KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...208 209 210 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

invariabil, atunci când tata ne scotea să luăm cina la bufetul din colț. Priveam în jur și-mi ziceam: „Noi am fi făcut tot muștarul ăsta“. Cred că și ea se gândea cam la același lucru. Se-ndoapă cu cartofi-pai, zice ea așezându-se pe un taburet să-și Plângă Amarul o dată pentru totdeauna. Pleacă după ore cu Melvin Weiner și se-mbuibă cu cartofi-pai. Jack, stai tu de vorbă cu el, eu îi sunt doar mamă. Spune-i cum o să sfârșească. Alex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-ta când vine vorba de alimente stricate. Tu ai fost crescut într-o casă curată lună, nici măcar nu-ți trece prin cap ce grozăvii se-ntâmplă prin restaurantele alea? Știi de ce, ori de câte ori mergem la Chink’s, maică-ta nu se așază niciodată cu fața la bucătărie? Pentru că nu vreau să văd ce se-ntâmplă acolo, în spate. Alex, trebuie să speli tot ce bagi în gură, e clar? Totul! Dumnezeu știe prin ce mâini jegoase a trecut până la tine. Ce zici, exagerez oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de mare sau mică e regula pe care o încalci: încălcarea în sine e de-ajuns ca să-L scoată din sărite - pur și simplu. El nu poate suferi nicicum neascultarea în sine și nici nu o dă uitării atunci când se așază furios (probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
iată mesajul pe care-l înghit de fiecare dată de Paști o dată cu mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer stoarsă de ultima picătură de sânge pe care, împreună cu familia mea, mă așez s-o mănânc la cină. Autocontrolul, seriozitatea, sancțiunile - iată cheia vieții omenești, grăit-au nesfârșitele legi alimentare. Goimii n-au decât să-și înfigă dinții în toate dobitoacele josnice care se târăsc și grohăie pe fața pământului murdar, noi n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
viață, o fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și l-a așezat în pătuț, povestindu-i cum a învățat să șofeze pe când era însărcinată cu soră-mea și cum în chiar prima zi de la primirea carnetului de conducere, „în chiar primul ceas, Alex“, „un maniac“ a tamponat-o din spate și, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
obiect dintr-o poză, obiect care, știam prea bine, pentru maică-mea era o „spatulă“. Ei bine, pentru nimic în lume nu mi-a trecut prin minte că acest cuvânt ar putea fi englezesc. M-am bâlbâit și m-am așezat în bancă roșu ca racul, umilit, nu chiar la fel de perplex ca învățătoarea, însă, oricum, destul de răvășit... și iată cât de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut „normal“ să fiu într-o stare vecină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ieșit din baie în furoul ei scurt (iată o priveliște care, de regulă, făcea să-mi fiarbă sângele, furoul ăla de mătase crem, cu o Maimuță frumoasă vârâtă în el), iar eu, între timp, m-am dezbrăcat și m-am așezat gol-pușcă la capătul patului. Faptul că Lina nu știa o boabă de engleză n-a făcut decât să sporească sentimentul ce începuse să se înfiripe între Maimuța și mine, un fel de sadism ținut în frâu: puteam discuta unul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să vomit! Doar nu mai ești un puțoi de licean! Doar nu mai ești țâncul din New Jersey! Când a ieșit din baie și a văzut că hora se-ncinsese deja, Maimuța n-a dat pe-afară de bucurie. S-a așezat pe marginea patului, cu trăsăturile ei mici mai micșorate ca oricând și, declinând invitația de a participa la acțiune, ne-a privit tăcută până ce eu am ajuns la orgasm și până ce Lina și l-a simulat și ea pe-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Lina și l-a simulat și ea pe-al ei. După care, bine intenționată - ba chiar plină de gingășie - Lina s-a strecurat între picioarele lungi ale iubitei mele, dar Maimuța a împins-o la o parte și s-a așezat bosumflată