7,971 matches
-
urla și blestema dinlăuntrul ființei ei întreaga lume și pe ea însăși, prostia, naivitatea și încrederea ei într-o proiecție de cristal care i-a încălzit atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să alunece în genunchi pe nisipul de argint pictat de lumina lunii. Soarele a apus de mult și bezna a pus stăpânire de Univers, furându-i toată splendoarea și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aplecat spre placă. Brațul rănit pierdea prea mult sânge. Mi-am dezbrăcat costumul de surf și l-am înfășurat în jurul mâinii rănite. Cu o forță necunoscută am ridicat placa până aproape de remorca mea. Aceasta rămăsese sprijinită de ea și tânărul alunecă puțin. Rapid am ridicat celălalt capăt, l-am împins ușor și astfel băiatul a ajuns să sângereze în remorca mașinii mele. M-am aruncat pe scaunul din față, și așa cum eram în costumul meu din două bucăți, lăsându-mi hainele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să mi pun centura am pornit în viteză spre cel mai apropiat spital. Pe la mijlocul drumului, am văzut ambulanța apropiindu-se. Am claxonat, am frânat și am pășit desculță pe șoseaua fierbinte. Paramedicii l-au luat cu grijă pe tânăr. Am alunecat din nou pe bancheta din față. Am oprit mașina în fața unui magazin, de unde mi-am luat o rochiță de plajă și am condus cu viteză spre spital. Am pășit desculță în sala de așteptare și m-am așezat pe un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume rea, egoistă și dură, o lume în care oamenii se compară între ei, iar ura și răutatea vorbesc. Mă simt singură și neajutorată când mă gândesc că vor veni și acele clipe. Până atunci, pot doar să visez, să alunec printre stele, să râd, să zbor, să cred, să vreau să pot crea o lume mai bună. Trăiește-ți copilăria și nu uita că adulții au fost și ei copii odată. Copilăria este sursa vieții. Cât e de frumos să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
devin realitate. ,,Văd” cu mintea alți oameni, alte locuri, mă văd pe mine adult, prin mulțime, alergând cu alți pași, cu alt ceas și pe mână și în priviri. ,,Carpe diem!” Când scriu aceste rânduri, sunt în prezent. Fiecare cuvânt alunecă într-o bibliotecă a Universului. Îmi imaginez cum undeva, într-o margine liniștită de cer există acest locaș al trecutului. Aici s-ar afla întreaga evoluție a lumilor. Printre alte ființe neștiute, ne aflăm și noi, pământenii, cu florile și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am putea ca fiecare dintre noi să dăm clipei culoare și parfum? Atunci, brândușele de primăvară ar înmiresma viața. ,,Cât este ora?” Nu știu, am trăit așa de intens cuvintele acestea, încât ,,am pierdut noțiunea timpului!” Doar stropii de ploaie alunecă pe geam lacrimi de prezent. Vereș Petronela, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Moieciu de Jos Brașov profesor coordonator Florescu Ioana Mica prințesă și regatul întunecat Demult, demult într-un minunat regat îndepărtat, fusese un an plin de roade bogate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
își prindea ascultătorii în mrejele poveștii, spunându-le despre reflexul luminii în lama cuțitului, despre ochii lui Isaac măriți de groază. Salvarea a venit în ultimul moment, când cuțitul se lipise de gâtul lui Isaac și o picătură de sânge alunecase pe piele exact așa ca lacrimile din ochii strânși ai lui Avraam. Dar exact atunci un duh de foc a oprit mâna lui Avraam și a făcut să apară un berbec alb și nepătat și berbecul a fost sacrificat în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
verde decât oricare alta. Mergeai printre regine, dar erai singură. Apoi Rahela a visat despre nașterea mea. - Ai apărut din pântecul mamei tale cu ochii deschiși și cu gura plină cu dințișori perfect dăltuiți. Ai început să vorbești de cum ai alunecat dintre picioarele ei și ai zis: „Vă salut, mamelor. Am venit, în sfârșit. Aveți ceva de mâncare?”. Iar noi râdeam. Erau sute de femei acolo care asistau la nașterea ta, unele îmbrăcate ciudat, în culori nemaivăzute, unele cu cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
