9,188 matches
-
vreo pușcărie comunistă ori să dispar fără urmă ca neagreat de regimul totalitar. Cineva, acolo Sus, a vegheat asupra mea protejându-mă și aducându-mă până la frumoasa și nesperata vârstă pe care o am. Și de data aceasta, spre a alunga unele gânduri negative, inerente unui om condamnat la singurătate, încerc să-mi încarc inima, mintea și sufletul cu preocupări ce cresc calitatea vieții unui om. Având preocupări serioase, gândul creator primează și de aici pornește și posibilitatea unui rod pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
inimile noastre așa cum este Decebal cel fără de mormânt. Pigmeii nu te pot scoate din inima neamului românesc”. În „Hienele revoluției” arată că „Nebunii aceia tineri și frumoși s-au aruncat în luptă cu mâinile goale, cu sufletul deschis, voind să alunge dictatura... Și iată că din țărâna și caldarâmul spălate cu sânge s au ridicat lighioane bipede, marii profitori ai morții, hienele revoluției. Au strâns averi de neimaginat... și i-au apărat pe alți mari tâlhari să nu cadă pe mâna
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
este atestată și de serviciile de informații de atunci, deci este cea reală. Un fapt semnificativ: autoarea vorbește de un legionar fanatic care-i amenința familia și că, „după un timp a sosit în fugă domnul Fusariu care l-a alungat pe legionar și rămânea până dimineața, păzindu-ne de cei de care era nevoie să ne păzească.” (pag.89). Încă o dovadă de implicarea unor români dispuși să protejeze pe niște năpăstuiți ai sorții - accentuând acea toleranță specifică poporului nostru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unor portrete veridice, de oameni înzestrați genetic, oameni de acțiune și adevărate modele umane, fără nici o urmă de resentimente pentru unii sau alții - emanând pregnant acel spirit de solidaritate care i-a făcut să dăinuiască în țările unde au fost alungați și primiți omenește. E impresionant acest sentiment tonifiant de a aparține unei anumite familii, model de urmat. La Homorod sunt așteptați cu înfrigurare, cu speranță 23 de membri ai familiei și în vederea acestui eveniment tatăl autoarei, cinstea și altruismul personificat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
va mai călători. Dar se abținu. —E alegerea ta, Maggie. Dacă tu crezi că nu contează altceva decât viața și relația ta de aici... Și-a dat seama că auzise cearta din bucătărie. —... atunci o să mă ignori și o să mă alungi. Dar dacă ți-e dor de munca pentru care ești născută, dacă te interesează terminarea unui conflict care a provocat atâta suferință, dacă vrei să îndrepți lucrurile, vei accepta. —Spune-mi, zise ea după o lungă pauză, de ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tineri. Știuse asta dintotdeauna, dar în ultimii câțiva ani numai asta văzuse. Oriunde mersese, văzuse necontenit același lucru și i se făcuse scârbă. O imagine, aceeași dintotdeauna, plutea în mintea ei și trebui să închidă strâns ochii pentru a o alunga. Mergeau pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru ea. Shapira abia se uita la Uri. Știa că acesta e un act al oamenilor care și-au pierdut identitatea colectivă. O reluare a marii greșeli evreiești. De la Faraon la Adolf însuși, istețul Evreu a crezut întotdeauna că poate alunga lupul. Și care e această armă secretă a evreilor? Îți spun eu, Uri. Capitularea! Așa e! Asta e marea genialitate a evreilor, nația lui Marx, Freud și Einstein. Capitularea! Iar acum Yariv încearcă același truc. Îi dăm inamicului ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a vrut s-o ajute. Se simți derutată și își aminti încă o dată zonele în care fusese atinsă. Își aminti de asemenea vocea celui de-al doilea bărbat, răsuflarea lui fierbinte: Altfel punem mâna pe tine din nou. Cine era? Alungă întrebarea și îi întinse mâna zâmbind. —Domnule Aweida. Credeam că o să vă găsesc mort. —Vă referiți la ce i s-a întâmplat vărului meu. O crimă oribilă. Oribilă. — Credeți că dumneavoastră erați adevărata țintă? — Îmi pare rău, nu înțeleg. Credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Putem vorbi undeva în particular, domnule Aweida? Poate aici, în camera din spate? Maggie făcu semn din cap spre ușa pe care a intrat când a ajuns ea. — Nu. Nu e nevoie, putem vorbi deschis și aici. Bătu din palme, alungându-l pe tânărul de la intrare. Maggie se ridică și se apropie de ușa din spate. Voia să-l testeze. După cum se așteptase, Afif Aweida sări în picioare și-i blocă accesul. —Domnule Aweida. Eu lucrez pentru guvernul american, în cadrul negocierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
