10,371 matches
-
din Călărași. Cărți de poezie: Viața mea cu lună, Editura Cronica, Iași 1997; Fuga în haiku, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003; Nunta pe firul ploii, Editura Sedcom Libris, Iași 2006; Scrisori pe frunze/ Letters on leaves, Editura Timpul, Iași, 2008; Altarul de pelin (cu o prefață de Emanuela Ilie), Editura Cronica, Iași, 2009; Katinul furnicilor de culoare roz, Editura Timpul, Iași, 2011. Membră a Societății de Haiku din Constanța (din 2003) și a Clubului de Haiku "Bucurii efemere" din Tg. Mureș
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe cruce ?/ Doi miri rătăciți" o altă Nuntă pe firul ploii). Resimțind, probabil, impulsul de eliberare din chingile formale, scriitoarea a dovedit că în ultima vreme preferă totuși, în Scrisori pe frunze/ Letters on leaves (Editura Timpul, Iași, 2008) și Altarul de pelin (Editura Cronica, Iași, 2009), textele de o mai largă respirație. Tempoul poemelor diferă, de regulă, în funcție de ardoarea sentimentului dominant, dar niciodată textul nu se mai limitează în formele sus amintite, și nici nu se grefează exclusiv sau dominant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
semnele feminității pure, care își găsește corespondenți în regnuri și specii diferite, dar și în ritmurile sau hieroglifele transcendentului (a se vedea majoritatea poemelor, neintitulate, din Scrisori pe frunze, sau Ritmul pietrelor zvârlite, Lumea formelor, Sonata ce-alungă norii din Altarul de pelin). O feminitate ce speră să convertească întreg universul, prin credința într-o iubire solară, totală, care să dea sens întregului trăit, dar și vag perceputului sau revelației. Vocea lirică feminină își creionează autoportrete ambivalente, în care principiul oximoronic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirică feminină își creionează autoportrete ambivalente, în care principiul oximoronic pare a ordona virtuți și păcate, valori și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stimulează abilitatea de a retrăi, la nesfârșit, cu o memorie senzorială cât se poate de trează, povestea edenică. Apelul la o memorie mitologică fără greș, care permite asociații și justificări îndrăznețe, este, de altfel, cât se poate de evident în Altarul de pelin. Poezia Rafilei Radu păstrează urme ale binecunoscutelor evenimente arhetipale: gestica prozaică este bunăoară asociată gestualității simbolice a figurilor semnificative ale mitologiei grecești (Ariadna) sau creștine (Adam, Maria, Ana, Iisus), evenimentele ce țin de mecanica diurnă sunt comparate cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirică nu lipsesc instrumentarul și figurile cu funcții esențiale în imaginarul creștin (potirul, spada, șarpele, îngerul ș.a.). Toate din dorința de a resacraliza universul aproape descentralizat, ce pare a-și refuza esențele tari ale miracolului. Cele mai reușite versuri din Altarul de pelin ("dialogul alb cu un crin/ așa începe orice rai/ martor Dumnezeu") ne conving de faptul că, într-adevăr, "cu această întâmplare/ începe împărăția". Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, în "Evenimentul de Iași", 26 iulie 2003; Ioan Holban, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
funcțiile ei esențiale. Și pentru el, poezia rămâne singura cale de a reface un sine destrămat de pierderea credinței în sine și în zei ("Sunt doar înluminare fără miez și fără înveliș, fără durere și fără patimă, fără hotar, fără altare, fără amintiri și fără speranță. Mă dor urmele cuielor din palmele crucificate-n scris" frigul nestatorniciei). Regăsirea și refacerea unității primordiale a sinelui prin intermediul creației, iată o temă arhicunoscută, căreia Valeriu Stancu are însă ambiția să îi confere o înfățișare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Symposion nigrum din Marea înfățișare (Editura Junimea, Iași, 1977), exclamația onctuoasă a practicantului-tip al acestui ritual îl va invoca, într-adevăr, direct pe patronul spiritual al alchimiștilor: "Hermetică enigmă! Și cele opt simboluri/ sunt cupe opaline pe cele opt altare/ ale ofrandei pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic apune în cețuri", ca în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
disperată față de "une des filles leș plus cotées de Paris", care l-a torturat și ruinat. Dar dragostea pentru Pariziana este pentru el o boală incurabilă și, dacă își va reface situația, este pentru a se ruină din nou pe altarul Parizienei. Femeile pariziene ale lui Maupassant sunt mai puțin naive, mai putin sentimentale, mai aproape de bărbat, pentru care sunt amante și prietene. Maupassant "ne leș idéalise plus, mais îl leur accorde une certaine liberté, un droit à l'immoralité que
