24,560 matches
-
la ușă. Am gâtul uscat acum, parcă aș avea șmirghel în gură. Mă întreb cum se simte Adam. Probabil e bine. Bărbații pot să bea mult mai mult decât femeile. Nu e nedreaptă viața? În cele din urmă ajung la aeroport. Primul lucru pe care îl fac este să mă duc la baie să văd cum arăt. Nu e o priveliște plăcută. Arăt ca un travestit. Scot un șervețel și îmi șterg jumate din smacul de culoarea ciocolatei de pe față. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sunt sigură că o parte a echipajului o să iasă, așa că o să încerc să aflu ce face fiecare. Bineînțeles că, dacă Snakely vrea să vină cu noi, pe mine să nu conteze. Nu după mult timp ajungem în oraș. Drumurile de la aeroportul Logan până în oraș sunt foarte bune. Hmmm. E o mare diferență față de drumurile de la aeroportul din Dublin în oraș, în momentul de față. Ați fost de curând pe acolo? Se merge pe o singură bandă când te apropii de Drumcondra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
face fiecare. Bineînțeles că, dacă Snakely vrea să vină cu noi, pe mine să nu conteze. Nu după mult timp ajungem în oraș. Drumurile de la aeroportul Logan până în oraș sunt foarte bune. Hmmm. E o mare diferență față de drumurile de la aeroportul din Dublin în oraș, în momentul de față. Ați fost de curând pe acolo? Se merge pe o singură bandă când te apropii de Drumcondra - bine-ați venit în Irlanda, ce mai faceți? Ajungem repede în zona Back Bay, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că toate stewardesele se dedau la tot felul de nebunii în timpul călătoriilor? Doamne, măcar de-ar fi viața așa de interesantă! E ciudat că mulți oameni sunt convinși că stewardesele sunt puțin nebunatice, că au câte un bărbat în fiecare aeroport. Doamne, nimic mai departe de adevăr. Dar de fapt nu vreau să îl liniștesc prea tare. Lasă-i să se întrebe, asta spun mereu. Să nu fii niciodată ca o carte deschisă. Păi, noapte bună, spun, pentru că am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ca ăsta unde pot mânca bine și în Dublin. E un chin să îți menții silueta în Irlanda. După prânz, mă îndrept înapoi spre hotel. Plecăm în cinci ore. Autocarul o să ne ia din fața hotelului. Apoi o să mergem iar la aeroportul Logan, unde ne așteaptă lungul zbor spre casă. Drumul de întoarcere e de obicei mai scurt decât cel de la dus, mai ales dacă ne bate vântul din spate. Dar mereu mi se pare mult mai lung. În camera de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
țeapănă pe pat. Dacă îi dau destulă libertate... — Am promis că nu... spune ea nesigură. Poți avea încredere în mine, îi zic; conștientă că probabil m-am înroșit. Sunt sigură că arăt ca un traficant de cocaină care trece prin aeroportul Schipol. — Păi, o știi pe Sandy Elinkson? Dacă o știu? Doamne, normal că da. Adică, cine nu o știe? E cea mai frumoasă fată din companie. Toți piloții vor să o ia de nevastă și toate stewardesele vor să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fără speranță. Și sunt aproape sigură că și Adam simte la fel. Mi-a spus să vin la New York (din nou), așa că un viitor împreună pare foarte probabil. De fapt, acum parcă se întinde în fața noastră ca o pistă de aeroport într-o noapte senină. Nici un controlor de trafic nu ne interzice decolarea. Aștept doar condiții atmosferice optime. —Ai așteptări prea mari, îmi spunea mama mereu. Ai standarde prea ridicate, era soră-mea de acord. Sunt o mulțime de tipi drăguți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
