79,378 matches
-
din moment ce, într-un asemenea teritoriu intelectual, originalitatea n-a fost mai niciodată un criteriu. Câtă vreme avem în față doar prima parte a consistentului studiu referitor la acești corsari fără simbrie, merită să dăm cazuisticii ce-i al ei. Adică aerul relaxat, de tabloid inteligent, de badinerie înaltă și de surpriză antologică. Orice plagiat descoperit și împărtășit public sfârșește - mai devreme sau mai târziu - în uitare. Cine se mai obosește să revină asupra jenantei povești legate de Eugen Barbu și al
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
nu își găsește corespondent într-o lume normală. Acolo, ființele ce o populează se străduiesc să-și vadă decent de viață și, mai ales, să o trăiască. Ca pe un dar. Aici, vocația națională este de a o arunca în aer. De a o spulbera cu orice chip. Asta, să spunem, ar fi putut să fie, la urma urmelor, o chestiune de opțiune individuală. Nu ne lăsăm, însă, pînă nu facem aidoma și cu viețile celor din jur. Totul trebuie tîrît
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
victime. De aceea, dacă există un secret profesional ce domnește de la sine în fiecare post de televiziune, dar un secret pe care nici un patron nu trebuie să-l impună subalternilor, și asta pentru simplul fapt că spiritul lui plutește în aer ca unda firească a unei norme subînțelese, acel secret nu poate sta decît în grija obsesivă de a nu atrage atenția asupra simulacrului de realitate pe care un post îl creează zi de zi prin emisiunile pe care le produce
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
mediatic începe să devină cu atît mai important cu cît obținerea de credite poate să depindă de o notorietate despre care nu se poate ști cu precizie cît anume datorează consacrării mediatice și cît reputației deținute în rîndul egalilor. Am aerul de a spune lucruri exagerate, dar, din păcate, aș putea să multiplic la nesfîrșit exemplele de intruziune a puterilor mediatice, altfel spus economice, mijlocite de media, în universul științei celei mai pure. Iată de ce întrebarea dacă trebuie, sau nu, să
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
apărea indiferent dacă vor fi pro sau contra, tranșante sau nuanțate, serioase sau excentrice. Bineînțeles, nu vom încuraja vulgaritatea și amatorismul. Dar un articol scris bine, cu profesionalism își va găsi întotdeauna locul în România literară, chiar dacă va arunca în aer toate convingerile noastre. Am recitit, de-a lungul anilor, de zeci de ori poezia lui Nichita Stănescu și i-am dedicat sute de pagini de comentarii critice, inclusiv o carte. Mi s-a părut mereu surprinzătoare, ca traiectoria zigzagată a
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
Jackson realizează un rol de mare finețe, întruchipare a subțirimii unui om aflat într-un astfel de post în combinație cu o diplomație old fashion, rag time - regizorul strecoară de dragul rețetei și un cip-cirip franțuzesc -, la care se poate adăuga aerul sulfuros al unei personalități malițioase. Întregul său efort de a evita locuirea camerei diabolice nu face decît să stîrnească curiozitatea, mai mult, sună chiar ca o invitație. Camera se recomandă de la sine printr-un palmares cuceritor, 56 de cadavre, fără
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
față de mult prea banalizatul mișto: "cică sună mai cașto (nu mișto, cașto)" (sneakysid.blogspot.com). Forma specială de feminin e mai rară; am întîlnit-o în cîteva exemple interesante, în replici construite, cu intenție, fie pentru a conferi dialogului un marcat aer suburban - "aia la care a spus vecinu de la doi "bă ce caștoacă e să mor eu" !" (rowatch.deviantart.com), eventual asociat cu mărci ale vorbirii țiganilor - "Intervievat, unul dintre constructori a explicat: "Ho să fie mai caștoacă dăcât a lu
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
avut de tras în locul cîștigătorului. Ar fi trebuit să vă angajați gărzi de corp. Ați fi fost vînați de toate rudele în viață și de prieteni, iar toți ceilalți care vă cunosc s-ar fi uitat la dvs cu un aer întrebător, ca și cum le-ați fi datorat ceva după acest neverosimil cîștig.