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cantului Italiei ce conține o variantă extinsă a fragmentului păstrat din poemul lui Simonide, dedicat gloriei eroilor căzuți la Termopile: Căci mai degrabă sfârâi-vor stele / căzând adânc în mari, decât din minte / a voastră amintire / să piară-ori să pălească. / Altar va sunt mormintele; pe ele / veni-vor mume-a voastre urme sfinte / copiilor vădind. În proslăvire / m-aștern și eu țăranii / și pietrele sărut pe-această vale / ce pururea vestită va să fie / pe-ntreaga față-a lumii / O, de-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vrea cerul / cât va dura și faima voastră-n lume. (Italiei).477 Fragmentul citat din Italiei constituie o reelaborare a originalului din limba greacă, tradus astfel de Salvatore Quasimodo: Faimoasă-i aventură, frumoasă-i soarta / Celor ce căzură la Termopile / Altar va sunt mormintele. (Pentru morții de la Termopile).478 Din dorința de a se identifică cu cei din vechime, scriitorul proiectează faima eroilor greci asupra eului, ce se identifică întâi cu aceștia, apoi cu figură lui Simonide. Quasimodo rămâne în acest
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
p. 20. 256 Idem, p. 20. 257 Cfr. Oreste Macrì, 1986, op. cît., p. 28. Cercavano îl miglio gli ucelli / ed erano subito di neve; / così le parole: / un po' di sole, una raggera d'angelo / șu una pala d'altare, / e poi la nebbia, / e gli alberi, e noi fatti d'aria / al mattino (Antico inverno). 258 Totalizează, conform volumului de concordante scris de Giuseppe Savoca (CQ) 32 de ocurente. 259 Alteori autorul se raportează la constelația de elemente și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vorbește de la sine: prețul unificării se ridică pînă acum la peste 1000 de miliarde de euro. Cu o creștere economică mult încetinită, cu un șomaj îngrijorător, cu o populație îmbătrînită, modelul "economiei sociale" germane pare a fi fost sacrificat pe altarul lui euro, al integrării, al mondializării. În 1992, Germania a solicitat oficial un loc permanent în Consiliul de Securitate al O.N.U. Deși considerată de secretarul general de atunci, Bouthros Ghali, drept "exemplary global citizen", ea nu și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
întrucâtva celui din registrul mitic. Este vorba despre contemporaneizarea lectorului / scriitorului cu illud tempus. Reeditarea nu este nici pentru MER totală: dacă ne vom gândi, de pildă, la evenimentele actualizate printr-un ceremonial, vom accepta realitatea că secvența derulată în altar într-o zi de duminică nu va fi identică, la modul absolut, celei din următoarea zi de duminică. Și, tot așa, reeditarea nu va fi la fel, integral, de la o biserică la alta. Ruptura duratei profane este, de altfel, experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
comunicare", în SCL, nr. cit., pp.10-11. 45 Jean Ricardou "Le Texte survit â l'excité", în revista Texte, nr. cit., 194. 46 Este justificată opinia Monicăi Spiridon despre clasificări: "N-am încredere în nici o taxinomie: idol metodologic intolerant pe altarele căruia aduce jertfe grele interpretarea de text". Cu dihotomiile putem fi mai înțelegători. 47 B. Bommier-Pincemin Diffusion ciblée automatique d'information : conception et mise en oeuvre d'une linguistique textuelle pour la caractérisation des destinataires et des documents [(i) un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
decît abrupt și neconcesiv. Orb precum eroii decrepiți ai lui Shakespeare -, el nu mai are șansa vreunei reabilitări. Margot personificarea "vinii" sale tragice execută scurt, mecanic, însă eficient, un ultim ritual: sacrificarea celui care se sacrificase deja, el însuși, pe altarul subliminalului triumfal. Pesemne că multe din aceste viziuni sumbre îi vin lui Nabokov din tinerețea străbătută de traume. Fiu al unei familii aristocratice ruse, el trăiește, de la o vîrstă timpurie, mutații teribile de soartă, ce l-au urmărit, practic, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la Ana Blandiana, într-o tonalitate aparte, care, dincolo de geometrie neomodernistă a formei, conține un ritual al ei : Am hotărât/ Să ies din glasul meu,/ Ca dintr-o biserică părăsită,/ De Dumnezeu mai înainte,/ O celebră biserică,/ Devenită muzeu,/ Cu altar din silabe,/ Și bolți din cuvinte,/ Sub care, amenințători/ De atâta iubire,/ Credincioșii se-nghesuie,/ În pronaosuri sfinte.// Am hotărât/ Să fug din glasul meu,/ Ca dintr-o închisoare pe care/ Singură mi-am închinat-o,/ Pentru nenumăratele mele crime