torn la secție. — Ai grijă ce spui! — Vremile s-a schimbat, zise Jones, potrivindu-și ochelarii. Nu mai merge să-i bagi p’ăi de culoare-n sperieți. Îmi chem oamenii să facă lanț în fața ușii tale și să-ți alunge mușteriii. Fac să te deie la televizor. Negri-au răbdat destul pân-acu’ și pen’ două’j’ de dolari pe săptămână n-o să-ți meargă ție. Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont sau să muncesc sub salaru’ minim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și nu luau seama la invitație. Lana Lee era pe punctul de a se duce și a da cu piciorul în grămadă ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul cu pălărie tare îi spuse politicos: — Aș vrea să folosesc telefonul. Poate-i mai bine să chem o ambulanță. Lana privi costumul de mătase, pălăria, ochii miopi, șovăitori. Simțea că nu-i pericol, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de sub tirania controlului, cu rezultate catastrofale. Mașini pe care le creasem în avantajul nostru s-au întors până la urmă împotriva noastră. Am fost trădați, iar existența noastră ca și specie a fost amenințată de aceeași sete de cunoaștere care îi alungase și pe Adam și Eva din Grădina Edenului. Când vom trage învățămintele? Aceste realizări cinematografice reprezintă exemple de artă care copiază o paranoie colectivă legată de viitor - căreia nu va fi posibil să-i supraviețuim și prin urmare vom suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica. Acea perversiune oribilă a naturii, acea sălbăticie respingătoare, pe care nu reușea să și-o alunge din minte. Și acesta era, bineînțeles, motivul pentru care făceai artă. Nu artă de dragul artei. Ci artă în beneficiul lumii, artă ca să ajuți mediul. Acesta era obiectivul lui Mark Sanger și el era hotărât să îl atingă. DOCTOR LOCAL ARESTAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
începură să cloncăne și să sară spre mâncarea aruncată către ele. Păreau incredibil de proaste. Trecură câteva momente, înainte ca Gerard să decidă că avea să mănânce acea mâncare, până la urmă. Zbură spre sol și scoase un țipăt puternic, ca să alunge acele păsări stupide, după care începu să le mănânce grăunțele. Erau dezgustătoare, dar trebuia să mănânce ceva. Atunci, puștiul se aruncă spre el, cu mâinile întinse. Gerard se înălță în aer și îl ciupi pe copil tare de nas. Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la seminare universitare din toată țara. Era subiectul unor controverse intense. Reverendul Billy John Harker din Tennessee îl numise „încarnarea Satanei“. Bill Mayer, cunoscutul reacționar de stânga, publicase un articol lung și mult discutat, în New York Review of Books, intitulat „Alungat din Rai: De ce trebuie să împiedicăm travestiurile transgenice“. Articolul nu menționa faptul că animale transgenice existau deja de douăzeci de ani. Fuseseră creați câini, pisici, bacterii, șoareci, oi și vaci. Când un savant de la INS fusese întrebat în legătură cu articolul, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
necondiționată, debordantă Îi lipsea teribil În viață. Unele femei erau zâmbitoare consacrate; zâmbeau cu un simț spartan al datoriei. Cum poate Învăța cineva să facă Într-un mod atât de natural un lucru atât de nenatural, se Întreba Zeliha. Dar alungând Întrebarea, care trăgea de marginile minții ei, răspunse: — Pentru un avort. Cuvântul plutea În aer și parcă așteptau cu toții să cadă. Ochii recepționerei s-au făcut mai Întâi mici, apoi s-au deschis larg, iar zâmbetul de pe chipul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se hotărască sau Feride Însăși care dădea sârguincioasă dintr-o boală Într-alta, nimeni n-ar fi putut spune. După o vreme n-a mai contat oricum. Sănătatea devenise o țară a făgăduinței, un fel de Shangri-La din care fusese alungată În adolescență și unde avea intenția să se Întoarcă Într-o bună zi. Însă pe drum se oprea să se odihnească la nenumăratele popasuri cu nume pompoase și tratamente Înspăimântătoare care Îi ieșeau În cale. Chiar și pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