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
mele. Apoi am început să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă am supraviețuit amestecului acela mortal, de singurătate și sărbători de iarnă, înseamnă că voi supraviețui și de-acum înainte. Cu timpul, și deprimarea care mă copleșea și mă lăsa fără aer și-a mai pierdut din substanță și a devenit cât de cât suportabilă. Apoi m-am obișnuit cu ea și nu i-am mai simțit prezența. Acum ceea ce mă copleșește este doar un imens sentiment de rușine. Asta e: cred
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
le frecă cu înțeles... - Aaaa, că sunt amici?!... Ce, parcă nu i-am văzut acu^ câteva luni la televizor discutând?... Domnul Liiceanu vorbea mai mult, că e mai locvace, iar domnul Pleșu mai mult tăcea, se uita, și zâmbea, cu aerul că-și zicea, franțuzit, cum suntem câteodată... "cet emmerdeur!"... Pe autorul insurpasabil, care scrie despre îngeri, nu-l pui să-ți cârpească o Constituție... Cu prietenul său, filosof, e invers, la dânsul totul e spus, ori scris, prea adânc, - nu
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
activităților, apar și personaje noi, cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîie, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. în orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe Occidentale, statuia, chipul recognoscibil al unui
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
Sorin Lavric Puși în fața unui fenomen atît de îngrijorător cum este terorismul islamic, intelectualii europeni se poartă precum pacienții găzduiți în același salon de spital: își trec unul altuia neliniștea încercînd să se convingă că boala care plutește în aer, chiar dacă este una foarte periculoasă, s-ar putea să-și piardă virulența dacă încep să discute despre ea. Altfel spus, orice pericol social trece dacă e prins într-un verdict ideologic. În realitate, aplecarea apăsată spre analiză abstractă are mai
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
dacă vrei să strecori încrîncenarea fanatică în sufletul unui musulman atunci spune-i că religia lui e sursa terorismului, și poți fi sigur că de acum încolo te va privi ca pe un dușman. Și cum orice musulman care inspiră aerul Europei aude aproape zilnic acest refren, psihologia de om retras în el însuși așteptînd momentul scadenței e adînc înrădăcinată în el. Drama e că nici dacă procedezi invers, cruțîndu-i sensibilitățile și menajîn--du-i suspiciunile, nu vei obține ceva mai bun: fanaticul
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
astfel un război al nervilor în cursul căruia fiecare tabără trăiește cu speranța că cealaltă va claca prima, fie plictisindu-se, fie scîrbindu-se, fie începînd să tremure de frică. În realitate, nimeni nu cedează, iar pozițiile sînt ireconciliabile și, sub aerul afabil al unor intelectuali care fac, chipurile, un comerț inofensiv de idei, se ascunde o încrîncenare fără leac. Tranșeele războiului s-au mutat în paginile cărților și în microfoanele simpozioanelor internaționale. Mai mult chiar, s-a ajuns acolo că nimeni
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
Jugenstil și Viena, o Fată cu ceas (chipul - un orologiu baroc din vienezul "Muzeu al ceasurilor") și o Bufniță nepăsătoare de trecut și viitor (deși bufnița similară din grafica O altă Atenă se uită, totuși, către trecut...), câteva desene cu aer asiat (Fata cu sfera albastră, Vânătorul) sau venețian (ciclul Măștilor), precum și numeroasele "compoziții cu instrumente muzicale" (unde violoncelul, viola sau instrumentele de suflat prind viață și sugerează substratul muzical, aș spune mozartian, al desenelor Danei), toate acestea, în echilibru cu
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
o tentă mai degrabă orientală - alcătuiesc o sferă dialogală desăvârșită. Un zâmbet ironic plutește pe chipul personajelor care s-ar cuveni să fie triste: până și peștele cel mic, înghițit de peștele cel mare din ilustrația proverbului respective are un aer pus pe șotii. Pare că spune: "Mă înghite el, ăsta marele, dar o să vadă el pe dracu' , o să mă roage el să-l las în pace..." În schimb, afișul pentru D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale are un aer
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
