6,732 matches
-
țări. Mă scuzați că v-am uitat, așa cum au făcut-o toți. Vă rog să mă credeți că nu este așa. În cei aproape patruzeci de ani de cînd vă cunosc, ați avut destule ocazii ca să sesizați manifestările prieteniei mele, admirația pe care o am pentru dumneavoastră ca ființă umană, ca om de cultură și savant. (Există aici o gaură mare de glonte, care face ilizibile cuvintele)... care a adus atîtea mari servicii țării și națiunii noastre și, după o perioadă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Descartes, modele de claritate penetrantă. Revoluția filosofică înfăptuită de autorul lucrării Discurs de la méthode era prezentată cu o bogăție de referințe. Mult mai tîrziu, mulți profesori de filosofie de la București (ca Vasile Ghețu) își aminteau de aceste conferințe cu o admirație plină de emoție. Firește, nimic nu putea fi mai străin de gîndirea lui Iorga decît îndoiala metodică a lui Descartes. Instituția universitară bucureșteană considera că prin seria aceasta de conferințe, Iorga îi atrăgea atenția lui Titu Maiorescu că istoria filosofiei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
élections en Hongrie et les Roumains, Vălenii de Munte, 1910. Violențele din timpul alegerilor din 1910 din Ungaria au provocat reacții negative în Occident. Clémenceau a condamnat "națiunea liberă maghiară" pentru că-și reprima naționalitățile și însuși fiul lui Garibaldi (în ciuda admirației tatălui său față de Ungaria) i-a blamat pe unguri pentru asuprirea "românilor latini" 201 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 172-175 202 Op. cit., vol. II, p. 144. Vezi și Contele Czernin, Ottokar, Im Weltkriege, Viena-Berlin, 1919
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
i apoi le discutam: cărți de copii, povestiri de aventuri, și mai târziu romane, istorie, biografii, poezie, Shakespeare. Apreciam și tânjeam, fiecare dintre noi, după tovărășia celuilalt. Acest lucru e o mare piatră de încercare: înseamnă mai mult decât devotamentul, admirația, pasiunea. Dacă tânjești și tânjești după tovărășia cuiva, înseamnă că-l iubești. Îmi amintesc că mai târziu, în viață, gândeam că nimeni n-a știut vreodată cât de bun era tatăl meu; mă îndoiesc chiar că mama îl înțelegea. Desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În teatru, vanitatea este supusă la atâta zdruncinare, încât ai crede că se anihilează cu totul, totuși cei mai mulți dintre actori reușesc să și-o mențină nu numai ca deformație profesională, ci poate, mai curând, ca un instrument necesar pentru supraviețuire. Admirația sinceră, generoasă, față de alții - și există destulă și din aceasta - ajută întotdeauna și tămăduiește. Îi urmăream pe actorii buni, pe actorii mari, ca Wilfred, Sidney Ashe, Marcus Henty (unul din amanții lui Clement), Fabian Ginsberg, ba chiar pe Perry sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
perfect indiferent față de B? Dar cu Lizzie mă simțeam atât de bine, tachineriile ei binevoitoare, inteligente, îmi dădeau o senzație de libertate. Da, întrebarea finală este în ce măsură tânjești după prezența cuiva; aceasta e chestiunea radicală, mai importantă decât pasiunea sau admirația sau „dragostea“. Și mă întreb cine mă va îndrăgi când voi fi bătrân și înfricoșat? Dacă stau să mă gândesc, mă simt mai curând ușurat de faptul că scrisoarea lui Lizzie poate fi luată drept un răspuns negativ. Asta pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi răpit, de luminarea ce-mi va fi luată. Hartley, Hartley a mea! Da, te văd limpede, sărind coarda, o coardă ridicată din ce în ce mai sus; și Hartley zburând peste ea, în timp ce spectatorii scoteau de fiecare dată suspine de ușurare și de admirație; iar mie îmi creștea inima de mândrie. Era campioana la sărituri a școlii, a multor școli, precum și campioană la cros; Hartley întotdeauna în frunte, și eu aclamând-o alături de ceilalți și râzând de tainică bucurie în inima mea; Hartley, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ducă acasă, o lungă bucată de timp pustiu, văduvit de orice eveniment (mă înșelam). Am hotărât să-mi mai omor timpul într-un muzeu de pictură. Nu sunt mare cunoscător în materie de pictură, dar tablourile îmi inspiră o anume admirație calmă, și-mi place atmosfera din muzee, spre deosebire de atmosfera din sălile de concert, pe care o detest. Trebuie să mai mărturisesc că portretele și tablourile care reprezintă femei îmi provoacă o satisfacție pur erotică. Evident, pictorii respectivi le-au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gest teatral, își întinse mâinile, care erau mai curate acum. — O iubiți? — Da. — Dar nu o cunoașteți. — Lucrul straniu, dragul meu băiat, este că o cunosc. — Bine, rosti Titus și, în sfârșit, în ochii lui se ivi o privire de admirație. Hai să