7,542 matches
-
Austro-Ungariei, în seara zilei de 14/27 august 1916, hotărâre primită cu entuziasm de majoritatea zdrobitoare a populației. Deocamdată, Armata Română intra în luptă pentru eliberarea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și a Bucovinei. Valoarea patriotică, națională, a atitudinii exprimate de adepții alianței cu Germania nu poate fi negată sau subestimată. Intervențiile lor - peste aspectul polemic al dezbaterii - au avut meritul de a fi reafirmat caracterul românesc al pământului dintre Prut și Nistru și de a fi menționat, cel puțin în anumite
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
a demonstra că veniturile actuale trebuie să ajungă pentru trebuințele țării. Este, totuși, pozitiv că administrația rusească, premergătoare acelei a Domnului, a lăsat un mare deficit în finanțe prin proasta ei gestiune, prin prodigalitățile ei și prin însemnatele gratificații distribuite adepților ei. Este, deci, curios s-o vedem acum mai îngrijită de interesele țării decât însăși Obșteasca Adunare care reprezintă pe aceasta... În acest moment mă voi ocupa mai puțin de cifre decât de dreptul de control ce Rusia îl exercită
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
în cadrul unui sistem politic comunist după modelul promovat de Stalin în Uniunea Sovietică. Urmare acestui comportament politic, Tito și fidelii săi au început să atragă de partea lor simpatizanți care practic aparțineau tuturor etniilor ce trăiau în spațiul iugoslav, în timp ce adepții lui Draja Mihailovici (cetnicii) se adresau exclusiv sârbilor și acționau adeseori împotriva celor care nu admiteau să le recunoască supremația. Treptat, după câteva tentative de colaborare, s-a ajuns la ciocniri violente între cele două tabere, în vestul Șerbiei, Croația
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
conferința de la Teheran, armata lui Draja Mihailovici a fost abandonată de cabinetul de la Londra și de Aliați, ceea ce a determinat lichidarea ei de către partizanii lui Tito, care o considerau principalul obstacol în calea instaurării regimului comunist. Conducătorul cetnicilor, împreună cu puțini adepți, s-a refugiat în munți, luptând împotriva autorităților „titoiste”. La începutul anului 1946 a fost capturat și după un simulacru de proces, ce seamănă izbitor cu cel al mareșalului Antonescu, a fost condamnat la moarte și executat. Un capitol de
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
avea de gand, cel puțin la acel moment, decat înlăturarea lui Tito și a grupului fidel lui și incorporarea deplină a Iugoslaviei în sistem. Cum am precizat deja, paradoxal oarecum, la Belgrad condamnarea stalinista a generat consolidarea partidului comunist. Puținii adepți ai liniei staliniste din conducere au fost înlăturați fără mari dificultăți, iar mulți dintre cei care credeau în U.R.S.S. și conducătorul ei au trebuit sa plateasca prin ani grei de închisoare sau exil. Treptat, regimul de la Belgrad s-a
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
serie de modificări în sistemul autoconducerii, al instituțiilor statului, inclusiv prin transferul unor atribuții de la nivel federal către republici. Exponentul principal era E. Kardelj, principalul colaborator al lui Tito, în partea finală a vieții. Al doilea curent era al conservatorilor, adepți ai centralismului statal, de esență stalinista, multi dintre membrii săi având legături strânse cu cercuri politice sârbe, dornice de a se impune la nivel federal. Liderul era indiscutabil Al. Rankovici, timp de peste un deceniu, așa cum s-a putut constată deja
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
partid. Învinuit de organizarea unui complot ce urmărea înlăturarea lui Tito a fost demis și înlăturat din toate funcțiile în 1966, fără a fi judecat sau reținut. Cădeau atunci aproximativ 1500 de persoane, înlăturarea lor însemnând o relativă înfrângere pentru adepții centralismului excesiv, deschizându-se posibilitatea pentru afirmarea diferitelor republici și provincii. Mărturii recente plasează într-o oarecare măsură și țara noastră în derularea acestiu episod. Este vorba mai degrabă, cum se întâmplă de multe ori în istorie, de rolul întâmplării
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Hristos”. Evenimentele dramatice care au survenit în 1849 l-au pus pe Dostoievski în fața unei experiențe majore: apropierea de moarte. Tot aceste evenimente au prilejuit o nouă întâlnire cu textele biblice. Faptul este semnificativ pentru că marchează transformarea autorului dintr-un adept al socialismului petrașevist într-un creștin ortodox, care se va apropia mai târziu de ideile slavofiliei. Momentul redescoperirii Bibliei este inclus în prima operă care anunță marile capodopere, Amintiri din Casa morților. într-o formă asemănătoare, dovadă că evenimentul a
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău». Isus i-a răspuns: Iarăși este scris: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău»” ) reafirmă libertatea umană. Hristos nu-și dorește adepți care să l urmeze doar pentru că poate face minuni. La fel a refuzat să coboare de pe cruce atunci când toți îl huleau. Spre final, Marele Inchizitor recunoaște că ei, marii conducători ai catolicismului, s-au încredințat Diavolului, au promis să-l