aer pus pe șotii. Pare că spune: "Mă înghite el, ăsta marele, dar o să vadă el pe dracu' , o să mă roage el să-l las în pace..." În schimb, afișul pentru D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale are un aer sumbru, chiar înfricoșător. Mascatul pare să ascundă o taină pe care ar fi mai bine să n-o aflăm... De ce e oare masca un element care revine frecvent în desenele Danei? Poate că n-a fost totdeauna mulțumită de identitatea
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
vede, palpabil, concret, în carne și oase, expus pe de-a întregul privirilor, devorărilor, adulației, execuției. Seară de seară. Cu toată munca unei echipe în spate. Mi se pare firesc să lăsăm, din cînd în cînd, vanitățile la o parte, aerul atotștiutor, etichete fel de fel și să încercăm să interpretăm, prețuind, ce vedem. Ce ni se dăruiește. Să încercăm construcții în care să permitem ca descoperirea să se apropie de noi, să conviețuim cu ea, să nu expediem imediat senzațiile
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
său n-ar avea suficientă audiență: "în plus, nu pot lucra cu Leni și Froda. îmi jur ca asta să fie ultima mea experiență de teatru cu ei. Ultima. Totul mă irită. Superioritatea de Ťom de teatruť a lui Scarlat. Aerul de obiectivitate cu care Leni e, pe toate chestiile, de acord cu el. Votul Jenichii (care joacă rolul personajului de bun-simț - Ťo voce din publicť), totdeauna cu ei. Au aerul să spună: vezi? noi sîntem trei, tu, unul singur - dacă
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
mă irită. Superioritatea de Ťom de teatruť a lui Scarlat. Aerul de obiectivitate cu care Leni e, pe toate chestiile, de acord cu el. Votul Jenichii (care joacă rolul personajului de bun-simț - Ťo voce din publicť), totdeauna cu ei. Au aerul să spună: vezi? noi sîntem trei, tu, unul singur - dacă toți trei îți spunem într-un fel, de ce te încăpățînezi?". Aidoma unui actant romantic sau a unui "om de prisos" din literatura rusă, ruminează gîndul "plecării definitive" care ar putea
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
stăpînire, mai multă hotărîre de a fi - în limitele care încă mai rămîn, și atîta cît se mai poate - mulțumit". Alteori, în anii ^40, se ivește un dramatic aliaj de exasperare și sarcasm. Nici răsturnarea de la 23 august nu are aerul a pune ignobilei, iraționalei discriminări etnice. Făcîndu-i o vizită lui C. Vișoianu, ministru în guvernul Sănătescu, autorul Accidentului crede a citi, sub alura sa de ins "prietenos, simplu, de treabă", care totuși îi respinge o cerere rezonabilă, persistența oripilantei preconcepții
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
ochii închiși. Îmi vine să alerg pe sub pătură. După ce a ieșit ieri, Lucian ne-a povestit despre fratele lui, Silviu, care e mare carnibal. Mănâncă și pielea de la găină. O ia în furculiță, o dă prin sare, o plimbă prin aer și o aruncă pe gât. Nouă ni s-a făcut la toți greață. Fratele lui ar mânca toată ziua carne, chiar și de zmeu. Carnibalii dacă nu mănâncă într-o zi carne mor. E ca o boală. Ca să nu moară
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
gîndești, bătrînețea așa începe: cu regula aia să nu! Să nu pleci prea devreme dintr-o vizită, dintr-o prietenie, dintr-o casă. După ce te-ai plictisit de ele. Așa apar curele de "sălbăticire". Una dintre ele, O gură de aer, a lui Orwell, dărîmă, cu umor britanic, toate convențiile. Britanice. A doua, deși, în teorie, cel puțin, a fost scrisă pentru copii, e din aceeași spiță, a unui hai să mergem debusolat-ironic, încrezător în cărările fanteziei, și recunoscătoare lumii de
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
să vedem. Pe degete: "cu degetul mare, pămîntul și o parte din soare; cu degetul mijlociu, toate orașele pe care le știu; cu arătătorul, copacii, cerul, izvorul." Oamenii mari au iluzii, copiii au șotroane: "voi pictați cerul, noi pămîntul, de la aer mai la vale." Scamatorii, scamatorii, scamatorii... Delimitarea, atît de elegant făcută, nu ține, în realitate. Vacanță cu adevărat nu poți să faci decît pe cont propriu, fiindcă altfel, uite ce se-ntîmplă: "Părinții toată ziua ar vrea să vă culce. Să
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că, în orice caz, nu mai zburase cu un asemenea avion. Dar că era mândră, emoționată și recunoscătoare că o luase. Pilotul îi atrase atenția că aveau să treacă prin multe goluri de aer și că trebuia să se țină bine, arătându-i cum să se lege, să nu cadă cumva, Domane ferește! și, culmea se închină, cam pe furiș. Pe urmă, făcu semn cuiva, care între timp se apropiase de elicea mică a
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]