96,467 matches
-
Michel. CÎnd l-am Întrebat, mi-a răspuns că e vorba de un maior din armata americană. — Zău? se miră sincer Pablo. Înseamnă că am făcut o confuzie. Ceva ce semăna cu dresul busuiocului. Din fericire, Michel păru că Îi acceptă explicația; nu-l mai Întrebă nimic și nu mai făcu nici un comentariu, pînă cînd ajunse lîngă peretele opus al grotei, unde se aflau rucsacurile. Scotocind În ele, scoase mai Întîi bidonul cu etichetă de Coca Cola, plin cu apă, și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adăugată involuntar și exprima nu atît nevoia de confirmare, cît temerea că discuția lor ar putea evolua Într-o direcție neconvenabilă. — Te Întreb prietenește pentru ultima oară: CINE EȘTI? — Îți răspund sincer și la fel de prietenește: NU ȘTIU! Michel păru că acceptă răspunsul. Se uită atent În jur, de parcă ar fi vrut să se asigure că erau numai ei doi În peșteră, fiindcă avea de gînd să-i dezvăluie, la rîndul său, un secret, dar deocamdată nu-i dezvălui nici un secret. Începu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
detaliez, am presupus că ești aducătorul ei. — Eu, de cîte ori visez că dau grăunțe la niște găini, a doua zi mă doare capul, mărturisi Pablo. Trebuie să fie vreo legătură aici, deși nu o văd. — Toate au o explicație, acceptă maiorul, mai curînd din politețe. În situația respectivă, cred că ar fi bine să iei un algocalmin. Ai fost vreodată În Cuba? — Ce să caut În Cuba? — Am impresia că ne-am mai Întîlnit undeva și nu-mi amintesc unde
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care Îl cam indispunea pe colonel, că În pereții intestinali există la fel de mulți neuroni ca și În creier, și Îi vorbi despre obiectivul său principial, de a restabili echilibrul concentrației de neuro-transmițători prin acțiunea unui cîmp electromagnetic de slabă intensitate, acceptă resemnat schema de tratament propusă, tocmai din cauză că gesticulația excesivă a medicului și abundența de termeni specifici din explicațiile sale sfîrșiseră prin a-l epuiza nervos. Abia acum Îl regreta cu adevărat pe răposatul doctor Thomas, ale cărui metode convenționale de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ridicase dezinvolt din umeri: nimeni nu-i vorbise vreodată despre vreun cifru, el venise cu altă treabă. N-avea rost să insiste. Instrucțiunile prevedeau clar că, dacă persoana care aduce plicul nu știe cifrul, trebuie lichidată. Maiorul se prefăcu că acceptă explicația lui Pablo, deveni dintr-o dată bine dispus și Îl invită să joace Împreună biliard. Primind cu reticență invitația, Pablo mărturisi că nu mai jucase niciodată; la drept vorbind, nici nu Înțelegea prea bine ce motiv au oamenii să joace
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Din păcate, nu toți oamenii muncii Înțeleg bine acest lucru, datorită concepției lor retrograde despre lume și viață. CÎnd plecăm la Washington? Deși așteptase Întrebarea, maiorul nu-și pregătise nici un răspuns. Era Însă pregătit să acționeze cu prudență și curaj, acceptînd jocul lui Pablo, cedîndu-i aparent inițiativa, dar dirijîndu-l către scopul secret pe care și-l propusese. Pentru aceasta, trebuia să aplice consecvent regula de a răspunde la orice Întrebare cu altă Întrebare și de a Întreba cu aerul că răspunde
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
secret pe care și-l propusese. Pentru aceasta, trebuia să aplice consecvent regula de a răspunde la orice Întrebare cu altă Întrebare și de a Întreba cu aerul că răspunde. — Păi... Am putea pleca chiar În seara asta, presupuse. — Da, acceptă Pablo. Și eu cred că ar fi mai bine să plecăm după lăsarea Întunericului, pentru a deruta agenturile străine. — Ar trebui să dai un telefon la serviciul de protocol, să ne pregătească avionul. — Nu e nevoie de avion, mergem pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu cîteva luni În urmă, cînd o educatoare cu care mă culcasem de cîteva ori mă anunțase că a rămas Însărcinată. Era nemăritată și Încerca, În acest fel, să forțeze nota - fiindcă În ultimul timp o cam evitasem. Nu am acceptat șantajul, i-am dat bani să-și facă un chiuretaj și asta a jignit-o foarte tare. Mi-a spus că mă crezuse altfel de om, după care au Început, firește, reproșurile. Abia atunci am aflat adevărata ei părere despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu sună deloc convenabil pentru un mare scriitor, iar el refuza cu obstinație ideea de a adopta un pseudonim, convins fiind că, În cele in urmă, opera impune numele și nu viceversa. Ca orice veleitar, era obsedat de premiul Nobel, neacceptînd să scrie decît capodopere - calea cea mai sigură spre ratare. În schimb, despre mine spunea că sunt „călduț“ și „confortabil“, cînd nu mă făcea de-a dreptul ticălos. Și asta numai din cauză că mă descurcam mai bine decît el - cu banii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu cumva pun ceva la cale? - și dintr-o dată se Întoarse spre Pablo. Omul acesta, zise arătîndu-l cu capătul țigării, vine de acolo. Înțelege mai bine ce vreau să spun... Tăcu. Am tăcut și eu o vreme, prefăcîndu-mă că i accept argumentele. Poate ar fi fost mai bine să mă ridic și să plec. Cu siguranță că Roxana ieșise de mult din baie și mă aștepta; era nepoliticos din partea mea s-o las să aștepte prea mult. M am uitat demonstrativ
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asta nu rămînea consecvent, se speria și făcea imediat pasul Înapoi - eterna lui nehotărîre, veșnicul balans - fiindcă el era cel cu adevărat laș! Și era astfel deoarece ambițiile Îi depășeau cu mult posibilitățile. În cunoșteam de multă vreme și Îl acceptasem așa. Poate că acum, după Întîlnirea cu Pablo, se simțea Într-adevăr puternic. Avea În mînă un pește mare. Sosise momentul! Urma să scrie un roman, poate chiar capodopera la care visa de atîția ani... În sfîrșit, destinul Își onora
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Începuseră să mă enerveze. M-am ridicat și am făcut cîțiva pași prin cameră, pentru a-mi ordona cît de cît gîndurile. La naiba cu toate poveștile voastre! Eram momit, mi se Întinsese o cursă, simțeam că nu trebuie să accept provocarea, dar nu mă puteam abține, frivolitatea și caracterul meu labil mă Împingeau, mă lăsam tras În urzeala lor, cu o anumită voluptate, aș zice. Dar ceva din toată povestea Îmi scăpa, Îmi aluneca mereu printre degete - un rest pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
faptului că eram prezent acolo, Încă lucid și observam atent... realitatea ca efect. De exemplu, Înainte de a ne despărți, Pablo i-a cerut voie să-i țină palma un pic lipită de creștet, În amintirea Marii Spirale, iar ea a acceptat. Au stat astfel aproape un minut, pînă cînd cei doi, care se apropiau dinspre capătul aleii, au ajuns lîngă noi. Nu erau niște pensionari, cum crezusem. Spre mirarea mea, unul dintre ei, cunoscutul filosof L., directorul unei edituri importante (pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prins zorile stînd la taclale în cămăruța aia. — Doar sporovăială, nimic mai mult, se distrează Roja. — V-am mai explicat, spune Curistul, nu e chiar așa cum s-ar părea la prima vedere, încă sîntem în faza de acomodare. De acord, acceptă Roja, dar să nu-mi spuneți că nu v-ați gîndit cam care dintre ele v-ar atrage pe fiecare în parte, că nu v-ați orientat fiecare spre bucățica care să-i placă, pentru că nu vă cred. — Asta cam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aer tot felul de boarfe cînd Santinelă a zbughit-o ca o nălucă de lîngă noi și i-a lăsat lui Monte Cristo stația de radio-recepție în grijă. Habar n-avea la ce risc se expunea, altfel n-ar fi acceptat nici în ruptul capului să o facă. Nici n-o să ai timp să numeri pînă la zece, Petrică, că o să te trezești cu autobuzul la scară, i-a zis. Singurul semn de întrebare îl avea în legătură cu cheia de contact. Dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu n-o pot face, lichidați-l voi, și s-a așezat la o parte pe o grămăjoară de cioburi și așchii ca să-și tragă sufletul. Mare prostie că ai lăsat să-ți scape printre degete, ar fi trebuit să accepți, Copoiul nu era băiat prost, iar voi doi erați perfect compatibili, tu, Potaie, el, Copoiul, numai așa ai fi putut să dai lovitura, însă ai ratat momentul. Te-ai smiorcăit pe după fustele Tovarășei, făcînd manevre de trupe aiurea. Așa ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