într-un fotoliu de lângă fereastră. Așa că Lina - o tipă deloc sensibilă la disputele interpersonale - s-a culcat la loc pe perna de lângă mine și a început să ne povestească despre ea. Avorturile îi amărau zilele. Avea un copil, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și Harriet, pe Ethel și Albert, pe Lorenzo Jones și pe nevastă-sa, Belle, și pe Jack Armstrong! Jack Armstrong - goiul sută la sută american! - și Jack derivat de la John, nu de la Jake ca taică-meu... Uite ce, de câte ori ne așezam la masă, lăsam radioul să urle până la desert, licărul scalei galbene e ultima lumină pe care o văd seară de seară înainte de-a adormi - așa că nu-mi spune tu mie că suntem la fel de buni ca oricare, nu-mi spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
muncind în atelierul de croitorie. Am auzit și eu câte ceva din poveștile astea și totuși (în ciuda onanismului, exhibiționismului și voyeurismului meu - ca să nu mai pomenesc de fetișism!), nu pot și nu vreau să cred una ca asta: patru-cinci șmecheri se așază în cerc, pe podea, și la semnalul lui Smolka încep să-i dea la cap - primul care ejaculează câștigă potul, un dolar de căciulă. Ce porci! Singura explicație pe care o am pentru comportamentul lui Mandel este faptul că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cei aflați dincoace de linia orizontului. OK? — Ce să-mi arăt? Cine ce și-a arătat? — Tu, Leanțo! Părțile tale cică intime! — Nu mi le-am arătat! — Zău, de fiecare dată când te-ai sculat în picioare și te-ai așezat pe scaun, am crezut c-ai să rămâi cu păsărica agățată de nasul vânzătorului. — Duu-oam-ne sfinte, păi tre’ să m-așez și să mă ridic, nu? — Dar nu ca și cum te-ai urca și te-ai da jos de pe-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
intime! — Nu mi le-am arătat! — Zău, de fiecare dată când te-ai sculat în picioare și te-ai așezat pe scaun, am crezut c-ai să rămâi cu păsărica agățată de nasul vânzătorului. — Duu-oam-ne sfinte, păi tre’ să m-așez și să mă ridic, nu? — Dar nu ca și cum te-ai urca și te-ai da jos de pe-un cal. — Ei bine, nu-ș’ ce te doare pe tine - oricum, tipu’ era poponar. — Ce mă doare e faptul că spațiul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Ehei, băiete, iată o budă cu adevărat goișe. Marfă autentică. În care tatăl prietenei mele își sloboade rahatul lui neevreiesc. Ce zici, ai? De-a dreptul impresionant“. Ești obsedat? Ba fermecat! Pe urmă trebuie să mă hotărăsc dacă să mă așez sau nu pe colac. Nu e o chestiune de igienă, sunt convins că locul e curat, imaculat în felul lui antiseptic propriu goiș: întrebarea e dacă mai păstrează căldura vreunui dos de-al Campbell-ilor - al maică-sii! Al lui Mary

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
maică-sii! Al lui Mary! Care-i mama lui Iisus Hristos! Ce-ar fi să pun totuși un pic de hârtie pe colac, măcar de dragul familiei mele: nu mă costă nimic, și-apoi, cine-o să mă știe? O să mă așez! Zău! Mă las, deci, în jos și e cald! Tii, am șaptesprezece ani și mă frec cur în cur cu vrăjmașul! Ce cale lungă am străbătut din septembrie încoace! La râul Babilonului, acolo am șezut și-am plâns, când ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru cine-i!“, iar Ghici-Cine se dovedește a fi un dezertor! De ce am dezertat din familie? Poate că, așezați la masă, nu aducem chiar cu o pictură de Norman Rockwell, dar știm și noi să petrecem, n-avea grijă! Nu ne tragem din cei ce au debarcat la Stânca Plymouth, nici un indian nu a adus niciodată porumb vreunui membru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