geantă. E scrisă de mână. Mă întreb dacă e de la un fan. Știu că poate sună ciudat, dar din când în când noi, stewardesele, primim scrisori de la pasageri care se întâmplă să țină minte ecusoanele noastre și ne scriu prin intermediul aeroportului Dublin. Nu că am lua prea mult în seamă scrisorile de la fani. Cel puțin, eu nu fac asta; mi-e teamă că nu pot băga mâna în foc pentru colegele mele. Ceea ce nu-și dau seama pasagerii noștri este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rugați, pe mine sau pe oricare din celelalte însoțitoare. Și bună încercare, amice! Aud interfonul. Anunțul pilotului. Iupiiii! De-abia aștept să știu la câți metri desupra nivelului mării ne aflăm, deasupra cărei țări zburăm și unde o să aterizăm la aeroportul Linate. Sau nu! Doamne, de ce mă prostesc așa? E ridicol. Pe de altă parte, când ești îndrăgostit, te porți prostește, nu? Aproape uitasem sentimentul ăsta. — Bună ziua, doamnelor și domnilor, vă vorbește căpitanul dumneavoastră, Mike Hanron. Aș vrea să vă urez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lor până când se stinge avertismentul cu „Puneți-vă centura de siguranță“, bine? Mă ridic clătinându-mă în timp ce avionul încetinește. Apoi mă încui în toaletă. Și iau o pungă pentru rău de avion. Capitolul 18tc "Capitolul 18" —Vrei să mergem în aeroport să luăm niște vin? întreabă Mike pe un ton plăcut. Stau în mijlocul carlingăi, prefăcându-mă că-mi iau masa și citesc ziarul. — Nu, mersi. Reușesc să schițez un zâmbet. O să vin eu cu tine, se bagă Lydia. Niciodată nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în apartament. Nu știi niciodată cine o să vină pe la tine, se hlizește ea. Nu-i așa? Mike zâmbește politicos și pleacă. Alan, copilotul, se ține după el. Sunt sigură că nici măcar nu bea, dar mai degrabă s-ar plimba prin aeroport decât să rămână aici să bârfească cu fetele. —Te enervează aia? mă întreabă Tara plină de compasiune, odată ce au plecat. —Cine, Lydia? Nu, e în regulă, mint eu. Am observat că se duce la carlingă ca albina la zahăr, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă străduiesc. Zâmbesc obosită. Sper că nu o să-mi întindă palma în timp ce conduce. Șoselele sunt destul de alunecoase și, Doamne ferește, dacă ni s-ar întâmpla ceva și am face accident, nici nu vreau să mă gândesc ce zvonuri ar umbla prin aeroport! Aveau o idilă. — Se pare că ea îl înșela cu o vedetă TV. —Și vedeta se mai întâlnea cu o altă stewardesă. —Și-ți vine să crezi că fetele-astea două chiar lucraseră împreună în acea tragică zi? —Dar slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de descurajată încât m-am gândit să renunț la scris cu totul. Apoi, într-o zi s-a întâmplat ceva extraordinar. Ceva ce mi-a dat cu adevărat viața peste cap. Vedeți voi, m-am întâlnit cu Sandy Elkinson în aeroport. Dacă vă aduceți aminte, ea era tipa cu care se presupune că ar fi ieșit Adam. Cea care seamănă cu Claudia Schiffer. Ei bine, într-o zi eram amândouă în camera de relaxare pentru echipaj, așteptând să vină un zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi târăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul hal de deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-a promis că n-o să-i spună lui Paul ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
strig În urma lui, dar nu cred că mă mai aude. Încet-Încet Îmi strâng lucrurile și ies din avion. Sunt transpirată, părul Îmi stă În toate direcțiile, și simt că-mi zvâcnește capul. După atmosfera atât de intensă din timpul zborului, aeroportul pare extrem de puternic luminat și de liniștit. Solul mi se pare mai solid ca niciodată. Mă așez pe un scaun de plastic și rămân o vreme așezată, Încercând să-mi revin, Însă când, În cele din urmă, mă ridic, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Dumnezeu. Ești OK ? — Connor, ce... e cu tine aici ? — Am sunat la compania aeriană ca să-i Întreb la ce oră aterizezi și mi-au spus că avionul a intrat Într-o zonă de maximă turbulență. Am pornit imediat spre aeroport. Mă privește lung. Emma, am văzut avionul aterizând. Au trimis imediat o ambulanță. Și tu n-ai apărut. Am crezut... Înghite În sec. Nici nu mai știu ce-am crezut. — Sunt bine. Am vrut doar... să mă liniștesc