5,391 matches
-
înlocuit fidelitatea față de Cezar, oficialul „fiu al lui Dumnezeu”, cu cea față de Isus, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu. Ceea ce mai înainte îi atribuia lui Cezar, centurionul îi atribuie acum lui Isus: nu Cezar este divi filius („fiul lui Dumnezeu”, făcând aluzie la titlul latin al marelui împărat Augustus), ci Isus. Implicații teologice Iată câteva dintre variatele implicații teologice ale morții lui Isus. Din perspectiva iudaică, definită de trăsăturile mesianismului popular din antichitatea târzie, Isus este un Mesia ratat. Așa cum reiese din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
este un om drept, care ține legile ebraice cu privire la mâncare, își împarte hrana și hainele cu cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții judecați și exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
stranii care le definesc și care, în mod repetat, trec neobservate. Prima. Dacă citim relatările pascale, observăm absența ciudată a Scripturilor, spre deosebire de povestirea ultimelor zile din viața lui Isus - arestarea, judecarea și răstignirea - unde, peste tot, găsim ecouri, citări și aluzii din Vechiul Testament. Psalmii, Isaia, Daniel, Zaharia și alte cărți au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în structura povestirii. Întorcând pagina către relatările pascale, ce s-a întâmplat cu toate aluziile și ecourile scripturale? Pur și simplu lipsesc. Ioan
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
răstignirea - unde, peste tot, găsim ecouri, citări și aluzii din Vechiul Testament. Psalmii, Isaia, Daniel, Zaharia și alte cărți au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în structura povestirii. Întorcând pagina către relatările pascale, ce s-a întâmplat cu toate aluziile și ecourile scripturale? Pur și simplu lipsesc. Ioan afirmă că cei doi ucenici care au mers la mormânt „nu știau încă Scriptura, că el trebuie să învie din morți”, dar nu spune despre care Scriptură este vorba. În Luca, Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
închipui că unii se gândesc că această absență scripturală e motivată de faptul că cei care au scris acele narațiuni - ne aflăm în a doua generație de creștini - deja au cercetat amănunțit povestirile și au dat la o parte toate aluziile și ecourile. Ipoteza nu ține, deoarece există patru narațiuni independente care expun relatarea în cuvinte și moduri diferite. Este mult mai plauzibil să demonstrăm că aceste povestiri, deși scrise mai târziu, de fapt le reflectă pe cele scrise cel mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să participe la guvernare alături de I.G. Duca și de Octavian Goga396, președintele georgiștilor a refuzat. Și-a motivat refuzul afirmând că fusese împiedicat de două motive, "unul de ordin etic și altul de ordin politic și național"397. Era o aluzie la condițiile impuse lui I.G. Duca de forțele interne și externe care îi susțineau guvernarea. Violența atacurilor din presa georgistă care denigrau noul guvern în articole precum: Țara sub guvernul de sdrențe al Camarilei, Guvernul conspirației; Guvernul călău al conștiinței
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
partidul său, alegerile reprezentau o luptă în slujba ideii liberale. De aceea, orice colaborări sau carteluri care ar abate partidul de la acest obiectiv erau excluse. Manifestul PNL, anunța, în iunie 1932, hotărârea georgiștilor de a merge singuri în alegeri. Făcând aluzie la faptul că PNL-Gheorghe Brătianu nu participase niciodată la guvernare, neavând ocazia de a se eroda, manifestul atrăgea atenția asupra pericolului ca, în cazul alegerii unui vechi partid de guvernământ, greșelile politice să se repete: Cine a înșelat, va mai
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
eroare cu urmări grave pentru acțiunea [...] de mâine" a PNL. Totodată, el declara "neavenite" îndrumările date de președinte după promulgarea noii Constituții, apreciind că acestea fuseseră "exclusiv inspirate de elementele fără răspundere ce s-au adăpostit recent în mijlocul [partidului]"886. Aluzia la reîntregirea liberală de curând realizată era evidentă, la fel ca și responsabilizarea georgiștilor pentru poziția PNL față de noul regim politic și față de noua Constituție. În finalul scrisorii, Gheorghe Tătărescu anunța ruperea raporturilor cu conducerea Partidului Național Liberal. Deși procesul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