stăruitoare ale inimii“. Fiecare tatuaj din această colecție specială era menit să se adreseze unei singure persoane: fosta iubire. Cei părăsiți și cei disperați, cei răniți și cei furioși aduceau o poză a fostei iubiri pe care voiau să o alunge pentru totdeauna din viața lor, dar pe care nu se puteau abține să nu o iubească În continuare. Mătușa Zeliha studia apoi poza și Își scormonea creierii până când Își dădea seama cu ce animal semăna acea persoană. Desena animalul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi iubea? Putea fi respinsă bunătatea? — Asta n-o să folosească la nimic! a bolborosit Armanoush. Nici o pastă de dinți, nici o gumă de mestecat, nici măcar apa aia de gură mentolată și scârboasă - nimic de pe planeta asta nu e destul de puternic ca să alunge mirosul de bastirma. Îi trebuie o săptămână ca să dispară cu totul. Dacă mănânci bastirma, respirația și transpirația Îți miros a bastirma zile În șir. Chiar și urina Îți miroase a bastirma! Ce legătură are urina cu Întâlnirile? a auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
experiență destul de diferită să audă o persoană reală povestindu-i toate astea. Asya nu mai Întâlnise niciodată pe cineva atât de tânăr care să aibă memoria atât de bătrână. Totuși nihilistei din ea nu i-a luat prea mult ca să alunge supărarea. A ridicat din umeri. Și ce! Lumea era oricum de rahat. Trecut și viitor, aici și acolo... nu era nici o diferență. Aceeași mizerie peste tot. Dumnezeu fie nu exista, fie era prea distant ca să vadă mizeria În care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ascult altceva. Îmi place Cash. Mă deprimă atât de tare, Încât nu mă mai simt deprimată. Nu asculți nimic de pe la voi? Muzică turcească... pop turcesc... — Pop turcesc!!! Nici gând! Asya a scuturat alarmată din mâini de parcă ar fi Încercat să alunge un vânzător ambulant insistent. Simțind că Întrecuse măsura, Armanoush nu a mai insistat cu Întrebările. Ura de sine, a dedus ea, era probabil lucrul de care suferau turcii. Însă Asya a dat ceaiul pe gât și a adăugat: — Mătușii Feride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
armenii este recunoașterea pierderii și suferinței noastre, fapt care constituie condiția esențială pentru dezvoltarea unor relații umane sincere. Asta le spunem noi turcilor: Vedeți, jelim, jelim de aproape un secol pentru că i-am pierdut pe cei dragi, pentru că am fost alungați din casele noastre, izgoniți din țara noastră; am fost tratați ca niște animale și măcelăriți ca niște oi. Ni s-a refuzat până și o moarte decentă. Nici măcar durerea provocată bunicilor noștri nu este atât de torturantă ca negarea sistematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei și s-a pierdut dintr-odată În mulțime? A luat păduchi de la o familie de care s-a apropiat În speranța că avea să primească ceva de mâncare. Familia nu prea avea nici ea ce să mănânce și a alungat-o. Câteva zile mai târziu mica Shushan era mistuită de o febră cumplită: tifos exantematic. Mătușii Banu i-a scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fruntea Îngândurată din cauza acelei situații dificile. În spatele lui, dincolo de fereastră se Întindea pământul Arizonei, Întotdeauna demn de Încredere, Întotdeauna tainic. Cu timpul Învățase să aprecieze deșertul, infinitatea lui care Îi alina teama de-a privi Înapoi, seninătatea lui care Îi alunga frica de moarte. În momente ca acesta Își amintea, de parcă trupul lui se lăsa singur În voia amintirilor, de soarta care Îi aștepta pe toți bărbații din familia lui. În momente ca acesta se simțea Înclinat să se sinucidă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care să nu se fi ivit vreunul. După ce se spusese tot ce era de spus și se făcuse tot ce era de făcut, chiar dacă Asya crescuse urmărind-o pe mătușa Banu citind În ceștile de cafea și pe Petite-Ma alungând deochiul, moștenise În cele din urmă ateismul sceptic al maică-sii. Și trăsese concluzia că totul se reducea la o chestie de interpretare. Dacă erai În căutare de inorogi roșii, nu-ți trebuia mult ca să Începi să-i vezi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]