simțisem și eu cu câteva momente mai devreme. „Surioară, a zis el, trezește-te și ia-mă de mână”, a zis el și mi-a întins mâna pe sub apă. Dar când m-am întins să-l prind, picioarele mi-au alunecat și am căzut pe spate. Iuda m-a prins și m-a tras, eu eram cu fața în sus, vedeam cerul și am simțit că apa mă ținea cumva la suprafață. Ah! Un țipăt scurt mi-a scăpat. Un demon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o la fugă spre râu, trăgându-l și pe Iosif după mine cu o forță care nu era a mea. Poate că erau îngeri și în jurul meu, m-am gândit, în timp ce pășeam pe pietre înapoi pe malul celălalalt. Iosif a alunecat pe prima piatră și s-a tăiat la picior. De data asta vocea i s-a auzit și a țipat de durere. Sunetul pe care l-a scos Iosif parcă l-a oprit pe mistreț din goana lui și animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu a rupt tăcerea: - Mamă! Innana! Regina nopții! Acceptă ofranda de sânge a fiicei tale, în numele mamei ei, în numele tău. În sângele ei să trăiască, prin sângele ei să dea viață. Nu m-a durut. Uleiul a făcut-o să alunece ușor înăuntru, iar triunghiul îngust mi s-a potrivit perfect când a intrat. Mă uitam spre apus în timp ce micuța zeiță se uita spre răsărit atunci când mi-a rupt sigiliul pântecului. Când am țipat, a fost mai puțin de durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
reușit să zâmbească chinuit și mi-a spus: - În curând toate astea vor fi doar un vis urât și îmbrățișările noastre vor fi mai dulci ca niciodată. Apoi a închis ochii și l-am auzit sforăind pentru prima dată. Când alunecam în somn, m-am gândit cum o să-l tachinez pentru zgomotele pe care le scoate când doarme - ca un câine la soare. Nici până în ziua de azi nu știu dacă Shalem chiar mi-a spus acele vorbe sau dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trântită portiera-n urma tatei, au și demarat, iar eu mi-am luat ghiozdanul, am făcut stânga-mprejur, îndreptându-mă spre casa scărilor, făcusem rost de un nou înaintaș pentru echipa mea de fotbal cu nasturi și eram curios dacă alunecă la fel de bine pe mușama ca pe carton, n-am rămas acolo să-i fac cu mâna și nici nu m-am uitat în urma dubei, așteptând să dispară după colț. Îmi aduc limpede aminte de fața tatei, era neras, mirosea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că asta de acum ar fi a cincisprezecea lor aniversare și am vrut ca mama să primească un buchet mare de tot, ca niciodată până acum. Atât de multe am tăiat, că abia le mai puteam ține, buchetul îmi tot aluneca din mână, le-am așezat deci lângă mine, pe jos, am scuturat foarfeca de rouă și am continuat să tai, unul după altul, lujerii, gândindu-mă între timp la tata, în mod sigur le tăiase și el cu aceeași foarfecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acesta s-a chircit, iar când mingea a ricoșat, nea Gică a vrut să mai dea o dată cu genunchiu-n ea, dar în loc de minge a nimerit fața lui Janika, și atunci am auzit cum trosnește ceva, în timp ce Janika se izbea de cuier, alunecând apoi, încet, pe jos, și atunci nea Gică s-a aplecat, a ridicat mingea, iar când s-a uitat la mine, am văzut că era stacojiu la față iar fața-i era umedă și lucioasă, și atunci nea Gică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și Prodan lângă ei, în urma noastră rămânând să patruleze doar frate-su, iar când m-am uitat a doua oară, atunci am văzut că jucau cărți. Deodată Áronka, vrând să înfigă sapa în pământ, a picat pe jos, i-a alunecat talpa de pe lamă, a căzut într-o rână și a rămas întins acolo, cu un picior în groapă, de parcă n-ar mai fi avut de gând să se ridice, și atunci ne-am oprit cu toții din săpat și cu toții am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându-și trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc, lui nea Miki îi alunecaseră ochelarii negri spre vârful nasului, era