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
comunica pe sine, prin poezie, nu conduce doar la "folosirea persoanei I mod gramatical de autentificare a poeziei ci și la prezența fizică a artistei, în poezie, ca în arta coregrafică"169. Un astfel de sacrificiu al propriei ființe, pe altarul creației, având ca premisă implicarea propriei biografii, se realizează chiar din primul volum, Pasărea tăiată, 1967, ale cărui versuri "trădează o maturitate stilistică și o viziune surprinzător de personală: e o poezie a tainelor simple ale lumii, percepute în concretețea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
după eșecul primei faze a acțiunii de izbăvire a omului, prin "trăsnetul coagulator", "de toate nenorocirile care însoțesc conștiința de sine": Se disecară cu amănunțime morții, se făcură numeroase vivisecții pe voluntari, se sacrificară sute de mii de indivizi pe altarul binelui obștesc, despicîndu-se astfel inimile lor, care fură cusute la loc". Așadar, nici cea mai vagă slăbiciune spre evocarea detaliilor meseriei, aspect pentru care unul din celebrii scriitori-chirurgi, Rabelais, și el autor ce practică parodia și satira (există, deci, și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
DSK în State, se vede imediat încolțit de o puzderie de asociații și organizații de apărare a obidiților. În schimb, în Franța, nu mai lipsea mult și DSK avea să devină un erou național, un model de virtute, sacrificat pe altarul ignoranței și primitivismului american... Oricum am privi-o, afacerea aceasta are un cert potențial teatral. Filosoful Alain Badiou s-a și gîndit cine ar fi putut scrie o piesă genială pornind de aici: rebelul dramaturg Jean Genet. Ne aflăm în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-i mai pot rosti numele. Oră Multă vreme n-am putut spune te iubesc, din cauza Geometriei, multă vreme m-am trezit din vise hexagonale, iar ochii mei erau presați dureros din trei laturi, ca și cum nu puteam vedea decât din centrul Altarului. Steagurile mele înghețaseră-n vânt, cercuri erau tobele mele în cețuri de dimineață, ca funambulul pășeam drept pe linia dreaptă, capul meu nu putea să adoarmă decât pe nimburi. Dar, destul cu aceste metafore reci. Acum iată-mă cald și
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
ce miros acriu de placentă poartă prin cete îngerul prea ostenit de strigarea numelui meu Pe strada Eliade-ntre vii miros incestuos, înnecăcios de cărbune pe urmele limacșilor la intrarea-n depozit, cu tatăl de mână pe Eliade-ntre vii, spre un altar de-ntuneric un buncăr decapitat ștrandul Obor fără apă fete și soldați de duminică, buze-inimioară și miros de briantină pe sub norii milei și spaimei de la Gara de Est și iar mirosul dezghețului, primăvara, întărâtat de gambele unui copil pasarela are
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
cadână. Dacă luna s-ar sparge pe sânul tău trupul ar plânge cu licurici. Voi Îmbătrâni la noapte, fără să știu că pe buletinul meu de identitate e fotografia nudă a icoanei din tine. Singurul portret ce-ți atârnă În altarul trupului e cel al frunzei sinucise pe cuvântul coapsei. Pământ ești chiar dacă sentimentele au inima spânzurată-n biserici. Până să te iubesc manechinul din vitrină Îmbătrânise sub jaluzelele primului sărut. Tata, ostenit de muzica plesnită a ninsorii, pâlpâia În ograda
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
părea ultimul refugiu în fața thanaticului necruțător: "când intrară în ea, ochii nu vrură să prindă imaginea de groază ce li se desfășura. Pe bănci, ca și când ar ședea vii și s-ar ruga, pe jos, pe lângă pereți, de la intrare și până la altar, sute de schelete de oameni desenau o încâlcire macabră a morții și a pierzării. Se vedea limpede că moartea îi surprinsese acolo, rugându-se, pe scaune, în genunchi sau culcați pe ziduri". (Între paranteze fie spus, o scenă asemănătoare, a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe ziduri". (Între paranteze fie spus, o scenă asemănătoare, a unui lăcaș de cult presărat cu cadavrele penitenților amenințați de spaima contagiunii, se găsește în tulburătoarea distopie a regizorului Danny Boyle, 28 Days Later.) Nici măcar preotul nu este cruțat: lângă altar, "întins ca într-o ultimă încordare, zăcea scheletul celui ce fusese preot, îmbrăcat în resturile roșii ale sfintelor lui haine". Duja își conduce grupul către palat, care, straniu, nu se înfățișează delabrat, precum restul cetății. Pustiul locului este tulburat de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]