apoi închise telefonul. — Despre ce naiba trăncănește codoașa aia bătrână când vorbește cu tine? întrebă Ignatius. — Taci din gură. — Mulțumesc. Văd că atmosfera aici e la fel de veselă ca întotdeauna. Câți bani ai adus azi? Un sfert de dolar? țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna într-unul dintre buzunarele halatului scoase afară ilustrata lucitoare. Ignatius! — Dă-mi-o imediat înapoi, tună Ignatius. Cum îndrăznești să mânjești imaginea aceasta minunată cu mâinile tale de precupeață? Doamna Reilly mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scorojită. — Te rog, mamă, se auzi o voce profundă de bas. Sunt foarte grăbit. Nu mă mai bate la cap, te rog. — Ai putea tot așa de bine să stai acasă toată ziua, pentru banii pe care mi-i aduci, țipă doamna Reilly la ușă. Cum am să fac față cheltuielilor? Trebe să-l plătesc pe omu’ ăla! — Aș dori să mă lași în pace. Sunt așteptat să iau cuvântul în seara aceasta la un miting politic și mă concentrez să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
că ai observat hangerul care îmi atârnă de uniformă? O altă palmă îl lovi pe Ignatius în nas, o alta îi nimeri ochiul drept. Se duse în capătul culoarului, deschise grăbit obloanele și alergă în curte. — Întoarce-te în casă, țipa doamna Reilly din pragul ușii din față. N-ai să te duci nicăieri, Ignatius. — N-ai decât să vii afară după mine în cămașa aceea zdrențuită de noapte și să mă prinzi, răspunse sfidător Ignatius, scoțând limba lui roșie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
șopti conspirativ Ignatius. Vreun militar obsedat s-ar putea să se fi strecurat incognito la adunare și poate încearcă să stoarcă, prin tortură, secrete de la vreun membru de partid loial. Militarii fanatici se pot preta la orice. — O, ce nostim! țipă Dorian. Împreună cu Ignatius, porni spre curtea interioară. Dinspre zona casei destinată sclavilor, se auzea cineva țipând și cerând ajutor. Deși ușa era întredeschisă, Ignatius se aruncă totuși în ea, spărgând câteva panouri de sticlă. — O, Doamne! strigă el privind scena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și poate încearcă să stoarcă, prin tortură, secrete de la vreun membru de partid loial. Militarii fanatici se pot preta la orice. — O, ce nostim! țipă Dorian. Împreună cu Ignatius, porni spre curtea interioară. Dinspre zona casei destinată sclavilor, se auzea cineva țipând și cerând ajutor. Deși ușa era întredeschisă, Ignatius se aruncă totuși în ea, spărgând câteva panouri de sticlă. — O, Doamne! strigă el privind scena din fața lui. Au atacat! Se uită spre micul marinar care era încătușat și legat de perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vorbiți, pederaștilor? întrebă Ignatius supărat. Dacă ai de gând să te enervezi în halul acesta pentru o ușă, am serioase îndoieli că vei rezista prea mult în arena coruptă a politicii. — O, scoate-mă de aici! Am să încep să țip dacă mă mai lăsați mult timp. Lanțurile astea mă strâng. — Da’ mai tacă-ți gura, Nelly, se răsti Dorian, pălmuindu-l pe Timmy peste obrajii lui trandafirii. Ieși din casa mea și du-te pe stradă, unde ți-e locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mă ating de tine, pramatie. Mă îndoiesc că vreun scriitor angajat, silit fiind, ar putea scrie o melodramă atât de atroce, comentă Ignatius. Și acum, lăsați chestiile astea, degeneraților. Obișnuiți-vă și voi cu puțină decență și bun-simț. — Pălmuiește-mă, țipă marinarul. Știu că mori de dorința s-o faci. Ți-ar plăcea să mă rănești, nu-i așa? — Se pare că nu se va liniști dacă nu-l faci să simtă puțină durere fizică, îi spuse Ignatius lui Dorian. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de țipete exagerate și chicote de plăcere. În mijlocul unui alt grup, un tip sportiv, îmbrăcat într-o jachetă din piele neagră, făcea demonstrații de judo, spre enorma desfătare a discipolilor săi hermafrodiți. — O, învață-mă și pe mine mișcarea aceasta, țipă cineva de lângă sportiv, după ce un musafir elegant fusese răsucit într-o poziție obscenă și apoi aruncat jos pe dușumea, unde căzuse în zornăitul butoanelor de manșetă și al altor bijuterii asortate. — N-am invitat decât persoanele mai bine, îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să o strivească și pe ea. — O, Doamne! țipă Ignatius. — Ea e Frieda, explică Dorian. Și ele sunt Betty și Liz. — Ce mai faceți? spuse Ignatius, strecurându-și mâinile în buzunar ca să prevină vreo altă strângere de mână. Sunt sigur că veți fi un ajutor de neprețuit pentru cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tine, spuse Liz. Aruncă o cutie nedeschisă spre Ignatius care se lăsă în jos. — Maică Doamne! exclamă el. Cred că mă voi întoarce în cealaltă cameră. — Șterge-o, umflatule! îl îndemnă Liz. Consumi tot aerul de-aici. — Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă! țipă Liz la prietenele ei. Oamenii aceștia or să creadă că sunteți niște necioplite. Luă și ea un scaun și se băgă între cele două combatante. Apoi izbi cu scaunul ei în cel pentru care se luptau Frieda și Betty și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Unde mi-e paltonul?“ „Să mergem la un bar elegant.“ „Vai, ce-am făcut! Am vărsat paharul cu Martini pe jacheta mea preferată.“ „Hai la un bar elegant.“ — În ziua de astăzi lumea e într-o stare de mare neliniște, țipa Ignatius, ca să acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cel mai îngrozitor care a intrat vreodată la mine în casă. Din momentul în care ai spart ușa, trebuia să-mi dau seama că se va sfârși astfel. Ce i-ai făcut acestui scump băiat? — Mi s-au murdărit pantalonii, țipă cowboy-ul. — Am fost atacat sălbatic și împins în măscăriciul ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]