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
model de opoziție constructivă, într-un domeniu atât de important. El a venit și cu idei noi, ca aceea privind neutralitatea României. Evoluția vieții politice interne și internaționale l-a condus pe istoric la ideea necesității revenirii sale și a adepților săi în PNL, care s-a produs în ianuarie 1938. Revenirea la matcă, mult mai puțin obișnuită decât părăsirea unor partide, a fost prezentată, împreună cu activitatea "georgiștilor" în anii 1939-1940, pe baza unor surse arhivistice inedite. Concluziile ample ale lucrării
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
asigura mximum de utilitate a producției, neoliberalismul acorda o importanță deosebită liberalismului economic. Neoliberalii europeni susțineau însă că, la nivelul politicii economice, puteau fi admise diferențieri între state. Astfel, dacă ei promovau protecționismul pentru produsele autohtone, în schimburile internaționale, erau adepții liberei concurențe 294. Potrivit neoliberalilor, liberalismul economic nu excludea afectarea unei părți din venitul național unor scopuri colective 295. La români, liberalismul nu se revendica, însă, direct de la scrierile întemeietorilor liberalismului. În acest sens, se vorbește chiar despre "moartea ciudată
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
vechiul PNL exista o puternică grupare de tineri ale căror idealuri erau diferite de cele ale "bătrânilor" și de cele ale lui Gheorghe Brătianu. Deși în toamna anului 1933, unii dintre "bătrânii" liberali au sprijinit reîntregirea Partidului Național Liberal cu adepții lui Gheorghe Brătianu 342, din punct de vedere doctrinar, asemănările și delimitările tranșante sunt mai greu de dovedit. Este un lucru bine știut că după Primul Război Mondial, PNL a parcurs un proces de reorganizare și de adaptare doctrinară la
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
unele cazuri, le-a aprobat, scoțând în evidență propunerile legislative, pe care le considera valoroase. Astfel, în aprilie 1933, parlamentarii georgiști au dat voturi pozitive proiectelor de lege referitoare la încurajarea industriei naționale și celui pentru unificarea asigurărilor sociale 452. Adept al unei administrații simplificate și descentralizate, PNL-Gheorghe Brătianu a susținut acest principiu, în aprilie 1933, când guvernul național-țărănist a adus în discuția Camerei un nou proiect de lege pentru organizarea finanțelor locale. Constantin Toma arăta că fondurile comunale și județene
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
țară. S-a constatat că firma nu își plătise integral impozitele, că modul de realizare al contractului, în martie 1930, fusese deficitar, defavorizând net statul român. Camarila și regele au folosit afacerea Skoda pentru discreditarea lui Iuliu Maniu și a adepților săi468. În prima sa intervenție la Cameră, referitoare la această problemă, în martie 1933, Gheorghe Brăianu a apreciat că era necesară sancționarea celor care se vor dovedi vinovați, indiferent dacă erau români sau străini, fără a influența negativ relațiile dintre
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
opunea însă acestor tendințe, încercând să amâne convocarea Congresului general, cerută insistent de conducerea tuturor organizațiilor județene. O formulă de compromis era absolut necesară. În urma întrevederii desfășurate la 30 aprilie, între Gheorghe Tătărescu și Bebe Brătianu, ideea reunificării partidului cu adepții lui Gheorghe Brătianu a fost abandonată, cu acceptul președintelui partidului 615. Pretextul afirmat de liberalii diniști se referea la poziția adoptată de Gheorghe Brătianu în acele momente față de problemele politicii interne și externe. În schimb, Gheorghe Tătărescu a renunțat la
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și de a asigura respectarea drepturilor minorităților 668. O primă referire a georgiștilor la problema minorităților apare în discursul susținut de Gheorghe Brătianu la congresul culorii de Negru al PNL din capitală, la 11 ianuarie 1931. Afirmând că el și adepții săi doreau să asigure tuturor cetățenilor, indiferent de originea lor etnică, toate drepturile, dar și să stimuleze conștiința "datoriilor comune", șeful partidului exprima concepția neoliberală asupra acestei probleme 669. Președintele liberalilor georgiști aducea în discuție și problema aromânilor din Peninsula
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
frământat numai de curente anarhice, ci acționa și sub presiunea unor realități nefavorabile, de ordin economic și social 724. Deși manifestau tendința de a lua apărarea tinerilor în confruntarea lor cu guvernul, georgiștii îi excludeau pe cei care se dovedeau adepți ai măsurilor extremiste. Astfel, ei condamnau xenofobia, explicând că aceasta nu trebuia să fie confundată cu nemulțumirea tinerilor hrăniți, în timpul școlii, cu mirajul unei stări sociale mai bune, dar afectați, la absolvire, de șomajul intelectual 725. Luând cuvântul în Parlament
