144,219 matches
-
acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la adunare. Se Întrebă dacă Ambrogio nu fusese cumva prima victimă a acelei zeițe barbare, tovarășul ei pe drumul către casa morților. Între timp, Baldo Își trecea singura mână peste frunte. — Simt uneori că otrava maurilor nu s-a stins În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta Își Închipuia demoni și vrăjitoare, ei Întindeau hărți, stabileau puncte de adunare, pregăteau depozite de arme... — Cecco, știi biserica San Giuda, În afara zidurilor? Celălalt izbucni În plâns, dând În sfârșit un semn de viață. — Ar trebui să mă Întrebi mai degrabă dacă eu l-am asasinat pe meșterul din Como. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În ochi, că la nevoie, flăcăii din subterană n-ar ezita să-mi tragă un glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului. Nu-l vedeam pe nici unul capabil să mânuiască un pistol sau un Kalașnikov, cu atât mai puțin să țintească imperturbabil și apoi să tragă cu sânge rece Între sprâncenele cuiva. Au până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe care o induce lipsa contactului cu exteriorul, cu lumea, În general, trebuie să fii de acord cu mine că Centrul nu este nici o pușcărie, nici o cazarmă sau o celulă de teroriști fioroși. Cu micile ei rigori, rămâne totuși o adunare de oameni de știință mai degrabă neîndemânatici și inocenți În materie de organizare paramilitară, să spunem, care pot să părăsească locul pentru intervale de timp mai mari ori mai mici, după nevoi. După ce vei depune jurământul și tu, te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu necesitate, bunele noastre personaje s-au îndreptat tocmai într-acolo, ori dacă însăși docila noastră pană i-a trimis la această întâlnire, noi nu vom ști-o, poate, niciodată. Cert e că sosirea celor doi călugări la această vrednică adunare nu tulbură cu nimic vorba începută, pare-se, cu mult înainte. — Ah - zise unul, aprinzându-și luleaua cu-n tăciune, cu-n cărbune - spuneți că omu-i o lumină pe lumea asta? Vă-nșelați, prietinilor! Vă spui eu ce e omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule - zise Metodiu, făcând deasupra părului roșcovan semnul crucii. — în linie, adunarea! - făcu cu glas scăzut roșcovanul către tovarășii lui. Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tovarășii lui. Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de paciuli și nici nu zornăiau întruna, acompaniate de clinchetul clopoțeilor cusuți de hainele lor. Mo le avea pe amândouă. —Și oricum, Sam, se auzi Ajay, tu nu trăiești practic acolo, știi? Prin urmare acesta era consensul la care ajunsese adunarea: „N-am văzut, n-am auzit, n-am nimic de zis - iar asta se aplică și în cazul tău, Sam.“ „Să vă ia naiba pe toți“, m-am gândit eu, dar n-am spus-o cu voce tare. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vreți... Mă aud apoi vorbind și dându-i dreptate. Omul are dreptate. - Uite, asta e, zice el, arătându-mi ceea ce seamănă a un fel de calcul, pentru că altfel nu știu cum să-l numesc. Orice are cifre, la mine e calcul sau adunare. Sunt un bou desăvârșit, am mai spus-o. - Care e, asta? EMBED Equation.DSMT4 - Asta e, da, zice el, prinzând grimasa îngrijorării lumii, fără să vrea, pentru că este foarte expresiv acest Bogdan al meu. Își încrucișează brațele și așteaptă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nehotărârii mele, căci am și apăsat pe clanță, învârtindu-mă ca un dement și fluierând, nu știu de ce, pe măsură ce intram. Nu pot să vă descriu cât de grozavă era liniștea ce se așternu, la vederea mea, peste numeroasa și onorabila adunare ce se afla în încăpere și, de asemenea, nici jena ce m-a cuprins nu-mi vine ușor a vă mărturisi. Probabil că arătam dezgustător. Am încercat să mă port cât mai natural, desigur, vreme în care am panoramat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cele mai aprige