erou, și trădător, și viu, și mort în același timp. Ce-o fi fost atunci în mintea ta, Potaie? Nici Dumnezeu cred că nu știa, mare mizerie, tovarășe ministru. — Am venit să-i fac o propunere, zice Curistul. N-o să accepte, îi răspunde Gulie fără să clipească. De unde știa el? Păi cine dacă nu ei îl cunoșteau cel mai bine pe Roja? Nu e ceea ce pare, Curistule, zice Gulie, s-a metamorfozat în zilele alea, nu mai seamănă deloc cu un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întotdeauna cei care nu au răbdare să asculte un lucru pînă la capăt. Cîndva am suferit și eu de aceeași meteahnă, își amintește. — în sfîrșit a recunoscut că este cea mai pisăloagă persoană din lume, spune Curistul, că niciodată nu acceptă realitatea, că îi place să se joace cu nervii altora. — Ba mă tem că lucrurile stau exact pe dos, îl corectează Roja încă o dată, că ceea ce se întîmplă chiar acum sub nasul nostru e cea mai mare farsă din istoria
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trebuit să ne aventurăm, e de părere Curistul, cine și-ar fi închipuit că conspirația e atît de mare, că fiecare colțișor al Bucureștiului e împînzit de oamenii Securității, de Armată, și de așa-zișii revoluționari sau teroriști? — Trebuie să accepți că totul e praf, că s-a dus pe apa sîmbetei, spune Părințelul. Nu cumva sînteți și voi dintre cei care și-au asigurat de pe-acuma viitorul? schimbă Roja brusc foaia, de unde pot fi eu sigur că n-aveți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ea s-a lăsat manipulată exact în același fel de Părințel. E adevărat că fuseseră vremuri grele, că toată lumea se săturase pînă peste cap de comunism, nu încăpea vorbă, dar cu toate astea nu-și putea explica nici acum de ce acceptase să se implice în evenimente. Putea fi Curistul singur acuzat pentru asta? Era el singurul vinovat că ea nu avusese puterea să spună nu, de fiecare dată cînd s-a pus problema asta? Era clar că nu va putea afla
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
după ce intraseră în contact cu Roja, și nu durase decît puțin timp, dar le fusese de ajuns ca să și dea seama că viața putea fi trăită și altfel. Numai așa își puteau explica de ce se lăsaseră luate de val, de ce acceptaseră să intre în jocul lui. Pe lîngă asta, totul se întîmplase exact în momentul în care simțeau că aveau nevoie de o schimbare. Nici nu-și dăduseră seama că fuseseră luate prin surprindere, că într-un fel cineva le întinsese
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să vezi? Numai dezinformare, intoxicare, e ca și cum cineva ți-ar înfige cuțitul mișelește în spate, cu zîmbetul pe buze, uite-așa ne mințea. Bănuise atunci la cine se referea Părințelul, și îi înțelese mișcarea, dar nu putea să i-o accepte, și totuși nu poți să-mi faci una ca asta, e ca și cum ai trece de partea Curistului, dacă porniseră împreună avea pretenția să-și ducă planurile pînă la capăt tot împreună. Numai că surveniseră prea multe schimbări, informația începuse să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Trebuia să găsim o modalitate de a băga puțină zîzanie între tine și Delfinaș. — Gîndește-te cît ar fi fost de simplu, spuse Tușica Te-ai fi mutat la noi, iar soțiorii noștri n-ar mai fi avut încotro decît să accepte situația. În caz contrar ar fi riscat prea mult, s-ar fi putut trezi cu tot felul de acuzații pe cap care nu le-ar fi făcut deloc bine. — Față de Delfinaș n-ați procedat corect. Ea chiar a luat-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că schimbarea s-a făcut și, tot ce-i posibil, că pînă la ora asta cineva să se fi gîndit să-i tragă Geniului un glonț în cap ca să ne scape pe toți de o grijă? — Fie că vrei să accepți, fie că nu, asta-i situația, completă Croitorașul simțind că puțin cîte puțin respirația îi revine la normal, teroriștii, trupele fanatice plătite să-și dea viața pentru Geniu o să se potolească și o să dispară cînd își vor da seama că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
casă. Propria noastră casă de rahat. Am Încercat. Chiar am Încercat ca curu... numi făceam decît jobu... polițai eee. Doar din cauza grevei. Se răsucește spre mine, cu dinții scrîșnindu-i de parcă și ea ar fi stat trează toată noaptea pe cocaină... — Acceptă asta. Rezolvă-ți problema, se răstește ea. Ai o soție, o fiică... nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni... minciuni tîmpite... — Cine? Amîndouă... minciuni tîmpite, rîdem noi, toate au mers prost. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]