descumpănea. Din masa umană, atât de comod tăiată în două, se ivea pe neașteptate omul, cu libertatea lui imprevizibilă. Nu înțelegeam nici ce se petrecuse la Buhara. Ghiceam doar că întâmplarea aceea fusese cumplită. Nu degeaba o evocau adulții prin aluzii însoțite de clătinări din cap sugestive. Era un fel de tabu în jurul căruia se învârtea istorisirea lor descriind astfel decorul. Vedeam mai întâi un râu curgând pe pietricele netede, apoi un drum care străbătea nemărginirea deșertului. Iar soarele începea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui Dumnezeu-Tatăl în lucrarea de răscumpărare: „El, care nu l-a cruțat nici pe însuși Fiul șsăuț (to¤ idíou hyio¤ ouk epheísato), ci l-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate împreună cu El?” Expresia este o aluzie limpede la gestul lui Abraham, pe care Dumnezeu îl laudă că a fost gata să-și jertfească fiul pentru El: lo’ ƒ"œaket" ’eÖ binek" ’eÖ yeƒ:ek" (Gen 22,16), „nu l-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
greacă Noului Testament, acest cuvânt este rezervat vieții dumnezeiești la care este făcut părtaș omul ca urmare a mântuirii aduse de Hristos, spre deosebire de bíos, care semnifică viața naturală. Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), sau ho hyiòs to¤ anthrÀpou (3.2.2.4.). Numele polisemantice în cazul cărora contextul nu oferă traducătorului suficiente elemente că el să poată opta pentru unul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cântec În incintă apăreau războinicii și femeile regale. Un alt cântec sacru prezenta perspectiva reginei-mamă, afirmând că supușii sunt dușmanii regelui și fac vrăji Împotriva lui. Aceste condamnări prezentate sub forma unor cântece sacre erau urmate de alte cântece, cu aluzii istorice și moralizatoare. Între timp regele este tratat cu plante magice și este Înconjurat de gărzile regale. Apoi este intonat un alt cântec de condamnare a regelui. Brusc, acesta este Întrerupt de strigătul preotului: „Afară cu străinii”, referindu-se la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reia de Încă două ori, bradul invocând de fiecare dată existența unui alt cuib, cel al vidrei și cel al șerpoaicei. Atunci când sufletul Îl amenință că voinicii vor veni să-l taie și să facă din el punte peste mare (aluzie la sicriu sau poate la tăierea bradului de Înmormântare, bradul cedează: „Iară mortul Îmi trecea/ Unde dorul Îl ducea/ Marea fără nume/ La ailaltă lume”. Aici el se va Întălni cu alte locuri sacre: Ține, dragă suflete,/ Drumul Înainte/ Până
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de sub răchita „Împupită”, poarta Raiului; b) prezintă paznicii și acțiunile lor: bradul, puii de vidră, puii de șarpe, puii de șoim, zâna bătrână, Sânta Marie și floarea-soarelui (despre aceasta aflăm la Începutul bocetului că „judecă florile / unde li-a miroasele” - aluzie metaforică la faptele bune ale oamenilor, la fel de trecătoare și ușor de irosit ca și mirosul florilor); c) explică strategiile ce trebuie urmate: sufletul se va ruga de brad și În final Îl va amenința, va urma cu atenție drumul, va
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doilea", înglobând o constelație de "hipertexte" conectate pe baza unor decelabile "hipotexte" caragialiene, o varietate impresionantă de "metatexte" și mai ales o veritabilă plasmă intertextuală care străbate literatura română prin nenumărate inserții de tipul citării, al menționărilor exprese și al aluziilor, în general al oricăror "urme intertextuale" (Riffaterre), adeseori infinitezimale, care reactualizează palimpsestic opera lui Caragiale. Pentru cea dintâi categorie, exemplele sunt relativ puține: unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu, piesa Mitică Popescu a lui Camil Petrescu, nuvela Acceleratul complimentelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialismului care ar duce la configurarea sa drept câmp de relații intertextuale, direcționate dinspre opera lui Caragiale înspre literatura care i-a urmat, nu vor fi încadrate acele lucrări în care distingem masive 49 sau doar incidentale