eforturi pentru a arăta cât mai bine. Reușise acest lucru? Într-o destul de mică măsură - și haideți să vedem care ar fi aceea. Fața tot de porc, doar cu puțin mai slabă decât a bătrânului conducător al adunării, trăda urmele unei frumuseți estompate în urmă cu generații, iar ceea ce o făcea definitiv și irevocabil să se apropie de grotescul porcin al bătrânului era absența completă a oricărei străluciri a spiritului, efect care, deși devastator pentru persoana acesteia, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mă numești cum vrei. Acum te rog să-ți cauți un loc unde să te așezi. Cenaclul începe. - Bineînțeles, am spus eu, încercând să-mi găsesc din priviri un colț de unde să pot observa cât mai bine toată această adunare. Eram profund mișcat de politețea domnului acela ciudat și blestemam în sinea mea ușurința cu care putusem concepe sumedenia de gânduri răuvoitoare pe care le nutrisem la vederea sa. Încercând pe cât posibil să nu iau în seamă faptul că absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru că numele său era Maro. Normal. Și se numea Maro pentru că el însuși era culoarea maro, cum altfel? Tot maroul din lume era la el, probabil. - Salut, am murmurat și eu, cât de încet puteam, pentru a nu deranja tăcuta adunare. Eu... - Liniște acolo, Maro, începe cenaclul, urlă John Euripide, văzând cu nemulțumire că șușoteala noastră nu contenea. Tot timpul creezi probleme, Maro, la fiecare adunare, nu înțeleg, ce dracu’ ai? Să nu-l iei în seamă pe nebunul ăla, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
probabil. - Salut, am murmurat și eu, cât de încet puteam, pentru a nu deranja tăcuta adunare. Eu... - Liniște acolo, Maro, începe cenaclul, urlă John Euripide, văzând cu nemulțumire că șușoteala noastră nu contenea. Tot timpul creezi probleme, Maro, la fiecare adunare, nu înțeleg, ce dracu’ ai? Să nu-l iei în seamă pe nebunul ăla, mă atenționă Euripide. Demența acestei zile atingea treptat momentul de unde aș fi putut începe să fiu încântat de felul în care se desfășurau lucrurile. Vecinul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iar încăpere? Nu mai scap de încăperile astea, ce se întâmplă, numai de încăperi am parte în viața asta? Dar, ia stai, Dumnezeule, ce e mulțimea aceasta care mă așteaptă ca pe un răufăcător? Ce se întâmplă aici? Ce e adunarea asta de oameni bine-crescuți și blânzi care se roagă cuminți și plini de pace și eu de ce n-am putut fi niciodată până acum ca ei? Ce am făcut, fie bine sau rău, astfel încât oamenii aceștia care veghează în lăcașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
putuse să se strecoare afară. Privi atent în jur, după care se repezi în fugă să traverseze drumul și se pierdu în pădurea de vizavi. Alergase într-un suflet spre Baia de Sus. Odată ajuns la secția de poliție, dăduse adunarea și ceruse ajutoare de la Deva. Îi luaseră ca din oală, nu întâmpinaseră nici o rezistență când descinseseră cu o jumătate de oră mai devreme. Cu toții erau în interiorul clădirilor, fără să-și facă nici o grijă. Nici măcar la poartă nu era nimeni. Intraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din comunele învecinate, demonstrează că zona a fost locuită de populație autohtonă, aflată la un nivel superior de cultură materială și spirituală. în așezările geto-dacice și dacice forma de organizare social-economică era obștea sătească care avea o conducere formată din „adunarea oamenilor buni și bătrâni”, ceea ce corespunde unei organizații sociale patriarhale, în care moșul (strămoșul), dar și moașa sunt adorați ca semidivinități. Din partea bătrânilor (geronta creație) din satele românești au rămas unele relicte etnografice și reminiscențe folclorice în organizarea internă a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Roset spătarul, cu iscălitura Ecaterinei Roset vorniceasa, de moșii, țigani, case părinteștiî” ne determină s credem că și pe