un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sunt Încă pregătită să mă mărit. Dar, dacă Îl refuz, o să plece furios și-o să mă lase baltă. Shit. OK. Am să-i zic, Dumnezeule, Connor, am nevoie de puțin timp să... — ... să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sâmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mâncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur și simplu de vis. Simt un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spre spate, Întrebându-mă de unde naiba să Încep. OK, Îți aduci aminte când ți-am povestit de zborul ăla cumplit În Scoția, de săptămâna trecută ? — Da ! Chipul lui Lissy se luminează brusc. Și Connor a venit să te ia de la aeroport și totul a fost nemaipomenit de romantic... — Da. Ei. Îmi dreg glasul. Înainte de asta. În avion. Lângă mine a stat... un tip. Iar avionul a intrat Într-o zonă de turbulențe atmosferice. Îmi mușc buza. Și ideea e că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
soarelui. — Adevărul e, adaugă mândru, că Emma și cu mine tocmai am hotărât să ne mutăm Împreună. — Serios ? Jack Îmi aruncă o privire surprinsă. E o... veste foarte bună. Când ați luat hotărârea asta ? — Acum câteva zile, spune Connor. La aeroport. — La aeroport, repetă Jack Harper, după o scurtă pauză. Foarte interesant. Nu Îndrăznesc să mă uit la el. Ochii mei fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sunt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e, adaugă mândru, că Emma și cu mine tocmai am hotărât să ne mutăm Împreună. — Serios ? Jack Îmi aruncă o privire surprinsă. E o... veste foarte bună. Când ați luat hotărârea asta ? — Acum câteva zile, spune Connor. La aeroport. — La aeroport, repetă Jack Harper, după o scurtă pauză. Foarte interesant. Nu Îndrăznesc să mă uit la el. Ochii mei fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sunt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zilnic și nu-i mai cere nimeni bilet. Nu și-a mai găsit de lucru de când s-a întors, prin 2000, din Olanda cu o tinichea de coadă și cu cognomenul care indică ralierea la breasla șuților de geamantane din aeroport. A stat aproape un an în zona interzisă a aeroportului Schiphol, cu amânări, tergiversări, avocați, apeluri, până la urmă s-a întâmplat și cu el ce se-ntâmpla cu toți indezirabilii din zona interzisă, l-au trimis pachet acasă. Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a mai găsit de lucru de când s-a întors, prin 2000, din Olanda cu o tinichea de coadă și cu cognomenul care indică ralierea la breasla șuților de geamantane din aeroport. A stat aproape un an în zona interzisă a aeroportului Schiphol, cu amânări, tergiversări, avocați, apeluri, până la urmă s-a întâmplat și cu el ce se-ntâmpla cu toți indezirabilii din zona interzisă, l-au trimis pachet acasă. Acum e privat, cum zice el, cară bagajele în gara Constanța, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
brațele lui, în lacrimi, să‑i trag o palmă, ceva. Dar pur și simplu n‑am putut. A trebuit să‑mi salvez o brumă de demnitate. Așa că totul a fost foarte rece și eficient: felul în care am sunat la aeroport, mi‑am împachetat lucrurile și am chemat un taxi. N‑am fost în stare să‑l sărut când am plecat, așa că l‑am pupat scurt pe obraz, după care m‑am întors cu spatele, înainte ca vreunul dintre noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tocmai îmi iau startul într‑o viață nouă și fantastică în America și, în loc de asta, sunt din nou aici, mult mai rău decât atunci când am plecat. Și nu numai atât; toți, dar absolut toți, sunt la curent. Niște fete de la aeroport m‑au recunoscut, evident și au început să șușotească și să chicotească în timp ce‑mi așteptam bagajele. Și, o, Doamne, știu că și eu aș fi făcut la fel în locul lor. Dar în momentul ăla am fost atât de umilită, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]