tot plutim“ - și știu să cânt chiar și cântecul geniștilor din Marină. Ia zi, Spielvogel, la ce armă ai făcut armata, și-ți cânt cântecul acelei arme! Te rog, dă-mi voie - e punctul meu forte. Țin minte că ne așezam pe paltoane, pe dușumeaua de ciment, cu spinările lipite de pereții solizi ai coridoarelor din subsolul școlii, și cântam la unison, pentru menținerea moralului, până când sirenele ne dădeau de știre că a trecut orice primejdie - „Johnny Zero“. „Înălțați laudă Domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu plin de materiale vizuale), își trag ușurel coate și dau din cap aprobator, cuprinși de o mulțumire mută; ba chiar îi împung cu degetul în coaste pe prietenii lor așezați de cealaltă parte a culoarului, o pereche din Mount Vernon cu care tocmai au făcut cunoștință (soții Perl, Sylvia și Bernie), iar aceștia kveln 1 și ei să vadă un tânăr avocat evreu, înalt, arătos (și burlac! o partidă bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
poate nega cineva treaba asta. Nu. Rivalitatea, concurența, invidia, gelozia, tot ce are mai rău firea omenească este alimentat de sistem. Averile, banii, proprietatea - iată standardele corupte cu care vă măsurați fericirea și succesul. Și, în acest timp, urmă ea așezându-se turcește în vârful patului, segmente mari din populația voastră sunt private de strictul necesar pentru un trai decent. N-am și aici dreptate? Asta fiindcă sistemul vostru este unul fundamental exploatator, inerent degradant și nedrept. În consecință, Alex, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
apartamentul meu de două camere nu era nimeni să mă împiedice, nimeni vizibil. Nu vedeam nimic ce m-ar fi putut opri nici măcar când mă uitam în oglinda de la baie și reflectam cu glas tare „Nu trebuie decât să te așezi la masă și să lucrezi!“ Așa că mă așezam și-mi dădeam silința să mă fac scriitor năucitor, fără vreun motiv să cred că n-aș putea deveni exact ceea ce-mi doresc atâta timp cât îmi doresc cu adevărat și, nu fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să mă împiedice, nimeni vizibil. Nu vedeam nimic ce m-ar fi putut opri nici măcar când mă uitam în oglinda de la baie și reflectam cu glas tare „Nu trebuie decât să te așezi la masă și să lucrezi!“ Așa că mă așezam și-mi dădeam silința să mă fac scriitor năucitor, fără vreun motiv să cred că n-aș putea deveni exact ceea ce-mi doresc atâta timp cât îmi doresc cu adevărat și, nu fac din asta un secret, câtă vreme răspunzătoare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Bucurii neevreiești. 2 Pâine nedospită (pască evreiască). 1 De-ajuns. 2 Fiii (lui Israel). 3 Binecuvântat. 4 Slăvit (binecuvântat) fii, Doamne. 1 Șapte (zile de doliu) - în primele șapte zile de la înmormântarea unei rude directe, evreii religioși rămân în casă, așezați pe podea sau pe scaune: se primesc vizite de condoleanțe și se spun rugăciuni. 1 Milă, compasiune. 1 Prescurtare pentru Young Hebrew Women’s Association (Asociația Tinerelor Evreice). 1 Zi sfântă pentru credincioșii evrei, în care se postește și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare și dinți proeminenți. Dar când se așeză lângă Isaacs, pe bancheta din față, se Întoarse și-i zâmbi larg, spunându-i: N-am o carte de vizită, dar mă cheamă Stein. Apoi, rebegit de vânt, se văzu urcând o scară cu balustradele argintii aurite, iar ea aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
bine? Ea Își aminti mâna care scuturase perna, zgomotul ușor al pașilor lui Îndepărtându-se. — Cum aș putea? spuse ea iar, dar de data aceasta apela la el să vorbească și să nege acumulata experiență a sărăciei. — Uite, spuse el, așază-te și lasă-mă să-ți arăt câte ceva. Acesta-i Rinul. Ea se trezi râzând: — Măcar de-atâta mi-am dat și eu seama. — Ai văzut stânca care a trecut și care se Înălța deasupra apelor? Aceea era stânca lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru. Se comportă ca un stăpân - se așeză fără a mai aștepta să fie invitată. Simțea că-i oferea omului acestuia ceva ce-și dorea, publicitate, iar ea nu câștiga nimic corespunzător În schimb. Nu era nevoită să-i vorbească cu blândețe, să-l momească să facă dezvăluiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]