menționări, citări sau aluzii la textele lui Caragiale, ci doar acele reprezentări literare care pun în evidență deliberat sau involuntar, constituienți care țin de esența caragialismului, respectiv tipologia, tematica și stilul specific, toate amprentate de diversele modalități ale comicului. Capitolul II Comicul o enigmă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să acordăm atenție ineditului roman L'Agonie sans mort53 apărut în 1960 la Paris (Editura "Le mont Saint-Clair") semnat de Ch. Sèverin, pseudonim identificat cu ilustrul clasicist N.I. Herescu, de către Virgil Ierunca 54, pe baza unor indicii precum numele ales aluzie la toponimul Severin, orașul natal al profesorului de istorie a literaturii latine, pasiunea pentru clasici, vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obligatorie care trebuie să existe între parodistul care operează deturnări formale sau conținutiste asupra unei opere și receptorul, al cărui antrenament cultural îl ajută să decodeze convenția parodică bazată pe o sinteză de procedee literare: imitația, împrumutul, adaptarea, parafraza, citarea, aluzia. Spre deosebire de satiră și de sarcasm unde "totul este dat, în parodie totul trebuie descoperit, e lăsat cititorul să-l afle, să-l adauge"79. În plus, în lipsa abilităților de decriptare pe care trebuie să le posede receptorul, textul își pierde
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în universul dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de ani de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard Kearney), orice fragment ales la întâmplare binedispune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lui Caragiale, rolul sugestiei din poezie"164, după cum sesiza Șerban Cioculescu. În schițele Mici economii, Cadou, Diplomație, Om cu noroc nici un cuvânt al autorului nu indică direct că ceea ce asigură un confort material are un suport imoral, ambiguitățile și aluziile permițând interpretări multiple și menținerea în suspensie a sensului real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printr-o fatală ironie, atât pentru destinul cărții, devenită "sconcs"174 în fața posibililor cititori, cât și pentru cei care i-au permis publicarea, acest roman văzut retrospectiv de autor ca "remediu [...] la orice formă de terorism"175, prin foarte multe aluzii la dictatura comunistă 176, a fost facil și eronat catalogat drept literatură ocazională, servilă, și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O lectură mai puțin grăbită ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
D-ra Gaby: Văd că vă place literatura. E și pasiunea mea. Mă prăpădesc după Franț... Didi: Dl. Franț e scriitor și D-sa? Gaby: Cum, D[umnea]ta nu-l cunoști pe marele romancier Anatol Franț? Dodi: A! E o aluzie la Anatole France? Se pronunță France, stimată domnișoară. Gaby: Acela care a scris Madama Bovari. Dodi: Nu, Domnișoară. Ați avut o profesoară de franceză originală. Madame Bovary este un roman de Gustave Flaubert. Gaby: Și d[umnea]ta vad că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vrei un ceai?"103 Astfel, ceea ce reprezintă marca diferențiatoare față de viziunea caragialiană este, așa cum spuneam, dramul de înțelegere din privirea umoristică asupra lumii descrise, în care personajele lui Damian Stănoiu reușeșc să supraviețuiască fără a fi contaminate. Foarte bogat în aluzii intertextuale la universul domestic de factură caragialiană este și romanul lui Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat (1934). Evidentelor hipotexte caragialiene vizibile și în romanul lui Damian Stănoiu li se adaugă aici și titluri precum Amici, C.F.R.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
facă pe acesta bănuitor cu privire la relația dintre Polixeni, soția sa și tânărul chiriaș. Discuțiile aparent îndreptate înspre cazul notoriu al unei amante ucigașe, le oferă prilejul de a-l prinde pe naivul Nisipoiu, prin "suveica înțelegerilor mutești"106, în plasa aluziilor al căror tâlc îi va fi dat să-l înțeleagă câteva minute mai târziu când, ajuns acasă și surprinzându-și soția într-o poziție atrăgătoare, găsește nimerit ca preludiu un scurt comentariu la adresa "murdăriei" și "mârșăviei" femeii. Crezându-se insultată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]