presupunem... că o veți chema... să vină aici să mă vadă... Stăteam în vegetația înaltă, de un verde luxuriant, care tocmai dădea în floare, flori pufoase, rozalii. Iarba era răcoroasă și foarte uscată și scârțâia ușor când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ea ca și cum ar fi un copil sau un bolnav mintal. Mă duc să înot. — Titus... nu-ți face o părere prea proastă despre mine... vezi tu... — Nu-mi fac o părere proastă despre dumneavoastră, într-un fel sunt înmărmurit de admirație. Eu unul n-aș fi putut s-o fac. — Nu te duci să recuperezi scrisoarea? Nu. Oricum cred că-i prea târziu. — Și n-ai să fugi de la mine? — N-am să fug de la dumneavoastră. A ieșit pe ușa din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorba de o cură, o cură psihologică. Și pe dată am hotărât că cel mai mic semn de slăbiciune din parte-mi ar fi fatal. Trebuia să fiu categoric, trebuia să mă dovedesc din plin făptura care-l înmărmurise de admirație pe Titus. — Hartley, n-am de gând să te las să pleci. Nici în noaptea asta, niciodată, în noaptea asta n-ai putea în nici un caz să mai pleci. N-are decât să gândească ce-i place. De ce să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
toată inima să mă consoleze, vorbind întruna despre subiecte periferice, ocolind chestiunea vitală. — Desigur, Perry nu-ți purta pică, niciodată nu te-a urât, a vorbit așa, într-o doară. Te iubea, îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors pe un drumeag care a cotit pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc evitat, în general, de mine. Am trecut repede, însoțiți de corul unor dulăi întărâtați, și tocmai încercam o senzație de ușurare când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Gilbert. Succesul de la TV a atras după sine și alte triumfuri. În luna septembrie a plecat pentru un timp la Festivalul din Edinburgh, unde a jucat într-o piesă nouă, sub regia lui Al Bull. Ridicat în slăvi de admirația publicului britanic, Gilbert e acum mult mai puțin speriat de mine decât era în trecut. Același lucru se întâmplă și cu Lizzie. Să fie din pricină că leul a îmbătrânit și i s-au tocit ghearele? Oricum ar fi, remarc că, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frământări sufletești, incertitudini intime sau crize existențiale. Dimpotrivă, el consemnează cu predilecție ceea ce se întâmplă în exteriorul său, ca un fel de cronicar. Uneori însă, din spatele acestor însemnări neutre, parcă impersonale, apare omul. Nu de puține ori, regele își consemnează admirația pentru peisaje. Natura îl impresionează pe fostul călător și cățărător din Alpi, din vremea tinereții. Împrejurimile castelului din Sinaia sunt descrise adesea ca „minunate”. Mult mai rar, el consemnează impresiile lăsate asupra sa de oameni: cutare este „plăcut”, altul e
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
mod obiectiv: „Omul e zidit din același lut care se târăște în șarpe și zboară în vultur.” (M. Codreanu) • enunțuri asertive subiective (exclamative), prin care subiectul vorbitor își comunică totodată și atitudinea sa afectivă față de (sau provocată de) conținutul semantic (admirație, extaz, indignare, surpriză, uimire, ironie, dispreț, regret etc.): „Ce frumoasă, ce nebună / E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, / Ș-a murit iubirea noastră - Floare-albastră, floare-albastră! / Totuși este trist în lume!” (M. Eminescu) „- Măi! anapăda lucru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cât e nevoie sau cât trebuie.” (C. Țoiu, 27) Adverbele relative-nehotărâte oricând și (ori) de câte ori situează circumstanțialele pe care le introduc într-un raport de simultaneitate, momentană: oricând: „Pot veni oricând vrei, chiar și azi.” sau iterativă: (ori) de câte ori: „Ori de câte ori admirația mea a înregistrat o ființă feminină, în ea era un minimum de Otilia.” (G. Călinescu, C.O., 303), „Vine oricând îl chemi.” • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: cum, de cum, în timp (vreme) ce, pe când, îndată ce, imediat ce, până ce, până să, înainte să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezență în viața spirituală a județului Bacău. Miaș fi dorit mai mult, dar n-am avut acces la cărți. Bacăul literar e o realitate culturală cu mult mai vie și mai generoasă în valori decât se vede dinspre Calea Victoriei. Tuturor, admirație și respectul meu. TRAIAN ALEXANDRU FILIP: Arta presupune o muncă permanentă Cu doar câteva ore înainte de vernisajul expoziției tale de la Hotelul „Forum”, directorul stațiunii tineretului m-a avertizat că ar fi păcat să pierd momentul, întrucât te consideră unul din
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