să-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai tare, și atunci, brusc, Prodan și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile de pe clape, strigând ceva, din cauza muzicii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trece pe-acolo, dar eu am reușit și m-am ascuns după o perdea, la dușuri, pândind astfel vreo cincizeci de femei, iar când m-am strecurat înapoi era să fiu prins, dar pentru că eram plin de săpun, le-am alunecat printre mâini, și atunci Feri m-a întrebat dac-am văzut și blonde sau roșcovane, iar eu i-am zis că sigur că da, și atunci m-a întrebat dacă ele au părul de la păsărică de aceeași culoare cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-a privit direct în ochi, iar când mi-a zâmbit, am încurcat numărătoarea, nu mai știam, douăsuteșaizecișidouădemii - și mai cât, și am simțit că roșesc, și atunci, în timp ce Iza trăgea linia, rigla s-a mișcat, iar vârful creionului a alunecat de pe foaie, și atunci am văzut că și Iza a roșit, plecându-și capul, iar mie, cum stăteam acolo, cu mâinile ridicate, mi-a venit deodată în minte că poate sunt îndrăgostit, și atunci era să cad, am revenit repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă dureau și brațele, abia mai puteam să le țin ridicate, nu știam cât mai e până la sfârșitul orei, mă străduiam să nu mă uit la Iza, ci la ceilalți, și să mă concentrez asupra înmulțirii, dar privirile îmi tot alunecau spre Iza și aș fi vrut să știu dacă într-adevăr sunt îndrăgostit, pentru că nu fusesem încă îndrăgostit de-adevăratelea, Iza și-a întins un picior, și atunci am văzut cum i se ridică fusta albastră a uniformei, dezvelindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mare, și atunci am știut că ar trebui să-i spun că-mi place de ea, că o iubesc chiar, și iarăși am roșit și n-am mai spus nimic, și atunci, trăgând spre ea gunoiul cu mătura, Iza a alunecat și era să cadă, și încercând să-și țină echilibrul, s-a lăsat pe spate și i s-au văzut genunchii ridicați și fusta trasă-n sus, și atunci am putut să-i trag o ocheadă între picioare, îi fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
când în când pielea inelarului, între timp Romulus mi-a spus că frate-su are o mână destul de sigură și c-ar fi mai bine să nu încerc să-mi trag palma de pe scândură pentru că, cine știe, cuțitul ar putea aluneca, iar Remus n-a zis nimic, a apucat numai mânerul cuțitului, l-a scos din scândură și a început să mi-l joace printre degete, auzeam cum lama se înfige în lemn, pocnind, iar când Remus o scotea, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
amândoi, și mi-am tras repede mâna, în timp ce cu genunchii am împins stinghia spre Remus, și am plonjat spre scară, și am văzut cum Remus își deschide ochii, împlântând cuțitul fix în locul în care îmi fusese palma, iar deoarece scândura alunecase, acolo era acum palma lui Romulus, dar dacă lovitura de cuțit o nimerise sau nu, asta n-am mai văzut, pentru că atunci eu începusem să cobor scara, am auzit numai că unul din ei scoate un urlet, atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci eu începusem să cobor scara, am auzit numai că unul din ei scoate un urlet, atât de tare, că porumbeii de sub acoperiș și-au luat zborul, iar eu am coborât cât am putut de repede, aproape de sol mi-a alunecat mâna cu care mă țineam de scară și am aterizat drept în fund, spre norocul meu nu m-am lovit prea tare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Remus Frunză aplecat peste parapetul postului de observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și dac-aș avea un avans de două sute de metri, și atunci am simțit că mă ustură mâna și uitându-mă, am văzut că-mi curge sânge din micile răni pe care mi le făcuse la degete, de-aia îmi alunecase mâna de pe scară, pentru că aveam palma lunecoasă de sânge, și am vrut s-o las naibii de minge, să rămână acolo unde e, dar atunci m-am gândit că nici de-al dracu’ n-o s-o las, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]