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
745. În toamna anului 1931, C. Ionescu-Olt a formulat aprecieri noi față de mișcarea de extremă stângă. El a realizat o comparație cu accente critice între doctrina comunistă și doctrina liberală. Comunismul dogmatic a creat, potrivit georgiștilor, un partid care cerea adepților săi supunere necondiționată și sărăcie. Recompensele așteptate de comuniști (mândria de a fi apostoli ai cauzei, fericirea de a fi utilizați în folosul comunității) confereau acestui partid o aparentă superioritate morală. Punând în antiteză trăsăturile pozitive ale doctrinei liberale, autorul
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Partidul Național Liberal tradițional era profund divizat. Adversității prelungite dintre Dinu Brătianu și Gheorghe Tătărescu i s-au adăugat diferențele de opinii dintre gruparea "Păreri Libere", alcătuită din tineri liberali precum Eugen Titeanu, Valer Roman, Mircea Cancicov sau Aurelian Bentoiu, adepți ai neoliberalismului și "gruparea H" care cuprindea tineri liberali ca Victor Iamandi, Petre Ghiață sau Victor Slăvescu, cu orientare neoliberală, de asemenea, dar care se opuneau revenirii georgiștilor în componența PNL, amenințând că, în cazul în care aceasta ar avea
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Gheorghe Brătianu, fiul premierului liberal care impusese actul de la 4 ianuarie 1926, a constituit doar pretextul care a legitimat desprinderea celei mai importante disidențe liberale din deceniul al patrulea al secolului al XXlea. Imediat după constituirea partidului, Gheorghe Brătianu și adepții săi au desfășurat acțiuni menite să ducă la crearea organizațiilor georgiste în toate județele țării și au elaborat, treptat, programul și statutele noului partid, făcând eforturi pentru a sublinia diferențele dintre acestea și documentele corespunzătoare ale PNL tradițional. Între prevederile
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Dosoftei sau a „friabilității sublime“ din Câinele din Pompei al lui Blaga asupra aceleia din Sonetul psalmic al lui Cipariu etc. O viziune profund borgesiană, defrișând noi căi „retroacțiunii modernului asupra clasicului“, prin care I. Negoițescu se înrudește cu alți adepți ai lui Borges, ca Harold Bloom și David Lodge. Absorbind punctul de vedere călinescian, criticul procedează, de fapt, într un chip aparte, înscriind operele clasice nu într un prezent atemporal, ci lansându-le într-un viitor estetic și axiologic cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în lumea ideilor pure. Credința pe care am căpătat-o atunci în autonomia și în eternitatea valorilor nu m-a părăsit niciodată. Victor Iancu studiase la München (de unde și-a adus și o soție) cu Alexander Pfänder și era un adept al școlii fenomenologice. Mic de statură, cu trăsăturile - sub ochelarii de miop - extrem de intelectuale, pedant până la ridicol în toată înfățișarea lui fizică și psihică, voind neapărat să-și păstreze alura de „Herr Professor“, probabil chiar și prin bordelurile pe care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
gândit de pașoptiști, bazat pe aspirațiile lor cele mai înalte. Bineînțeles, Vasile Marin nu uită nici „partidul internațional, narodnicist, marxist, democrat și iudaizat al țărănismului“, cum nici pe „democratul tincturat de iezuitism de o anumită extracție blăjeană, Iuliu Maniu“, căci adeptul de acum al lui Nae Ionescu socotea că „elementul național și ortodox trebuie să se împletească în mod egal întru crearea fenomenului românesc“. Considerând parlamentul pluripartinic un „cazan satanic“, Vasile Marin prevedea un stat nou, în care să nu aibă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-lea, de către rege). Punerea sub tutelă a comunităților locale a părut, așadar, comandată de grija raționalizării gestionării finanțelor și de necesitatea realizării infrastructurii. Era vorba de dotarea țării cu mari rețele de drumuri, necesare atât apărării, cât și dezvoltării sale. Adept al sistemului mercantilist, Colbert a pus pe drumul cel bun orașele pentru a-și realiza proiectele industriale. Ambițiile sale economice în acest sens nu au rezistat în fața megalomaniei lui Ludovic al XIV-lea. Pe vremea lui Ludovic al VI-lea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aceste ameliorări nu le-au făcut să scape de acuzația că sunt ori aspecte ale gigantismului urban, ori ale modernismului artificial. Dacă dezbaterea asupra formelor pe care trebuia să le ia creșterea urbană rămânea deschisă între partizanii densității urbane și adepții unei etalări urbane, între intoleranții imobilelor colective și apologeții locuinței individuale, se stabilește totuși un consens pentru a face din reversul urbanismului progresist emblema tehnocratică a viitorului orașelor. Aceste dezbateri sunt prezentate în numeroase lucrări despre oraș, adesea pe fondul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]