forma unei hexagrame. Calea creației există prin inspirația sa cerească, puternică, sănătoasă, animată de spirit moral. Omul de valoare, creatorul, este „măsura cerului” (37, p. 106). De asemenea, (37, p. 107). Observăm, deci, că preocupările pentru înțelegerea creativității, asociate cu admirația și prețuirea sa, fără rezerve, se confundă cu cele mai profunde tentative de cunoaștere a sinelui. în contemporaneitate, considerarea noțiunii de „creativitate” și de „persoană creativă” se raportează la „performanță” în general, ceea ce corespunde, în domeniul pedagogiei, dezideratului cultivării atente
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
în dimensiune psihologică farmecul omului, inepuizabil în optimism și definitiv în disciplina creației. Pictorița iubește ceea ce face și rezervele ei de tandrețe se dovedesc inepuizabile. Raporturile cu natura sunt întotdeauna cordiale și, de aceea, face din uimire un exercițiu de admirație față de miracolul vieții. Tonică și pasionată, Viorica Toporaș are acces la marele spectacol al lumii unde se imaginează deopotrivă regizor și interpret. Între ochiul care privește și decor se interpun grilele talentului de a vedea dincolo de aparențe iar pe acestea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
atît în etic cît și în estetic. Altfel spus, întîlnirea fastă cu realul nu este altceva decît privirea răsfrîntă în oglinda ființei interioare. Ceea ce vede preexistă în zestrea ei de imagini memorabile și amintirea le restituie cu generozitate. Exercițiul de admirație invocat are ca finalitate o sporire sensibilă a conotațiilor și sugestiilor lirice. În fapt, acuarela are capacitatea de a da un sens realității ca secvență. Fluiditatea culorilor de apă, inefabilul lor fac ca imaginea să devină similară respirației naturii. Peisajul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
de Cotnari au luat medalia de aur și în Chile, și în Argentina. Cu acel prilej, am adus acasă o sticlă cu Cotnariul premiat, să le dau să guste profesorilor de la Institutul nostru (din Iași, n.n.). Toți se întreceau în admirație. Rectorul a zis să i dăm și portarului să guste. Am spus că nu are cultura necesară să-l înțeleagă. Dar i-am dat un pahar. Omul l-a dat peste cap. Tăcere. Rectorul l-a întrebat ce părere are
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
le transcrie; cu vârsta, de, s ar putea să le uite. întocmirea de versuri pe cale mintală este, oricum, o performanță, poate nu ca băgarea unui gol sau depășir ea unui record, dar performanță totuși e. Se simte o învăluire de admirație. Iar Păstorel zâmbește distant, dar prietenos.( Ce nu face omul pentru o țigară? Ce nu face scriitorul pentru un condei? Deși ofițerul și subordonații lui se țin tari, se supravegheaz ă între ei și se împotrivesc vrăjii, în atmosfera glacială
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
particularități de redactare pentru limbile cu cea mai mare incidență în colecțiile românești. Orice carte nouă, publicată de profesioniștii români în infodocumentare ar trebui să bucure întreaga breaslă, iar autorului să îi fie apreciată strădania. De aceea, Nicoleta Marinescu merită admirația noastră pentru inspirația și acribia cu care materializează în scris cunoștințele și experiența domniei sale. Un astfel de demers nu poate decât să îmbogățească literatura de specialitate. dr. Maria MICLE Manager european în infodocumentare Bibliologie. Biblioteconomie. Știința Informării. Reprezentanți ai bibliologiei
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
mai mult sau mai putin armonizate cu natura. Natură schimbată prin interveția omului, antropomorfizata , devine obiect estetic prin actul perceperii, trăirii emoționale. Trăirea satisfacției estetice are ca resorturi instinctul, trebuința de frumos, de absolut, experiența dobândită în actul contemplării. „Trezesc admirație lumea vegetală cu farmecul ei prin forme, linii și culori, lumea animală prin forme, culori, mișcări, moduri de viață. Trezesc admirație peisajele marine, alpine, montane, suprafețele râurilor, lacurilor și oceanelor, șesurile, dealurile, pădurile tropicale, savanele, deserturile” ( E. Macavei, 2002, p.
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
emoționale. Trăirea satisfacției estetice are ca resorturi instinctul, trebuința de frumos, de absolut, experiența dobândită în actul contemplării. „Trezesc admirație lumea vegetală cu farmecul ei prin forme, linii și culori, lumea animală prin forme, culori, mișcări, moduri de viață. Trezesc admirație peisajele marine, alpine, montane, suprafețele râurilor, lacurilor și oceanelor, șesurile, dealurile, pădurile tropicale, savanele, deserturile” ( E. Macavei, 2002, p. 253Ă. Omul însuși prin trăsăturile fizice și frumusețea interioară este un obiect estetic. Instinctul de a răspunde prin trăiri estetice în raport cu
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]