moșia Filipeni erau robi țigani. Până la eliberarea din robie (în 1844 Grigore Alexandru Ghica Vv., în baza legii votată de Obșteasca Adunare, a dezrobit robii țigani ai Statului, Mitropoliei și mănăstirilor) își aveau sălașele lâng curțile boierești. Chiar dacă au fost împroprietăriți în 1864 și 1921, locuitorii din Valea Boțului au primit pământuri neroditoare, pe pantele dealurilor, cu producții mici, insuficiente pentru întreținerea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a stabilit o ramură a familiei Oprișan, care avea rude în Oțelești, familia Bocăneală, iar proprietăți a avut și familia preotului Davidescu. Satul Fruntești a avut o conducere proprie: vornici și vătămani, ajutați de oamenii buni și bătrâni și de adunarea tuturor locuitorilor, toată Obștea. A avut pecete proprie care se aplica pe zapisele de vânzare-cumpărare, de către vornic, dar care erau semnate de mulți martori cu degetele, neștiind carte. coală în sat s-a făcut târziu, după reforma învățământului dată de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar Obștea „Sfânta Treime” avea ca apărător pe avocatul Grigore Mârza. Ambii avocați erau deputați în Parlament din partea Partidului Liberal. și a durat procesul vreo 3 ani și Obștea cheltuia bani mulți cu judecata. Atunci, conducătorii Obștii au făcut o adunare a membrilor la care s-a căzut de acord că să se mai plătească suma de 400.050 (patru sute cincizeci mii) ca despăgubire lui Gheorghe Sterian și așa s-au împăcat lucrurile între fostul proprietar și Obște și a rămas
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
învățat și a îndrumat copiii satului pe făgașul învățăturii și al muncii. Viața politică - înaintea primului război mondial, oamenii satului făceau politica boierilor, conservatori și liberali. Atunci nu votau toți oamenii. Vota unul pentru cincizeci de inși. Adică se făcea adunarea la primărie, iar primarul numea dintre ei 7-8 delegați și îi trimitea la Bacău când se țineau alegerile; delegații votau ce le spuneau boierii care candidau din partea celor două partide, adică partidul conservator și partidul liberal. După primului război mondial
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în 1804 erau „800 de căldări de velnițe”. Alcoolul era fabricat din cereale, ceea ce a însemnat creșterea suprafețelor cultivate cu cereale. Producerea alcoolului a fost interzisă în 1783, dar a fost reluată în 1814, printr-o măsură luată de Obșteasca Adunare. În hotarul moșiei Filipeni a funcționat o velniță a boierilor Rosetti, amintirea acestei distilării de alcool fiind păstrată în toponimul „La Velniță”. șăranii clăcași nu aveau dreptul de cârciumă, de moară, de vânat și pescuit, acestea fiind drepturi cedate de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care banii erau puțini și greu de făcut. Ceea ce surprinde pe trăitorul și cititorul de astăzi este grija legislatorului de a indica, în mod expres, locul pentru crâșmă care, atunci, atât locul cât și crâșma propriu-zisă, văzută ca loc de adunare, erau ale proprietarilor. Tot cu surprindere trebuie să constatăm că nu s-a prevăzut nicio palmă de pământ pentru școală și alte instituții culturale. Mai menționăm că toate documentele (statistici, tabele, proceseverbale) se referă numai la o parte dintre cei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mandatari dnii. Dumitru Iacobeanu, Teodor Capraru și Toader Boca. Cenzori au fost aleși Ionică Gurău și Toader Pintilescu, iar subsemnatul am fost ales casier. După propunerea controlorului Mazăre, Obștii și s-a dat numele de Obștea „Sfânta Treime”, căci această adunare s-a nimerit să se țină în ziua de Sfânta Treime - 14 iunie 1918. Ne-am prezentat în termen la licitație. După cererea creditorului și a avocatului Leon Sachelarie, care era din partea proprietarului, licitația s-a amânat. Motivul creditorului era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]